Ramon Sadîc. Mi-am petrecut o perioadă din iarna lui 2017 în Piața Victoriei păzind niște oameni care dădeau niște legi.

Sunt un tip introvertit, mai degrabă genul care „tace și face”, așa că petrec mult timp în atelier, de capul meu, locul unde mă eliberez. Unul din evenimentele realizate în afara atelierului a fost un eveniment privat, o expoziție personală creată în colaborare cu agenția de artă ArtAccess. Expoziția s-a numit „Jucării industriale” experimentând diverse forme pe care aparent par jucării  amplasate în peisajul postindustrial românesc.
 
Îmi place să fiu în compania oamenilor obișnuiți, să le aflu poveștile, să îi văd cum se desfășoară nestingheriți. În primăvara anului trecut am participat la proiectul Black Sea Diaries, care portretizează oameni obișnuiti, diferiți din punct de vedere social și politic, proveniți din regiuni diferite, și care au un singur element în comun: faptul că s-au născut la malul Mării Negre. Am rezonat mult cu poveștile lor și am avut ocazia să explorez felul în care își trăiesc ei viața. La rândul meu, provin dintr-o familie multiculturală, și am crescut la Marea Neagră. Când am timp liber, explorez locuri izolate din natură, preferabil împreună cu prietenii, și-mi încarc bateriile cu munci diverse – știu inclusiv să conduc un stivuitor, iar dacă aș avea unde în București aș săpa o grădină. Nu spun niciodată bancuri, dar prieteni-mi spun că am umor, și nu-i contrazic.
Tot la începutul anului trecut, în februarie, în cadrul grupului „Colonia 21” am participat la expozitța de grup și la lansarea catalogului „Simpatie și Semnificație” - expoziție curatoriată de Anca Mihuleț și găzduită de Biblioteca Națională Romană. A fost o bună ocazie pentru mine să mă întâlnesc cu un public foarte eteroclit și curios și să facem schimb de perspective.

Pe 22 mai am sărbătorit party-ul aniversar Funky and the Brain, alături de cel mai cool ONG din România – Funky Citizens, împărțind bomboane. Și nu orice fel de bomboane: ale noastre au avut semnificație civică, pentru că erau destinate unor personaje politice ca Dragnea, Nicușor Dan, Firea, Olguța, etc...numai că respectivii nu au reușit să ajungă la petrecere.
În noiembrie a apărut antologia de haiku-uri „Noaptea Sfântului Alcoolomeu”, a lui Octavian Perpelea - o cărticică cu pseudo-haikuuri avangardiste cu un bogat simț al umorului negru, pe care am avut bucuria să o ilustrez. Și am început ilustrațiile pentru un experiment literar al Liviei Ștefan, „Semne”, publicat în „Liceul Cosmic” – o publicație lunară on-line.
 

Sunt deopotrivă lucid și visător. În copilărie, îmi plăceau supereroii, visam să devin unul dintre ei, și poate că n-am renunțat niciodată complet să cred că stă în puterea mea să schimb ceva în bine în jurul meu și să am un spirit justițiar. Dacă n-aș fi fost artist, probabil că aș fi fost activist civic, pentru că mă preocupă ce se întâmplă cu drepturile și libertățile noastre. Urmăresc cu aviditate frământările din lume în general și din țară și sunt prezent la multe evenimente de implicare civică. M-am implicat și în platforma politico-civică „Demos”, un proiect în care cred și care se bazează pe educație și implicare civică, și care va deveni partid anul acesta.

Și, evident, la fel ca o bună parte din bucureșteni mi-am petrecut o perioadă din iarna lui 2017 în Piața Victoriei păzind niște oameni care dădeau niște legi.