Care-i treaba cu cărțile bilingve? Avantaje, emoții, experiențe. Câteva puncte de vedere avizate
De-a lungul timpului mi-au ajuns pe masa de lucru multe cărți bilingve sau chiar trilingve.
Abordarea mea a reflectat în mare măsură vremurile în care eram. Potrivită înțelegerii mele în ce privește această tipologie de carte și în strânsă legătură cu cerințele și exigențele editorilor, redactorilor, autorilor, traducătorilor. Mai scurt: eram cam praf toți, acum 20 de ani. Fiecare făcea ce știa (și știa puțin), nu se prea lucra în echipă, totul ajungea la grafic designer care trebuia să le pună cap la cap.
Cred că momentul în care am început să-mi pun problema mai serios a fost după workshop-ul de graphic design cu Katja von Ruville și Uta Schneider (pe atunci directoare la Stiftung Buchkunst), organizat de Ioana Gruenwald & Centrul de Carte German, la Sinaia, acum 15 ani. După acel atelier am înțeles că limbile în care se livrează conținutul, în cazul unei cărți, trebuie să curgă în paralel. Din mai multe motive. Asta mi-a complicat viața dar m-a și ținut permanent într-o stare de provocare, tensiune, imprevizibil, foarte reconfortantă pentru orice designer grafic (riguros, pasionat).
Aș fi putut să înșir mai jos, cu cratime, avantajele unei cărți bilingve, vă las însă să le extrageți singuri din părerilor prietenilor pe care i-am rugat să-mi spună un punct de vedere.
Eu le-am scris un mail scurt în care le spuneam că: "Una dintre grijile mele cele mai mari, în cazul unei cărți bilingve, este să fac ca materialul să curgă în paralel, pentru ca cele două limbi să poată fi comparate in permanență. Lucru care face dificilă paginarea pentru că traducerile sunt extrem de inegale. Româna e cu in jur de 15-20% mai lungă..."
Ei mi-au răspuns ce vedeți mai jos, lucruri pe care le-am intituit dar niciodată nu le-am avut foarte clar articulate.
ALEXANDRA BĂDICIOIU MATEI
– Care sunt avantajele cititorului in cazul unei cărți bilingve?
Oricât de bună ar fi traducerea unei cărți, ea nu va fi niciodată exactă. Se pierde nu doar sensul, uneori, dar si arhitectura frazei, frumusețea sintaxei. Pe de altă parte, traducerea aduce un univers nou. O carte bilingva iti ofera posibilitatea de a privi aceeași fereastră prin două perspective nuanțate. De a găsi straturi noi de înțelegere. (Și prin traducere, si prin original).
- Ce face valoroasă o carte bilingvă?
Există cititori, ca persoana de față, care își cumpără aceeși carte și în română și engleză. Uneori, din curiozitatea de a vedea cum a fost tradusă cartea, ce gust capătă în română. Alteori, din curiozitatea de a vedea cum a fost scrisă în original, cum a spus autorul, ce a spus de fapt, cum a aranjat cuvintele în ordinea lor exactă. Sunt unele fraze la care te întorci: le cauți frumusețea în mai multe limbi.
O carte bilingvă îmbogățește textul. Îi oferă cititorului un exercițiu satisfăcător. Aceea de detectiv lingvistic .
Bonus: pentru plăcerea personală sau chiar pentru articolul pe care îl scrii, recomand analiza lui Borges asupra primelor traduceri în Europa (engleza, franceză) O mie și una de nopți. Un adevărat festin. Povestește și cum s-a ajuns la noaptea aceea in plus
- Care sunt avantajele cititorului în cazul unei cărți bilingve?
Aceste avantaje depind de genul cărții traduse: În primul rând, poezia. Ca cititor, poți avea acces la cum "sună" textul poetic - și pe care acum cu AI, îl poți și verifica ți înțelege mai ușor - ceea ce este o dimensiune suplimentară față de ceea ce reușește traducerea - cuvintele, conținutul, ritmul, rima. În al doilea rând, în cazul literaturii clasice - greacă, romană - cititorul are acces la limba "moartă" și o poate prețui mai bine după ce o citește în traducere. De asemenea, dacă știe limba și dacă e curios, poate verifica el însuși traducerea, singur sau cu ajutorul AI. La textele clasice, includ aici și textele filosofice (grecești, latine / medievale), care depind de un aparat conceptual greu de echivalat în limba în care se traduce. Chiar și când nu e vorba de ediții non-bilingve, deseori conceptele originale sunt în paranteză, pentru că și limba română și filosofia - care sunt destul de noi - au puține echivalențe.
- Ce face valoroasă o carte bilingvă?
În primul rând, ca cititor, ai acces la originalul scris. De exemplu, citind recent Odiseea în ediție bilingvă, am avut acces direct, în paralel cu textul românesc al lui George Murnu, la textul lui Homer de acum 2700 de ani. Desigur că, acum, textul îl pot găsi și pe net, însă literele grecești tipărite pe hârtie parcă sunt altele decât cele virtuale. În al doilea rând, cartea bilingvă are un număr cel puțin dublu de pagini - ceea o face uneori mai grea și mai greu de manipulat - ceea ce nu se poate spune de edițiile de poezie. Dar cred că cei care iubesc cărțile vor aprecia mult. La fel în ceea ce privește prețul, fiind implicați redactori mai specializați.
- Are România lucrări bilingve notabile?
Din păcate, edițiile bilingve sunt destul de rare. Înainte de 1989, în ceea ce privește poezia, avem colecția Orfeu de la Univers, cu volume majoritar bilingve, mai ales din poezia contemporană. Mai este ediția în două volume a lui Mihai Nichita din Horațiu (Opera omnia, 1980), tot de la Univers - și cam atât îmi vine în minte. După 1989, au fost câteva apariții sporadice, din care-mi amintesc o ediție de poezii goetheene. La poezie, excelenta colecție Gemini de la Paralela 45. Mai consistentă a fost colecția Scriitori greci și romani de la editura Universitas (imprint Teora), după modelul francez Guillaume Budé sau Loeb Classical Library (a mai fost o colecție la Editura Academiei, Scriitori greci la latini, dar nu bilingvă), dar care a reușit să scoată destul de puține titluri (Homer - Iliada, Odiseea, Imnuri -, Platon - Republica -, eleații, Herodot, Catullus, Titus Livius), întrucât editura a dat faliment. De asemenea Upanișadele traduse de Ovidiu Nedu la editura Herald (2023)
În ceea ce privește filosofia, trebuie menționat proiectul prestigios al Centrului de filosofie antică și medievală de la UBB Cluj, condus de Alexander Baumgarten: prestigioasa colecție Biblioteca Medievală sau Biblioteca Augustiniană de la Polirom, seria Corpus aristotelicum de la Univers Enciclopedic, Enneadele plotiniene cărțile de la Editura IRI etc.
Din păcate, odată cu scumpirea tiparului și a micșorării pieței de carte din România, laolaltă și cu găsirea originalului pe internet, edițiile bilingve vor fi rarirăți bibliografice, cumpărate fie de bibliofili, fie de cercetători, și mai puțin de publicul larg. Deja, prin anticariate, acestea au ajuns rarități extrem de scumpe, pradă speculei.
ANCA CHIMOIU
1. Avantajul este foarte clar, zic eu: nu doar că cititorul poate compara traducerea cu originalul, dar parcă fiecare variantă o pune mai bine în valoare pe cealaltă. În mod paradoxal, o traducere foarte bună poate pune și originalul într-o lumină nouă, fără să se îndepărteze de spiritul lui. Iar când e vorba de limbi atât de diferite, pentru cititorul bilingv e chiar o binecuvântare să aibă acces simultan la ambele texte. Știm bine că există cărți clasice celebre la care traducătorul contează la fel de mult ca autorul, adică e citat alături de autor la fiecare referință critică, tocmai pentru că uneori apar diferențe foarte mari între traduceri. O traducere nouă poate să fie destul de îndepărtată de cele anterioare - și nu doar pentru că se folosește varianta contemporană a limbii române, ci pentru că fiecare traducător vine cu o nouă perspectivă asupra textului tradus, chiar și atunci când e foarte profi - sau mai ales atunci.
2. O ediție bilingvă e valoroasă tocmai pentru că e bilingvă, scuzați redundanța formulârii, dar ăsta e adevărul. Altfel ar fi doar o traducere - sau o altă traducere. Cum nu știu despre ce fel de carte vorbești, mi-e destul de greu să dezvolt mai mult, dar în mare cam asta e părerea mea.
TONI CHIRA
Știi, am stat să studiez problema pe care mi-ai pus-o, m-am gândit nițel la propriile experiențe și mi-am dat seama că aș fi puțin impostor dacă aș veni eu cu răspunsurile. Adică nu cred că aș putea să trec pragul acela de lucruri evidente, precum faptul că instituția care publică o asemenea carte poate să se adreseze unui public mai larg cu costuri mai mici sau că cititorul, că doar de el mă întrebai, are acces la textul sursă mult mai ușor. Cât despre ce face valoroasă o carte bilingvă... Măi, am lucrat și eu, ca redactor, câteva și nu am crezut niciodată că faptul că ar fi bilingvă ar fi un nu știu ce plus. Mă gândesc acum la antologia lui Kavafis care e bilingvă, unde pagina in limba greacă, cu alfabet grecesc, stă lângă pagina românească, cu alfabet latin. Să nu-mi spună mie cineva că s-a găsit filologul care să geamă de extaz când a văzut asta. Sigur, există excepții, situații, momente reale în care, nu știu, o asemenea carte poate să devină, în mâinile cuiva inteligent, un adevărat manual. Dar însă totuși. (Sau uite, dacă îmi permiți, o idee: să fie totul atât de clar, ăsta e cuvântul care mi-a venit, nu știu dacă e cel mai potrivit, încât să îți vină să folosești cartea aceea ca pe un manual oricine ar fi. Cică Lucescu așa a învățat franceza.)
Astea e cumva părerea mea din scurt.
Mă repet, însă, am așa un sentiment de impostură....
EUGEN CIURTIN
Ce întrebi tu mă duce direct cu gândul la ceea ce clasiciștii numesc iuxte
Clasiciștii ăștia sunt făpturi foarte geloase: elimină de-a dreptul alte Antichități, precum cele indiene. Dar tu, care ai lucrat grafica la Gheranda bunului Vlad, tu știi!
așa arată un bilingv luat fir cu fir, în altă așezare. Așa se cuvine pentru a acoperi distanța. Sute de ani, mii de ani, diferențele majore dintre culturi, care culturi au crescut și au atins un prezent - care e al nostru - fără a trăi în vederea celeilalte. Exact așa cum sunt oamenii înainte să se cunoască fie și puțin. Și aici intervine iuxta, bilingvul: o apropiere. Ea arată mult mai bine decât o traducere: pentru că nu e doar raportul unuia despre amândoi. Ci sunt amândoi, în oglindă. Un privilegiu.
Și da, funcționează sau ar trebui să - inclusiv pentru texte contemporane pentru comunități care își trăiesc separat sau și separat limbile și identitatea. Sunt binevenite.
Este oarecum un lux, la indigențele noastre editoriale generale, vechi și azi acute: dar merită.
Europa e cea mai apropiată carte pe atâtea zeci de coloane de limbi diferite. Și ceva ne ține împreună - e în fond al doilea continent care a descoperit tiparnița! (după China buddhistă, firește, sec. IX). Merită în orice privință: cititorul are la îndemână:
- stranietatea, dacă nu știe o boabă din cealaltă limbă. Trebuie să fim expuși la stranietatea altei limbi necunoscute și apropiate totuși tocmai pentru că suntem populați de prea multe certitudini și ni se pare că traducerile sunt suficiente. Nu sunt: ideal e să fii tu traducătorul, să știi amândouă, amântreiele limbi.
- familiarizarea: poate știe câte ceva, și tot îi folosește, pentru că are oglindă.
- dubla identitate: se simte hrănit pe toate părțile, ca orice român sau ungur democrat din România contemporană. Merită+.
VLAD ȘOVĂREL
1. Edițiile bilingve sunt fie din zona de filologie clasică, fie filosofie, fie autor important (se arată respectul față de el) - pentru publicul larg sunt o pierdere de timp, mai ales în zilele noastre
2. O carte bilingvă, pentru mine, mărturisește onestitatea traducătorului dând oportunitatea verificării dar și accesul la textul original (eu adesea am făcut ediții colaționate/critice); pentru alții poate fi o mărturie în timp; bibliofilă... dar mă tem că nu mai suntem în acele vremuri iar generațiile viitoare nu vor mai da doi bani pe așa ceva, sau din contră!
3. Da, există multe cărți bilingve notabile - vezi ce scot la Polirom - inclusiv Biblia - deci zona de texte din latină, greacă (sanskrită), germană (filosofie), engleză etc. Când te apuci de așa ceva contează importanța textului/autorului sau interesul celui care propune/susține așa ceva. Dacă sunt versuri, atunci se poate face în oglindă sau consecutiv, dacă este proză... vei avea mult spațiu alb și este bine să paginezi după textul mai lung.
Am scos chiar anul trecut un volum sanskrit-român, Norul vestitor (Meghadūtam) & Mică antologie de poezie sanskrită – Kalidasa, în oglindă (urăsc asta!) traduse de unul dintre elevii Amitei Bhose care acum este călugăr și traduce din greacă, iar ceea ce am făcut eu găsești aici (este cca 1/4 din cât am tradus).
Despre autor
