"Teama că familia mea s-ar fi putut îmbolnăvi mi-a furat somnul în multe nopți...". Alina Marinescu - #GuildReport 2021

Când a venit propunerea să scriu textul ăsta despre 2020, m-am simțit ca luată prin surprindere la școală, cu lecția neînvățată. Sindromul impostorului m-a luat pe sus și primul impuls a fost să-mi zic că n-am făcut nimic notabil și că n-o să am ce să povestesc, mai ales de la ultimul #guildreport încoace (când a trecut un an?).

Asta pentru că anul 2020 a fost un melanj de stări contradictorii, greu de procesat, care îți dă impresia că pandemia durează de câțiva ani, dar și că parcă a început acum câteva săptămâni; undeva în mintea mea, încă pare plauzibil să mă trezesc într-o dimineață și pandemia să fi fost doar un vis de câteva minute.

Anul 2020 a început cu câteva colaborări mișto, am ilustrat pentru Avon și Mega Image și am lucrat și câteva ilustrații editoriale. Apoi începutul pandemiei parcă a paralizat totul. Scenariul părea foarte sumbru din multe puncte de vedere - în prima lună de lockdown am făcut o singură ilustrație plătită. Teama că familia mea s-ar fi putut îmbolnăvi mi-a furat somnul în multe nopți și liniștea generală, și din cauza asta, nici foarte productivă nu am reușit să fiu în prima parte a stării de urgență.

Norul negru al îngrijorării s-a mai spulberat după ce mi-am dat seama că nu se moare după vizita săptămânală la cumpărături. Așa am început să fiu mai productivă, să lucrez mai mult pentru mine și să-mi dau mai multă atenție ideilor. Am încercat să găsesc o cale să-mi fac lucrările accesibile pentru publicul larg și cel mai la îndemână mi s-a părut să fac printuri cu unele dintre ilustrații. A fost un moment bun să testez cum primesc oamenii ce fac eu și m-a încurajat să văd reacții pozitive.

Apoi, încet-încet, lucrurile s-au reglat de la sine și au început să apară și proiectele, unele au fost ilustrații comerciale și editoriale, unele pentru clienți privați și uneori proiecte pro bono pentru cauze mișto. Cert e că nu prea am stat degeaba anul trecut, chiar dacă asta a însemnat să lucrez la proiecte mai modeste sau mai consistente, sau doar pentru mine.

În vară am ilustrat pentru Lidl, la invitația One Night Gallery în cadrul proiectului Electric Castle Creative Camp. Am stat o săptămână la plaja Cochilia, și am desenat despre atmosfera din tabără, unde mai mulți muzicieni români aveau zilnic jam sessions. Apoi, împreună cu alți colegi ilustratori, am ilustrat pentru George BCR, tot la invitația One Night Gallery. Revista Harper's Bazaar a realizat un număr cu aceste ilustrații pe tema pandemiei, 'A New Now' și ulterior ilustrațiile au fost expuse în cadrul Art safari. Tot la Art Safari am expus unul dintre proiectele personale cele mai reprezentative pentru mine- jacheta de vernisaj, cusută cu gagici petrecărețe. Printre colaborările anului trecut se numără și Sun Plaza sau Cărturești, DoR, Școala9, Scena9. Paradoxal, deși a început așa nesigur și poate tocmai pentru că nu aveam așteptări, 2020 a fost un an foarte bun pentru mine, personal și profesional. Am apreciat super mult ieșirile din București, am mers de câteva ori în vacanță cu familia, am fost mătușă și babysitter, am prins soarele ăla bun de dimineață pe plajă, am mâncat cartofi prăjiți și salată de roșii de la cherhana și am băut multe frappe-uri. Nu pare mare lucru, dar dacă derulezi câteva luni mai devreme când singura natură la care ai acces e pe geamul de la balcon (și nici nu ai siguranța că e temporar) toate astea sunt de neprețuit.

Cred că tot anul trecut am înțeles că nu trebuie să subestimezi niciodată micile bucurii ale vieții.

Aceste articole stau sub tagul #GUILDREPORT – O intenție GraphicFront pentru cunoaștere reciprocă și consolidare a breslelor.