Caiet de prăjituri – 2 Mai 2013

Cât ar părea de ciudat, obiectul pe care îl țineți acum în mâini e un caiet. Căet de prăjituri. Cu 84 de pagini, număr predestinat...
Ideea aducerii lui în aceasta formă am avut-o acum vreo 3 ani. De atunci și până acum a suferit multe transformări, am lucrat mai mulți oameni.
Dar nu despre asta voi vorbi acum. El vine, de fapt, tare din înapoia timpului. Ce-mi amintesc e că înaintea lui, a originalului (care deși ferfeniță, e încă în uz) a fost un altul, care arăta foarte rău iar atunci când am început eu să scriu, adică prin anii 76-77 mi s-a propus (spus) să-l transcriu. Operațiune foarte anevoioasă pentru mine la acea vreme. După cum se poate vedea, doar am început. Asta e ce îmi amintesc. Cel mai mult a scris mama apoi Carmen, Dana, Tavi, și chiar mai târziu Raluca. La acea vreme caietul de prăjituri era de mare preț în multe case. Nu existau prea multe în magazine, iar în acele vremuri tot mai lipsite de culoare și de gust, prăjiturile făcute acasă erau o bucurie pe care nimeni nu ți-o putea lua. Se făceau și în serie mică, acasă, și în serie mare, la nunți. Nu pot să nu-mi amintesc aici de tanti Olivia, (dusă dintre noi anul trecut) care ne uimea pe toți cu eclere, torturi cu pișcoturi, și multe alte cremării. Pentru noi copiii, era minunat. Cofetăriile din oraș au apărut mai târziu, abia cand am mers la școală la oraș, în clasa a cincea, iar pe măsură ce treceau anii au devenit din ce în ce mai goale. Nu-mi amintesc decât de savarină, bezea, indiană, de la cofetăria Ileana. Și de cocăturile patiseriei de lângă CEC: brânzoaice, merdenele și mai târziu parcă ștrudele, astâmpărate toate cu un suc din apă minerală turnată peste siropul pus în pahare cu un degetar de inox. Lângă catedrală, la Pâine puteai mânca 4 cornuri bumerang de 25 de bani bucata și un iaurt. Te încadrai in 2 lei. Toate însă s-au golit în timpul copilăriei noastre. Și borcanele orizontale cu bomboane, cum intrai la Mendi în stânga, și sacii cu cafea din spatele tejghelei. În locul lor, s-a instalat încet încet nimicul. Pe la sfârșitul anilor 80” nu mai aveam unde alerga când coboram în centru din autobuz.

În fine, nu mi-am propus să povestesc despre cum a fost atunci. Cert este ca prin tot greul, oamenii s-au străduit și au făcut dulciuri acasă. Caietul de prăjituri devenise un instrument, și trecea din casă în casă, între prieteni. Caietul, cântarul, paharul de măsurat, formele de tăiat pișcoturi, tipsiile de tablă pentru cozonaci, formele pentru pișcoturile ce se dădeau prin mașină, tablele de ebonită, drugla și cuțitele cu lame lungi făcute la Dolomită sau în combinat, de tata, Tavi, Mișu, Nicu sau alți meșteri, toate erau prețioase. Se mai facea rost de unt, ulei, faină, drojdie, foarte greu cafea, cacao, rom, stafide, etc. Acestea din urmă erau puse într-un borcan, în rom și mai tot timpul eu le găseam cu mult înainte de facerea cozonacului, spre furia mamei. Cu toate lipsurile îmi aduc atât de bine aminte de multe dulciuri din acea vreme: Greta Garbo, prăjitura cu miere, piscoturi, țucumite, cozonaci, jumerari, lapte de pasăre, cremă de zahar ars, bucăți de ciocolată, turtă dulce, sărățele, pereți cu liptar și cu brânză, făcuți pe tigaie (mai din vremea bunicilor), răitaș simplu și cu brânză, și câte și mai câte. (nu mai zic de dulcețuri și compoturi, care niciodată n-au fost notate în acest caiet, nu știu de ce). Plăcintele cu brânză făcute pe tigaie erau favoritele lu’ tata. Mama le mai face și astăzi spre pomenirea lui.
Toate acestea ne-au încântat gurile și ne-au stricat dinții, zeci de ani. Nimeni nu avea dinții buni în familie. Probabil că în parte, acest lucru îl datorăm și acestui caiet de prăjituri :)

N-o să mă mai lungesc, aș putea povesti mult și bine. Acest caiet a devenit ulterior și loc de rețete și pentru alte bunătăți: zacuști, murături, bulioane, și ce mai era nevoie. Într-o oarecare măsură și-a pierdut utilitatea în anii din urmă. Cofetăriile gem de prăjituri, nu mai devine rentabil să faci acasă. Totuși mama, Dana și Carmen nu s-au oprit. Datorită lor și caietelor lor, încă mai mâncăm dulciurile copilăriei. De pe unde suntem, București, Timișoara, încă mai primim bunătăți. Lor le este dedicată reproducerea acestui caiet.
Și în special mamei în casa căreia ne-am adunat cu toții, de la nepoți și copii până la Leana de la coperativă, poștărița sau doamna preoteasă. (Ciprian N. Isac/ Prefața cărții/ caiet, 2013)

Colofon
Acest caiet a fost început în 2009, s-a isprăvit în 2013 și fost lucrat de următorii:

Graphic design  Anna Ciepiela
Culegere text  Ioana Tănase
Scanare pagini caiet  Barbara Bobei
Rețete   Zenovia, Carmen, Raluca, Gabi, Dana, Octavian
Font   Iwona, League Script
Fotografii/ idee Gabriel Isac

Hârtie copertă   Fedrigoni Freelife Merida, Cream 280 g/m
Tipar  Print Design, București
Tiraj  9 exemplare
@ Atelierul de grafică

Bonus, 5 rețete din Caet:

Haioș
500 gr. făină ~ 3 gălbenușe ~ un pic sare ~ și praf copt stins cu oțet ~ și smântână cât cuprinde.
Se face un aluat nu prea vârtos. Se bate cu sucitorea până apar bășici. Separat se amestecă 500 gr. osânză cu 250 gr. făină și se fac
6 bile. Se împarte aluatul în două, fiecare pătură se unge de 3 ori. Se lasă la odihnit la rece cca. ½ ore. Se taie cu cuțitul fierbinte și se pune marmeladă acrișoară sau rahat

Coșochifle
8 ouă întregi se bat cu o cană de zahăr și cu una linguriță de amoniac se bate până sa topit zahăru apoi se pune 2 căni de făină ~
una de ulei și se mestică bine. se pune în tava unsă și pudrată o mână de nuci măcinate pe deasupra se colorează cu cacaua.

Prăjitură Greata Garbo (cu nuci)

200 gr. zahăr tos ~ 3 albușe
Se bate spumă pe aburi se adaugă zahărul apoi se rade ciocalata.