Grafica de carte, între meserie și artă. (articol publicat în Dilema veche de astăzi)

Citim din ce în ce mai puțin. E mult și bulversant ce se întâmplă în jurul nostru ca să mai avem liniștea lecturii, deși aparent toată lumea se informează, citește. Informația este fundamental necesară: dacă nu ești bine informat, nu exiști pare să fie sloganul zilelor noastre, ba chiar e atât de multă informatică, încât ne trebuie de metode de selecție  - altă problemă...
Așadar e necesar să citim, dar mai avem nevoie de cărți? Sună aproape absurd. Putem reformula, forțat: dacă ne e foame, mai avem nevoie de pâine? și răspunsul vine de la sine.
Nu putem citi de-a valma, așa că ne trebuie aceste recipiente care să conțină câte un calup de informație. Secole de-a rândul am avut codexuri, frumos rânduite în biblioteci, de-acum cu noile medii electronice, apar alte forme de cărți, vom vedea mai încolo care sunt avantajele și dezavantajele.


Dar întrebarea merge dincolo de forma cărții: mai avem nevoie de marile scrieri, esențiale, de romane grave și eventual lungi, sau, mai greu, de filosofie? Nu putem elimina niște lucrări cheie dintr-o minimă cultură generală și nici literatura de specialitate, obligatorie până la un punct, iar pretenția la civilizație și la un nivel de trai decent presupune culturalizare, n-avem ce face!
Deci cartea e de bază și am citi cu toții dar nu mai avem timp, răbdare, stare. Lectura în sine e un act profund intim și sunt convinsă că poate fi o bucurie pentru orice om alfabetizat doar că drumul până acolo e greu, plin de obstacole. Sunt atât de multe lucruri care ne consumă energia și atenția până la momentul imediat urmator gestului de a deschide cartea, încât nu ne mai cufundam în text.
Pe acest traseu complicat intervine graficianul. El e intermediarul care dă formă, transpune un conținut în așa fel încât să ajungă cât mai bine și corect la cititor, prin creearea formei care să capteze atenția și să ajute la lectură. Dacă cel mai important lucru e conținutul unei cărți, felul cum arată e esențial, de asemenea.

Grafica de carte se află pe o tangentă între meserie și artă. Litera, așezarea, forma paginilor și a cărților - toate s-au dezvoltat organic, odată cu puterea de observație și înțelegere a omului, sunt anumite reguli vizuale și tehnice fără de care nu poți porni la construcția unei cărți. Dar tocmai jocul după anumite reguli face frumusețea lucrului, dincolo de care începe spectacolul, componenta artistică, libertatea graficianului de a găsi cele mai ingenioase rezolvări - fără a pierde din vedere conținutul, bineînțeles; design-ul de dragul design-ului, ca să vorbim în termeni actuali, e inutil.

Așa stând lucrurile, graficianul face parte din categoria celor care formează gustul publicului. Desigur, aici e o problema complicată care ține de educație și de educația artistică în general. Carențele există la toate nivelurile; lipsa unei tradiții și a gustului în materie de carte frumoasă,  chiar are urmările pe care le vedem. Practic, ne-am obișnuit să avem în jurul nostru cărți urâte, prost făcute, ne-am obișnuit cu chinul de a parcurge rânduri înghesuite și texte dezordonate, aglomerări inutile de efecte ieftine pe coperte și pagini. Dacă în anii 60-70 exista o normalitate în grafica noastră de carte, ba chiar lucrări excepționale premiate la competiții internaționale, trăim de vreo 2-3 decenii un paradox: în loc să se fi petrecut un progres - ca în alte părți, mai spre vest -, s-a întâmplat exact invers, ba chiar meseria de grafician a fost ignorată sau prost înțeleasă odată cu apariția computerului, la îndemâna oricui. A devenit poziția pe care au lucrat secretare, ingineri, sociologi, și lista poate fi foarte lungă - oameni cu tot felul de alte specializări. Absurd. Vă dați seama cum ar fi să ne apucăm, care după cum avem chef și simțim că e rost de câștigat bani, să facem chirurgie, având la îndemână un bisturiu. Dar, din artă și domeniile conexe nu moare nimeni. Totuși, efectele negative există.
E bine că în ultimul timp sunt semne de normalizare a acestui peisaj românesc al materialelor tipărite. E important întrucât cartea fizică nu va dispărea așa repede chiar dacă se tinde din ce în ce mai mult spre mediile electronice; oricum, și aici problemele fundamentale rămân aceleași deocamdată: tot despre organizarea unor suprafețe vorbim, tot despre citirea de la stânga la dreapta (în cazul nostru); modul de a parcurge și asimila informația nu se va schimba fundamental sau nu dintr-o dată.

Strict pragmatic vorbind, dacă majoritatea editurilor ar realiza cât de important este felul cum arată publicațiile, începând chiar cu manualele școlare, dacă s-ar forma o breaslă a graficienilor care să militeze pentru idealuri comune și care să pornească eventual niște competiții de specialitate pentru încurajarea profesionalismului în acest domeniu - poate s-ar îmbunătăți situația. Este un lucru matematic, măsurabil că un text bine așezat este citit și înțeles de mai multă lume, iar dimpotrivă, unul prost aranjat este mai degrabă abandonat, fie el tipărit sau electronic.
Nu visăm direct la capodopere, dar ne dorim o igienizare - poate acesta e cuvântul potrivit. Ca și în multe alte domenii, e atât de important sa începem să avem în vedere efectele pe termen lung. Cărți decent lucrate și programe eficiente care să redescopere plăcerea lecturii ar forma altfel oamenii și poate ar stopa agramatismul care ia amploare.



Concluzia ar fi că este nevoie de cărți bine făcute și rolul graficianului devine cu atât mai important cu cât ne mobilizăm mai greu pentru citit. Iar în ce privește cartea tipărită, meseria în sine va deveni și mai fascinantă întrucât va permite mai mult spectacol, dincolo de corectitudinea transmiterii unor informații.

Material ilustrat cu fotografii realizate în timpul expoziției Cele mai frumoase cărți germane