654 Articole

rezultate preluate din toată arhiva de articole

Roberto Bolaño – 2666. O oază de oroare într-una dintre cele mai frumoase cărți – Stiftung Buchkunst, Lepzig

De Mina Decu| 15 Iulie, 2020 | Categorie: graphic design | Vizualizări: 196

El Diario, un ziar local din orașul Juárez, estimează că între anii 1993 și 2010, în Ciudad Juárez au fost ucise 878 de femei. Julia Estela Monárrez Fragoso, cercetătoare în științe sociale, care își desfășoară activitatea la ElColegio de la Frontera Norte in Juárez, va scrie că „între 1 ianuarie 1993 și 15 noiembrie 2012, în Ciudad Juárez au fost înregistrate 1481 de femicide.”
În Ciudad Juárez, Mexic, între anii 1993 și 1997, au fost găsite 110 cadavre de femei tinere și foarte tinere, după cum relatează reporterul de investigație Sergio González Rodriguez. În urma unei corespondențe dintre reporter și Roberto Bolaño, acest număr, 110, devine un număr de femei transformate în victime ficționale ale romanului 2666. Romanul este scris în timp ce Bolaño agoniza în dureri îngrozitoare din cauza cirozei care-i va termina viața înainte ca el să termine romanul format din cinci părți și publicat în 2004, la un an după moartea lui.

Acum, 15 iulie 2020, în ziua asta nu prea frumoasă pentru mine, îmi amintesc de cât de greu mi-a fost să trec peste partea a patra din 2666, parte formată din aproape 280 de pagini de oroare, în care osul hioid este personaj principal, fiind găsit rupt la fiecare dintre cele 110 femei omorâte în omonimul ficțional al orașului Juárez, orașul Santa Teresa. Dacă tot am pornit pe drumul amintirilor, mă gândesc la prima dată când am dat peste o referință a cărții ăsteia pe care mulți o numesc ba monumentală, ba capodoperă, și care pentru mine este fix „o oază de oroare într-un deșert de plictiseală”, așa cum bine o anunță chiar Bolaño, în motto-ul care îi aparține lui Baudelaire. Bolaño aruncă cifrele astea enigmatice, 2666, pentru prima oară în Amuleta, roman scurt, publicat în 1999, unde prefigurează cu ele un an în care lucrurile vor sta, dacă nu mai rău, atunci cel puțin la fel:

„(...) și apoi am început să mergem pe bulevardul Guerrero, ei, ceva mai încet decât înainte, eu, ceva mai deprimat decât înainte, iar bulevardul, la ora aceea, semăna, mai mult decât cu orice altceva, cu un cimitir, dar nu cu un cimitir din 1974, nici cu un cimitir din 1968, nici cu un cimitir din 1975, ci cu un cimitir din 2666, un cimitir uitat, de sub pleoapa unui mort sau a unui nenăscut, scăldat în umorile lipsite de pasiune ale unui ochi care, dorind să uite ceva anume, a uitat tot.” (Amuleta, Roberto Bolaño, traducere Mina Decu).


Vom afla despre ce lucruri este vorba abia când ne vom lovi de muntele de femei ucise, descrise sec, sub formă de raport polițienesc, în Partea crimelor, din 2666.
Mai devreme spuneam că osul hioid e prezentat ca un personaj principal, liant între toate femeile ucise. Ei bine, adevăratul personaj principal din cartea asta e deșertul, iar cea mai bună descriere a lui o găsim tot în partea a patra a cărții: „A trăi în deșertul ăsta, gândi Lalo Cura, în timp ce mașina condusă de Epifanio se îndepărta de terenul viran, e ca și cum ai trăi în mare. Granița dintre Sonora și Arizona zici că e formată dintr-un grup de insule fantasmatice sau fermecate. Orașele și satele sunt bărci. Deșertul este o mare interminabilă. Ăsta e un loc bun pentru pești, mai cu seamă pentru peștii care trăiesc în fosele cele mai profunde, nu pentru oameni.” (Roberto Bolaño, 2666, traducere Mina Decu).
Acum fix 17 ani, Roberto Bolaño a plecat definitiv de pe plaja orașului spaniol Blanes, a pășit în altă dimensiune, apoi, conform ultimei fraze din 2666, "după puțin timp, a ieşit din parc şi în dimineața următoare s-a dus în Mexic." (2666, traducere Mina Decu).


Roberto Bolaño – 2666. carte premiată la concursul Cele mai frumoase cărți germane, Stiftung Buchkunst, Lepzig 2010
Editura Carl Hanser Verlag
Tipărită în Germania
Colecția Graphic Front

roberto bolano graphic front library

Despre autor

Mina Decu
Mina Decu (n. 15 aprilie 1983), masterandă în Filosofie şi în Studii Europene, fost profesor de Studii Socio-Umane, fost librar, actual traducător şi poet debutant. Cartea ei de debut, „Desprindere”, apărută la Editura Charmides, în 2018, a luat următoarele premii: Premiul Național pentru Poezie „Mihai Eminescu” Opus Primum; Premiul „Tânărul poet al anului 2018”, în cadrul Galei Tinerilor Scriitori; Premiul pentru debut, în cadrul Festivalului National de Poezie „Colocviile George Coșbuc”; Premiul pentru debut editorial în anul 2018, în cadrul Galei APLER.