Cum se sărbătoresc Rusaliile

Coborârea Sfântului Duh este una din marile sărbători creştine, care ţine două zile. Acum se duc oamenii, în frunte cu preotul, să binecuvinteze holdele, dimineaţa, chiar la răsărit, femeile se duc la morminte să le tămâieze, deoarece, cu o zi înainte se sărbătoresc Moşii de vară.
Dar Rusalii înseamnă, în diferite colţuri ale ţării diferite obiceiuri: căluşul, păpălugăre, boi împănaţi.



În partea de sud a ţării, de acum se joacă Căluşul, după ce căluşarii din ceată au depus jurământ şi şi-au făcut steagul, de care au prins usturoi şi pelin, cele două plante care îi apără de Iele. Căluşul e un dans ritual de vindecare a celor căzuţi în căluş, dar şi de apărare de boli, se joacă pelinul, pe care femeile îl pun la brâu când spală haine în această perioadă, se joacă copiii, se sare peste ei, ca să fie sănătoşi. Căluşul se joacă nu doar pe scenă (aşa cum am fost obişnuiţi de mai multă vreme), dar mai ales se joacă în sate, în oraşele mari în pieţele alimentare, unde oamenii se strâng în jurul căluşarilor, iau pelin jucat şi răsplătesc căluşarii cu bani.



În Transilvania, în partea centrală şi de nord, acum au loc alte obiceiuri, de sorginte agrară: în Bistriţa-Năsăud, în numeroase sate, se înstruţează/împănează unul sau doi boi cu câte o cunună de flori şi, mai apoi, se traversează satul, cununa fiind udată ca să vină ploile la timp. E un obicei performat de ceata de feciori, dar la care participă şi tinere fete, care ajută la culesul florilor, făcutul cununii (peană, cum se numeşte în unele sate), aruncă grâu peste alaiul boilor, ori prind boul, lăsat liber să fugă în centrul satului, speriat de mascaţi ori de paparude, pentru că, dacă îl prind, se vor mărita în acel an.



Boul înstruţat, însă, coexistă cu un alt obicei, cu o răspândire restrânsă în zilele noastre doar în această parte a Transilvaniei (judeţele Cluj, Bistriţa-Năsăud, Alba), paparudele (ori păpălugărele), obicei străvechi, încă de actualitate, performat de tinerii din sat. Obiceiul (care are loc în unele sate de Sf. Gheorghe, ori la început de mai) presupune ca tinerii să se îmbrace într-un strai făcut din frunze (de mesteacăn, de salcie, stejar, arţar, depinde de sat), să colinde satul, să fie udaţi ca să vină ploile la timp, pe când oamenii iau frunze şi rămurele din straiul său, pentru a avea noroc la animale.



În câteva sate din Bistriţa-Năsăud (la Figa), ori din Cluj (la Mintiu), boul împănat e însoţit de astfel de paparude, pe care oamenii, la fel, le udă, ca ploile să vină la timp. în jurul Clujului (la Şoimeni), păpălugărele de Rusalii sunt un obicei aparte, care adună comunitatea laolaltă, chiar şi cei plecaţi se întorc acum, ca să-l vadă. Două paparude traversează satul, intră în gospodării, sunt udate, colindă întreg satul, prind fetele şi le udă. Un vechi obicei de fertilitate, pe care tinerii din sat îl ţin în fiecare an: cei care se îmbracă de păpălugăre de mai multă vreme îi iniţiază pe cei tineri, care se îmbracă pentru prima dată: ştafeta între generaţii este predată în fiecare an.
Obiceiurile de Rusalii sunt un bun exemplu că satele româneşti sunt pline de surprize: unde nu te aştepţi, vechi ritualuri sunt încă vii şi performate de tinerii din sat, implicându-se din plin întreaga comunitate.