482 Articole

rezultate preluate din toată arhiva de articole

De Paști în Maramureș

De Anamaria Iuga| 15 Aprilie, 2012 | Categorie: obiceiuri | Vizualizări: 1585

Trei zile ține sărbătoarea învierii Domnului, trei zile și o noapte care se pot petrece în patru sate diferite, cu patru obiceiuri. Te simți ca în povești, aici, în nordul României. Peste tot, de la fiecare casă vine miros de pască, iar cojile ouălor folosite pentru pască se pun în pomii fructiferi, ca să dea roadă bună. Cel puțin așa se întâmplă în șurdești.
În noaptea de înviere, în țara Chioarului, la Groși se fac focuri pe dealuri la miez de noapte și se strigă peste sat Hristos a inviat! De pe dealul vecin se răspunde în cor, Adevarat a înviat! Abia mai apoi, când clopotul de la biserică bate de miezul nopții, oamenii se adună cu toții la slujba de înviere și înconjoară biserica.



În timpul zilei de duminică, în ziua de Paști, în zona Lăpușului, în unele sate, printre care și în Dobric, se adună toți oamenii din sat la biserică, la Moșii de Paști. Vin în cele mai bune straie, cu cele mai bune bucături, dar și cu colaci pe care îi dau de pomană și cu vase noi, cumpărate că să fie date de pomană, de sufletul celor care n-au mai apucat să sărbătorească împreună cu noi aceste Paști. După rugăciunea de binecuvântare a bucatelor, întreaga comunitate își aduce aminte de morții din familiile fiecăruia: se face schimb de vase, se dau pomene, ouă roșii. Toate de sufletul morților. Urmează apoi, ca într-o adevărată comunitate, o masă comună, în jurul mesei moșilor (lespezi mari de piatră așezate în curtea bisericii). Sărbătoarea e celebrată nu doar în familie, ci în comunitate, o bună ocazie să te întâlnești cu toți cei pe care poate nu i-ai văzut de mult timp. Abia după această masă comună și după ce se dau pomene peste mormintele celor decedați, sătenii merg acasă pentru a sta în familie.



A doua zi de Paști, luni, în țara Chioarului, în Surdești, e sărbătoare mare: acum e sărbătorit cel mai harnic om din sat, cel care a ieșit primul la arat. Obiceiul e denumit Udătoriul și are o istorie aparte: în perioada colectivizării a fost interzis, fiind abandonat în multe din satele transilvănene. După 1989, la insistențele sătenilor, în șurdești, obiceiul s-a reluat, odată cu el fiind revitalizat și portul popular. La obicei participă în special ceata de feciori, cei care au roluri precise și importante, dar și oameni căsătoriți, care iau mereu partea celui sărbătorit. Descris pe scurt, obiceiul începe de la biserică, unde, după încheierea slujbei, sunt consacrați prin ridicare și ovaționare toți cei care au un rol important în obicei. Mai apoi, la casa sărbătoritului, ceata de feciori trebuie să găsească un bănuț ascuns într-un perimetru dat.  Abia după ce e găsit bănuțul poate să pornească alaiul, în față cu Udătoriul, sărbătoritul, care e așezat pe un plug (pus pe un căruț cu două roți și tras de doi boi). Alaiul se îndreaptă spre apă, unde cel sărbătorit, iar mai apoi și feciorii sunt udați, ca să fie un an rodnic. Petrecerea și voia bună urmează abia apoi, și poate ține până târziu, dar nu înainte de a fi pedepsiți cei care nu au respectat cerințele postului (feciorii care au mers la fete, cei care, fiind căsătoriți, au dansat cu fete nemăritate în timpul obiceiului). Pedeapsa constă în bătaia în talpa piciorului cu un mai din lemn, un mai de spălat haine.



în cea de-a treia zi a sărbătorii pascale, ziua de luni, într-un alt sat, în țara Lăpușului, în Rogoz, are loc în fiecare an Sâmbra oilor. Acum se adună laolaltă oile tuturor proprietarilor, se pornesc stânile și se măsoară laptele, pentru a vedea cât de multă brânză are fiecare de luat în timpul anului de la stână. Un motiv de petrecere câmpenească, de voie bună și de sărbătoare. în mijlocul stânii, ca pavăză, stă o cruce mare, făcută din pomi înverziți. Totul e pus sub protecția crucii.
Peste tot ești întâmpinat cu ouă roșii, ca să ciocnești un ou de Paști.


foto Ana Iuga
 

anamaria iuga etnografie folclor romanesc folklore obiceiuri de sarbatori romanian ethnography romanian traditions traditie romaneasca

Despre autor

Anamaria Iuga
ANAMARIA IUGA este etnolog la Muzeul Tăranului Român. Și-a susținut doctoratul cu o teză despre Camera îmbrăcată țărănește pe Valea Izei, Maramureș. Alte cercetări: practici agricole, etnografia fânului, obiceiuri de peste an.

0 comentarii

Scrie un comentariu

Graphicfront vă recomandă ca opiniile exprimate să fie scurte şi la obiect. În general, nu trebuie să depăşească lungimea articolului original. Comentatorii trebuie să manifeste respect faţă de ceilalţi participanţi la discuţie şi să folosească un limbaj corect şi civilizat. Graphicfront îşi rezervă dreptul de a modifica sau respinge comentariile care nu întrunesc aceste cerinţe.