Povestea clăilor de piatră

Se spune în șurdești (țara Chioarului, județul Maramureș) că mai demult, tare demult, un om care avea o fâneață aproape de Piatra Roșie, lucra la fân și îl făcea clăi, într-o zi de sărbătoare, în preajma sărăbătorii de Sânpetru (29 iunie). A zis o femeie care trecea pe acolo: „De ce lucrați azi, că-i sărbătoare mare”. „Să fie tot sărbătoare”, a spus omul, „eu îmi fac fânul”. Era grăbit să termine, căci se arăta ploaie în zare și se temea să nu i se strice fânul. Atunci, femeia i-a spus: „Te-a bate Dumnezeu că lucrați în zi de sărbătoare!” Bărbatul nu asculta și lucra în continuare. La un moment dat, când termină una dintre clăi, se dădu jos și se duse la umbra unui pom să bea apă. Avea o cofă de lemn cu apă la umbra unui stejar. Când să pună cofa jos, femeia îi spuse, înainte se plece: „No, măi Petre (căci așa îl chema pe om), ce s-o făcut de claia ta? Du-te acum și termină claia!” Femeia a vorbit în glumă. Când s-a uitat mai bine, însă, Petre a căzut la pământ de spaimă; nu i-a venit să creadă ce s-a întâmplat cu claia: cât timp a băut apă, clăile de fân la care lucrase erau transformate în piatră. în drum spre casă, Petre își mâna boii, supărat, zicându-le: „O să mâncați bolovani la iarnă! O să vin și o să încarc în loc de fân, bolovani, că pentru voi s-au făcut clăile piatră!” Clăile de piatră sunt acolo și astăzi, în grădina unui om, sub Piatra Roșie: una e cât o claie de fân, cealaltă e cât o jumătate de claie, cum o fost atunci, neterminată.

Poveste auzită de la Victor P., 75 ani, șurdești, 2006; consemnată de Viorelia Avram și Anamaria Iuga. Text adaptat de Anamaria Iuga.

Mai multe din secretele fânului veți putea afla în perioada 20 iulie - 16 august 2015 în expoziția Tradițiile și tranzițiile fânului, organizată la Muzeul Național al țăranului Român.