764 Articole

rezultate preluate din toată arhiva de articole

"...zidirea ferestrelor – un gest pe care îl simt acut în stomac". Luiza Zamora invitată la # oraș vandalizat

De Graphic Front| 18 Mai, 2021 | Categorie: graphic design | Vizualizări: 629

LUIZA ZAMORA
Istoric de artă nestașnic, cultural instigator, manager cultural, autor de albume despre patrimoniu național, conector de idei și oameni, cu ochii pe case, garduri și ferestre, dubitativ 24/7, hălăduitor.


Ce consideri ca fiind vandalism?

Primul lucru pe care mi-l evocă cuvântul în raport cu orașul este mâzgâlitura făcută cu obidă peste o casă de patrimoniu proaspăt restaurată. Gestul acela gratuit, fără noimă, fără scop, în numele unei libertăți de exprimare fără granițe care mai mult distruge decât transmite realmente ceva. Însă nu despre acest tip de vandalism aș vrea să pomenesc, ci despre unul care vine dinspre interior către exteriorul caselor: zidirea ferestrelor. E un gest pe care îl simt acut în stomac, venit de data asta nu de la un trecător furios ce simte nevoia să se descarce pe un perete ci de la însuși proprietarul acelui univers numit casă. Bântui mult, de aproape 25 de ani, pe străzile din centrul Bucureștiului și nicio stradă aproape nu mă cruță de loviturile astea. Așa le percep eu, un amator de case vechi, de privit ferestre, detalii, crăpături. Și mă întreb constant ce îi determină pe acești oameni să își zidească lumina, privirea înspre afară. Mi-e greu să cred că problema e zgomotul străzii mai ales în orașul care l-a ridicat în rangul cel mai înalt, care nu știe ce să facă în absența muzicii tari, a vorbitului apăsat, a claxonatului, dar sunt convinsă că vor fi specialiști care vor explica antropologic și cultural cum stă treaba.

O altă formă de vandalism e abandonul cu bună știință a unei case vechi. E vechea tehnică de pârjolire adaptată zilelor noastre pline de norme și de restricții ce pot fi evitate cu răbdare abilă. E celebru, din păcate, cazul Visarion 8, dar pe lângă el multe altele de prin satele, orașele și listele de patrimoniu ale țării. Ca plimbăreț curios ce descoperă de fiecare dată altceva la case toate pocinoagele astea pe care le pățesc casele mă trec prin serii întregi de emoții și stări, dar mai ales întrebări asupra celor care pun umărul la deformarea orașului, profesioniștii, cum ar veni, cei care-și pun semnătura pe autorizații, studii, proiecte.

Ce poate fi luat drept intervenție artistică?

Depinde pe cine întrebi, cât de radical adept al actului artistic este și cât de ”educat” artistic este. Păstrându-ne pe o linie mediană și raportându-ne la București aș asocia intervenția artistică cu ceea ce a fost ani de zile calcanul de la Street Delivery, un purtător de mesaj subtil și inteligent, care adresa anual teme grele și dureroase pentru oraș și planetă + panoul aferent care-și schimba mai des vizualul la fel de provocator. Desigur, sunt și alte intervenții remarcabile pe calcanele orașului vechi sau pe câteo laterală a unui bloc din cartierele-dormitor. Dar chiar și în noianul de scrisuri tălâmbe descoperi câte-o fetiță cu balonul roz, un porc simpatic, ori un regard le ciel.
 

Ce crezi că s-ar putea face pentru a proteja clădirile isorice?

Protejarea caselor, a ambianței străzilor și a orașului, a peisajelor culturale e un proces lung, nu o intervenție pompieristică. Nu există soluții miraculoase, imediate, ci doar multă muncă. Muncă ce începe încă de acasă, prin felul în care locuim și ne raportăm la spațiul intim, cum îl privim, cum îl tratăm, cum ni-l apropriem. Apoi, într-o școală ideală, orientată și către altceva decât acumulare de cunoștințe fără noimă și legătură între ele, acest proces ar putea continua în cadrul acelor ore de educație civică sau a unor cursuri opționale de arhitectură cum deja se întâmplă ici colo, deși nu văd niciun motiv în afara limitărilor proprii în a preda matematică sau româna plecând de oraș, case, străzi. Revenind, nu poți pretinde ca cetățenii să respecte, să protejeze orașul și fațadele lui atâta timp cât autoritatea publică nu o face, ba mai mult îl schimonosește în toate felurile posibile, așa cum a fost Bucureștiul, cel puțin, în ultimii 12 ani. Fără educație timpurie, exemple de bună practică și sancțiuni pentru distrugerea patrimoniului și colaborare între autoritățile locale, locuitori și organizații neguvernamentale drumul va fi ca până acum, orașe deprivate de identitate, urâțite, haotice și neiubite. 



#OrașVandalizat este un proiect susținut de Atelierul de Grafică – București.
PR Petra Torsan
Coordonator/ stre-curator Ciprian N. Isac – GraphicFront.ro
Mulțumiri Dragoș Dogaru – Inițiator și coordonator București: Modernism Art Deco


Aici puteți urmări toate articolele pe tema #OrașVandalizat

Comentarii FaceBook aici.




 







 

oras vandalizat luiza zamora grafitti street art ferestre

Despre autor

Graphic Front
Graphic Front semnează articolele care nu pot fi atribuite neapărat unei persoane din atelierul nostru. Asta înseamnă, fie că sunt lucrate de cineva de la noi, fie că e un material preluat de la invitații sau colaboratorii noștri.