"Acum, fiecare literă este un prilej de exersare meditativă". Delia Zahareanu, invitată la #GuildReport 2022

Întâlnirea cu marea caligrafie internațională
 
2021 a fost un an plin. Plin până la refuz. Job, cursuri de caligrafie, doctorat. Uneori, aveam impresia că săptămâna are 10 zile și că cineva a furat weekendurile. Dar tocmai acest fapt mi-a permis să parcurg experiențe extraordinare, din perspectiva mea.
Să începem cu ceea ce a fost crucial pentru mine: 2021 a fost anul în care am avut acces la caligrafia practicată de marii caligrafi ai lumii, adevărații maeștri ai domeniului, deși niciunul nu se autointitulează astfel. O chestiune de modestie, în fond, pe care nu poți decât s-o admiri sincer. Am făcut multe cursuri online, profitând de faptul că mulți caligrafi prestigioși au optat în 2021 pentru workshopuri sau cursuri în format virtual. Pandemia a adus așadar oportunități nesperate. În acest fel, am putut studia sub îndrumarea nemijlocită a unor artiști precum John Stevens (SUA), Monica Dengo (Italia), Christopher Haanes (Norvegia), Brody Neuenschwander (Belgia), Gemma Black (Australia) sau Yves Leterme (Belgia). Ei m-au învățat ce înseamnă, de fapt, caligrafia. În plus, conferințele ținute de Paul Antonio, unul dintre caligrafii oficiali ai Coroanei britanice, pe teme legate de istoria stilurilor caligrafice au fost prilejuri de aprofundare și de discuții cu impact direct în practica și cercetarea mea artistică. A trebuit să lupt un pic ca să las în urmă vechiul stil caligrafic de început, cu inevitabilele lui greșeli, să exersez uneori cu lacrimi de frustrare în ochi, căci era enorm de mult de lucru, iar standardele erau extrem de înalte, să realizez cât de complexă e calea spre adevărata performanță caligrafică. Desigur, partea bună în toată povestea este că am ce să fac în următorii 20-30 de ani fără riscul de a mă plictisi. Acum, fiecare literă este un prilej de exersare meditativă, de contemplație estetică, de evaluare tehnică și de explorare a potențialului ei creativ. Lucrez la edificarea limbajului meu vizual prin filtrele caligrafiei.

Tot în 2021, la invitația Fundației Calea Victoriei, am ținut trei cursuri cu tematică introductivă în caligrafie, prin prezentarea și exersarea, împreună cu participanții, a patru mari stiluri majore ale caligrafiei europene. A fost o experiență inedită și densă, în care puteam aplica și explora ceea ce învățasem la cursurile cu marii caligrafi internaționali. Răspunsul cursanților a fost unul îmbucurător: mulți au fost fascinați de litere, unii au continuat studiul caligrafic și după încheierea cursurilor, unii și-au găsit în caligrafie o ocupație care le-a adus echilibru în tulburata perioadă pandemică, iar alții chiar au câștigat premii la concursuri naționale de scriere artistică. Pentru mine, toate aceste lucruri au fost o confirmare că lucrurile decurg într-un mod util și benefic, atât pentru participanții la curs, cât și pentru mine, prin prisma activității de predare a caligrafiei.

În 2021, caligrafia a fost prezentă mai departe în studiile pentru doctorat, funcționând ca un cadru formal de cercetare artistică, pe direcțiile stabilite deja în 2020: caligrafie și scriere experimentală în arta abstractă contemporană. Caligrafia mi-a oferit astfel instrumentarul de a investiga cu metodă teritorii precum gestualismul, scrierile asemice sau experimentele interdisciplinare dintre scriere și desen.
Nu-mi aduc aminte de prea multe zile libere în 2021. Dar bogăția de experiențe profesionale pe care mi-a oferit-o cel de-al doilea an pandemic face ca fiecare secundă să fi meritat din plin efortul.