Se apropie One World Romania 2019. Selecția Graphic Front cu cele mai bune afișe.

Anul trecut pe vremea asta spuneam într-un articol similar că mi se se tot așează credința că afișele de film documentar sunt mai creative decât cele de film de ficțiune. S-a comentat mai mult pe seama asta și s-au tras și câteva concluzii.
În acest an, la nici două săpâmâni până la începerea One World Romania 2019 l-am invitat pe Ștefan Bradea, coowner Bad Unicorn (distribuție film de artă), să ne spună și punctul lui de vedere. Îl aveți mai jos. Mulțumim!

Afișele pentru documentare au ca principală ţintă festivalurile de film și puține dintre ele sunt dedicate publicului larg de cinema. Asta pentru că foarte puține documentare ajung să fie distribuite în cinematografe.
În mod natural, poți spune că afișele pentru filme documentare sunt mai artistice, pentru că au o libertate independentă de presiunea de marketing pe care o are afișul de lungmetraj ficțiune. Acestea din urmă, pe lângă ideile despre filme pe care le transmit, trebuie să se distingă într-un cinematograf lângă alte zeci de afișe, trebuie să fie cât mai ușor de ”citit” de un public cât mai divers și mai larg. Trebuie să vândă unui public, chiar şi celui de multiplex, să se distingă, să facă din film un bun de larg consum.
Afişul de film de ficţiune nu se adresează atat de mult unei elite cinefile (cum e un afiș într-un festival) și nici nu are un public atât de bine definit pe cât îl are un film documentar proiectat într-un festival sau într-un cinema de artă.


Eldorado
Amintirea prieteniei sale cu o fetiță italiancă, refugiat al celui de-al Doilea Război Mondial, luată în grijă de către părinții săi imediat după război îl impulsionează pe regizorul Markus Imhoof să cerceteze ce se întâmplă cu toți refugiații salvați în ultimii ani din Mediterană de către autoritățile italiene. Atenția regizorului e îndreptată atât către cauzele care-i determină pe refugiați și migranți economici să-și părăsească țările natale - război, terorism sau sărăcie alimentată deseori și de politicile economice ale Europei, care continuă să submineze economiile naționale ale statelor africane -, cât și către modalitățile în care politicile țărilor europene vizavi de refugiați și migranți economici influențează atitudinea celor care intră în contact direct cu aceștia și care le decid, la rândul lor, soarta în funcție de propriile lor ideologii și parti-pris-uri.