Raportul Leipzig - Berlin, Chemnitz și Leipzig
La jumătatea lunii martie a anului în curs am avut ocazia să particip ca invitat la istoricul Târg de Carte din Leipzig, care se desfășoară constant de peste patru veacuri încoace. Deși comunicatul oficial al ICR, preluat și de alte siteuri și agenții de știri, mă enumera printre autorii contemporani ce urmau să reprezinte „partea leului” a prezenței României ca țară invitată, adevărul era altul: aflarea mea acolo nu era mediată de autoritățile românești, ci li se datora exclusiv unor cetățeni germani: doamnei Elsa Lüder, profesoară de romanistică la Universitatea din Freiburg; și lui Henning Küpper, managerul casei de discuri berlineze The Lollipop Shop
Prima realizase antologia de literatură românească Einladung nach Rumänien, publicată la editura Noack & Block. Aveam și eu un text acolo, o poveste stranie a unuia dintre cele câteva turnee pe care le realizasem de-a lungul timpului în Germania, cu ajutorul promotorului Küpper. În mod firesc, existența acestui volum ar fi impus în condițiile date, cu România ca țară invitată, sprijinul establishmentului cultural autohton. Dar nu s-a întâmplat așa, iar argumentul justificativ a fost contrazis ulterior de acțiunile editoriale prilejuite de Leipziger Buchmesse. Pretenția că structura conceptului ad-hoc nu va încuraja antologiile, ci în principal romanele și volumele de poezie, avea să fie infirmată de realizarea posterioară a nu mai puțin de patru antologii prezente la standul României (două de proză și două de poezie).
Totuși, doamna Lüder și editura berlineză au reușit să obțină invitația pentru prezentarea cărții respective într-un spațiu destinat evenimentelor Târgului. Așa am ajuns acolo împreună cu Vasile Gherghel, colegul meu din grupul muzical multumult, încercând să configurăm câteva sunete autohtone pentru jumătatea de ceas de lectură. În lipsa deconturilor oficiale, toate costurile acestei deplasări trebuiau neapărat susținute de noi, chiar dacă sprijinul lui Henning Küpper a fost ca întotdeauna foarte generos. Asta am încercat să realizăm prin cele trei concerte complementare prezenței în Târgul de Carte, desfășurate cronologic în Berlin, Chemnitz și Leipzig.
La sugestia GraphicFront am realizat materialul următor, încercând să surprind succint atmosfera din cele trei locuri unde am prezentat, împreună cu un moment personal de lectură, două dintre programele noastre muzicale: Oglinzi Orientale și Mioritzza.
Și poate că astăzi, când relațiile dintre noi au ajuns să capete denumirea de proiecte de viață, iar când artiștii români secretă producții estetice mai ales în perioadele premergătoare celor două sesiuni de finanțare AFCN (nădăjduind în ajutorul Statului pe care totuși nu se sfiesc să-l bălăcărească în mod contradictoriu la protestele publice), este loc de învățat din aceste încăpățânate inițiative particulare. Mărunte, ce-i drept, dar care iată că pot înlesni până și prezența discretă printre atâtea staruri literare, unele prea mult gândindu-se la diurnele Statului cu care-și fac cam des bezele și temenele, așteptându-și recunoașterea meritelor și ordinele naționale în grad de Cavaler.Farmecul acestor spații pentru evenimente culturale vine tocmai din faptul că fiecare dintre ele reprezintă căutările personale și fără astâmpăr ale câte unui genius loci, dispus să investească timp și bani pentru a le spune și altora Povestea.
Nu ne rămâne altceva de făcut decât să ne reîntoarcem la glasul șoptit al inimii. Altfel, tristețea din jur și aerul aferat prin care o mascăm ni se vor fixa definitiv peste fețe, ca măștile grotești folosite cândva pentru a imagina satirii. Ce vom mai face atunci cu pretinsul adevăr al artelor?
Kék Ló (Berlin) – www.keklo.de
Sau Calul Albastru. Fostă măcelărie. În Berlin fiind, gândul o ia totuși la galop, inevitabil cumva, înspre München și Blaue Reiter. Amestec surprinzător de gresie, parchet și faianță. Stucaturi reprezentând capete de animale: capre și vaci. Două camere spațioase unde sunt expuse elemente vestimentare stranii. Mâncare vegană, prăjituri apetisante, cafele cu cardamom. Concerte discrete în fiecare săptămână. Amfitrioană este Virág (Floare, în română), enigmatică vestală a acestui loc cândva sacrificial: Kék Ló. Ce loc!
Multumult in Kek Lo, Berlin - foto Judit Miklos (la stânga, Henning Kuepper; la dreapta, Virag Toth)
Odradek Lesecafe (Chemnitz)
Loc născut la colț de stradă din mila publică: scaune donate, accesorii cărate cu dubița unor țigani cehi colectori de refolosibile, cărți culese dintr-un centru de reciclare a hârtiei (de la Marx până la Shakespeare, aproape orice altceva), unde copertele de carton sunt separate de corpul din hârtie al cărții, fiind procesate separat. Așa se întâmplă că tavanul părea vitrina unei librării sau, mai degrabă, a unui anticariat. Pe toți pereții, texte și autocolante anarhiste: Kein Gott, kein Staat, kein Fleischsalat, kein Patriarchat, nur Syndicat! Gazdă primitoare Chris Münster, rupând câteva cuvinte românești și mai multe ungurești, din vremea anului când a făcut servicii sociale într-un sat din Transilvania. În schimbul stagiului militar.
Noch Besser Leben (Leipzig) – nochbesserleben.com
O sufragerie intimă împlinită cu bar. Covor persan încălzind atmosfera. Mare parte din public se așază direct pe el, sperând astfel să zboare odată cu notele muzicale. Lumină discretă și pianină. Pereți cu zugrăveala veche, delimitată cu chenar. La același etaj primești găzduire, conceptul fiind unul de hotel muzical: ca trupă aflată în Leipzig poți performa aici în schimbul cazării. Spiritul locului este Georg Reissig, un medic încredințat după ani întregi de luptă cu suferințele altora, că viața trebuie țesută din petice mărunte. În felul carpetei pe care-i plutesc spectatorii. Fotografiile sunt făcute abia a doua zi după concert, în graba drumului de reîntoarcere către Berlin. Eram chiar în așteptarea tramvaiului ce urma să ne ducă spre gară. Ele surprind doar exteriorul clădirii, fiindcă Vasile a uitat să realizeze câteva și în preajma concertului, prea prins cu aranjatul sculelor electronice de care ne folosim mereu. În mijlocul geamului din stânga se află un folt de hârtie. Era afișul concertului nostru.
foto Judit Miklos, Vasile Gherghel
Completez materialul cu două dintre textele pe care le-am citit în Chemnitz. Unul dintre ele este un joc literar iscat special pentru deplasarea respectivă. Este construit cu câteva dintre cele două mii de cuvinte românești de inspirație germană sau adoptate în vocabularul nostru pe siajul contactului cu limba și cultura nemțească. El are pretenția să fie înțeles de cititorii ambelor graiuri, iar reacția ascultătorilor lui din Odradek Lesecafe mi-a validat deplin joaca.
Un text exploziv/ ein explosiver Text
Die Familie este în Park. Este Januar, dar die Klima și die Temperatur sunt gut. El este Bibliothekar la Universität. Ea este eine energisches Insekt. El und ea: er und sie – die Familie. Eine moderne familie... Sunt pe Allee: ea și el. Eine Diskussion despre Moral. Eine Million de Philosophen, un Million de Ideen și eine Million de Reaktionen. Ein essentiales Problem (o problemă esențială). Ajung în Park, sind viele Leute: un Soldat țipă la Telefon. El este extrem laut. Are un Rucksack din Stoffe ein Modell mit geometrice Figuren. Soldatul mănâncă ein Cremwurst și bea eine Halbe Bier: ohne Prinzip, fără Diät. El și ea: fac Pause în Diskussion – nur eine Minute. Se aude Musik din Kiosk. Este eine elegante muzică, cu Stil, de la un Apparat de Radio. Este un Programm de Autor mit Qualität. Un fotograf face poze für Touristen. Ein turist vrea o Photo mit un Krokodil metalic. Ein mettalischer violetter crocodil. Un Schmecker cu elegante Pantoffeln möchte ein foto cu o Giraffe purpurrot din Aluminium. Girafa ist construită elektrisch și mecanisch. Pe baza unui hydraulischer mecanism. Ea und el la Terasse. Er vrea Suppe. Ea will Pizza. Er mănâncă neutral, aber ea iβt exploziv, ca o insectă energică. Este un restaurant cu Veranda ca la un Museum. Sie ist eine enorme verandă. Și doar un Kellner, ein chelner în perioada de Probezeit. Eine foarte schwere Periode. El are Energie și un Rhytmus bun. Pe el are ein Pullover neu, ca pentru Golf. Er hat eine Liste pentru meniu. Lista für Preis. Acesta este Menu: cartof cu șnițel; omletă cu avocado, broccoli și tomate; sardine și caviar cu maioneză (o porție: trei euro); sandvici cu reptilă (șoc!); desert: tort cu mango, ananas, banane și mandarine; Getränke: șpriț, bere, rom, limonadă, benzină.
Ea trinkt bere (wie ein Insekt...).
El iese pe Balkon pentru eine țigaretă. Er trinkt Benzin mit canistra, aber benzină + Zigarette = detonieren Prinzip. A explodat. Este un Schock!
Un Aktivist dă Telefon la Polizist.
Un polițist dă Telefon la Spital.
Spitalul dă Telefon la Autor: „Alo?”, sage ich. „Hallo! Bitte, suchen Sie eine andere idee für acest Ende. Machen Sie bitte eine eventuelle corectură für acest Text.”
Und die Moral für dieser farsă? Noi wollen în parc mehr tehnică hidraulică organisieren. Und să asigurăm un thermischer Kontroll cu garanție.
0 %
Pe o stradă oarecare din București a apărut într-o bună zi un cub făcut din sticlă. Era atât de mare, încât încurca circulația. Astfel că Primăria a decis să-l vopsească imediat cu albastru deschis. Fără discuții! Măcar așa nu se mai vedea totul prin el. Totuși, la televizor s-a zis că mai potrivită ar fi fost o nuanță închisă. O vrăjitoare din comunitatea rromilor s-a făcut și ea auzită în acele zile, tot insistând pe culoarea roșie. Cică ar fi adus noroc în dragoste. În schimb, domnul Lefter Bănuț, fostul ministru al economiei, a adus argumentele științifice în favoarea bejului, despre care Occidentul demostrase deja că vindea ca la balamuc. Într-un discurs agramat, dar plin de emoție, căpitanul echipei naționale de fotbal a propus „decât ca pătratu’ respectiv să se dea cu vopseaua la culorile băeților. Gen.”.
Eficiența Primăriei s-a dovedit ca întotdeauna un mare zero barat, fiind surdă la vocile atâtor cetățeni competenți. Așa se face că monstruozitatea geometrică a rămas pe mai departe cu pereții bleu. Până când marele cutremur – despre care se tot flecărise în presă – a făcut-o țăndări, transformând-o într-o grămadă inutilă de cioburi. Fiecare dintre acele mii de hârburi reflecta miniatural orașul agitat, încins la brâu cu panglica de apă a Dâmboviței. Albastră și ea, fără alcool.
Pentru traducerea celor patru texte cu care m-am prezentat în mapă le mulțumesc doamnelor Elsa Lüder și Diana Szegedi, dar și lui Horațiu Decuble. Pentru scanarea stickului de promovare a Kék Ló îi mulțumesc lui Cristi Mărăcinescu. Iar vouă, tuturor, pentru lectura acestui material care se va întregi în timp cu un volum de proză foarte scurtă, având ca subiect prezența scriitorilor români la sus-pomenitul Târg de Carte din Lipsca.
Despre autor
