îndrăzneți sau obraznici?
Nu merg
la vot. îngroș în fiecare an pătura nesimțitoare a absenteismului electoral.
Dar sunt mereu fascinat de tremurul social care precede câte o nouă campanie de
alegeri; de soluțiile luate pe ultima sută de metri, lăsând impresia că; de
îngrijirea tardivă a imaginilor fiecărui partid și fiecărui candidat,
asemănătoare dereticatului făcut de gospodină cu doar o jumătate de ceas
înainte de a-i sosi musafirii; de avântul administratorilor din blocuri, cărora
li se promit subit fonduri pentru anvelopare.
însă cel mai mult mă intrigă
sloganurile electorale. Sufocând străzile și cutiile poștale. Bani mulți
aruncați pe cuvinte goale. Pe fotografii cu mutre și atitudini de prostănaci.
Observ că șaua bătută în acest sfârșit de an este îndrăzneala. Cumva de înțeles, căci astfel poți îmblânzi mai iute
iapa. Fără s-o mai cauți pe la dinți. Toate partidele par să îndrăznească ceva
cu România, de parcă ar fi o femeie plătită cu ora: unii o mișcă după cum le
convine, ca în regia filmelor porno; alții îndeamnă să ne încumetăm și să
credem în ea; alții completează platitudinea cu o mână de oameni cinstiți. îndrăznește mai mult! - spre ce? îndrăznește să crezi în România! -
bănuiesc că nu în sens religios, fiindcă ar contrazice platforma. îndrăznește să crezi în România condusă de
oameni cinstiți! - gargară curativă cu soluție utopică. Redăm România românilor! - înțeleg că
v-ați săturat de jucăria voastră și-o mai pasați și altora? Firmele ocupate de
campaniile partidelor - locuri de unde mănâncă mulți specialiști ai științelor
comunicării - mai cred oare în eficiența acestor bălării? Nu-i prea multă
îndrăzneală în asta? Sau obrăznicie? Ca să folosesc un sinonim conform cu
DEX-ul.
Despre autor

0 comentarii