O țeapă-n CUR (prin liga Culturală pentru Unitatea Românilor)

Cu târnăcopul l-aș face praf într-o jumătate de oră, așa că ce măreție sau noblețe poate ascunde un așa trapez? Peste asta mai vine și locul amplasării lui, exact cât să nu-l bage nimeni în seamă. Ce-i drept, se mai pișă câțiva câini de prin blocurile vecine pe el, dar asta nu se pune: sunt câini de rasă, însoțiți de vecini. După cum se vede, cineva l-a găsit potrivit să-și lipească afișul.
Stema Bucureștiului încearcă să-i dea importanță, chiar dacă personajul din centru este, deopotrivă, izvorâtor de mir și confuzii: îmbrăcat ca legionar roman, bărbatul cu sabie și cruce îl reprezintă astfel pe Sf. Mare Mucenic Dimitrie, cu toate că protectorul capitalei este Sf. Cuvios Dimitrie cel Nou, ale cărui moaște se află la Mitropolie. și care a trăit la un mileniu depărtare de romani și de armatele lor. Textul încearcă să-l justifice, ca pe o însăilare plastică încurcată în lipsa criteriilor și măsurii, vorbindu-ne de hrisovul lui Vlad țepeș, deși coroana acvilei ne amintește de Mircea cel Bătrân, sub domnia căruia orașul a devenit capitală de tranziție pentru țara Românească.
Din lateral, chiar nu-l observi. Numai gardul metalic poate să-l facă ghicit, împrejmuind nimicul prin elemenți mumoși, de forma papionului. Dacă s-ar fi nimerit să trăiască aceleași vremuri, țepeș ar fi pus pe urmele lui Poteraș călăul. Rectific: ar fi pus pe urmele lui, potera și călăul.