494 Articole

rezultate preluate din toată arhiva de articole

N-am văzut într-o săptămână în China decât 2 persoane citind cărți reale și o persoană cu Kindle, poate citesc pe telefon? (partea I - Shanghai)

De Caterina Preda| 05 Mai, 2018 | Categorie: Asia | Vizualizări: 147

Prima zi în megalopolis, înghesuială și învălmășeală, nou și vechi în talmeș balmeș: la tv e o știre despre o sucursală de bancă unde te primește un robot care te recunoaște prin facial recognition. La metrou se controlează gențile în fiecare stație ca la aeroport, doar că cel care trebuie să verifice ori doarme, ori se uită la telefon (unii au chiar 2 în același timp în mâini!) ca 99.99% din cetățenii orașului care e mult mai mare decât România.

Printre zgârie norii noi nouți sunt mici blocuri și alei cu case înghesuite în fața cărora sunt atârnați la uscat chiloții și se iese cu scăunelul în fața casei.

N-am văzut metrou așa modern și așa curat, dar nici atât de mulți oameni la un loc dar 99% chinezi.
Clădirile guvernului și piața poporului au un aer totalitar binecunoscut dar totuși atât de zdrobitor, cel mai tare mi-a plăcut steagul pus pe un mic piedestal de marmură și înlănțuit. E foarte tare și cum râde Mao de pe marginea Bund-ului de pe vremea dominației europene, în timp ce de pe partea cealaltă, din Pudong se întrec la asfințit zgârie nori care mai de care. Pe Bund e înghesuială la selfie, dar cu spatele așa se poartă acum. Erau și multe doamne cu papucii cu blană descoperiți la NY!
Se țipă foarte mult, sunt polițiști care dirijează pietonii pe trotuare, gările sunt mari cât un aeroport european, iar trenul high-speed e foarte ieftin. Dacă nu știi chineză ești pierdut, dar e mai bine la Shanghai decât în foarte turisticul Hangzhou. Aici nu-și mai fac poză cu mine
Moda e foarte importantă în China, așa mall-uri n-am mai văzut, iar fetele zici că sunt la parada modei pe stradă.
Am văzut și străzile suspendate, uneori sunt 3 etaje și par fără de sfârșit pe lângă blocurile turn care nici ele nu se mai termină.
La Shanghai se bea cafea și deci e peste tot. În Hangzhou se bea apă fiartă sau ceai, iar apa rece era o raritate.

Liberté e numele unei cafenele la unul din miliardele de malluri din Shanghai, iar pe un tricou scrie Freedom (cred că scriu cuvinte în engleză la întîmplare pentru că pe un băiat scria Yourself, cam cum își scriu la noi tatuajele în chineză pe braț cu cuvinte la întâmplare). Pentru că m-am plimbat mult cu metroul între cele 3 muzee de artă vizitate ieri, m-am tot gândit dacă libertatea e ceva la care omul visează oricum, sau e suficientă iluzoria alegere între 473 de tipuri de adidași

 

Moda cum spuneam e foarte importantă în China și n-am văzut atât de multe poșete mici mici Michael Kors, Givenchy, etc purtate cu parpalace stil Burberry și adidași Balenciaga/Stan Smith etc. Oamenii mai în vârstă par mai neapăsați de frenezia brandurilor.

Dar nici la mall nu e libertate deplină așa cum am descoperit când m-am așezat pe o piatră (credeam eu) și a venit un nene paznic dintre cei care se înclină când îți deschid ușa să-mi spună să stau la o cafenea (toate astea el în chineză eu în română) deși eu vroiam doar să mă odihnesc nu să beau. În general oamenii sunt foarte disciplinați dar normele culturale sunt clar altele.

Nu am văzut cerșetori deloc, doar un om care cerșea aseară alături de un copil bolnav. Nici oameni săraci nu prea sunt cel puțin în zonele turistice în care m-am învârtit eu. Nu știu dacă așa e (gazda mea îmi spunea că sunt destule ghetouri și că inegalitatea crește) și pentru că toți par să facă ceva sau se ocupă milițienii reuniți la noi la hotel într-o convenție și despre care înțeleg că circulă videouri pe wechat în care îi bat pe vânzâtorii ambulanți (și ei destul de rari). Sau e pentru că toți fac ceva, de exemplu am văzut oameni care ștergeau cu o cârpă pereții de la metrou, la mall, la muzeu, cu atenție urmăreau toate cutele lambriurilor! În general e foarte curat peste tot, mereu se mătură pe jos cu niște mături imense, iar ieri dimineață în Shanghai cineva spăla cu apă cu presiune trotuarele, ceva de neînchipuit pentru o bucureșteancă. Am înțeles că Shanghai s-a modernizat destul de rapid dar foarte recent în sensul că WC-urile au apărut în ultimii 20 de ani și încă cele mai multe toalete (nu în mallurile din Shanghai) publice sunt turcești, cu apă însă.

Dintre cele 3 muzee vizitate, 2 erau private, muzeele Long, așa cum înțeleg că sunt din ce în ce mai multe muzee din China și multe au foarte multe falsuri....Muzeele Long aveau clădiri impresionante, cel de pe Bund, de pe malul apei era făcut într-o fostă clădire industrială din care arhitectul a păstrat niște elemente cu care se pozau acum fetele la modă din Shanghai. Se pare că era o zonă în care nu se putea construi dar cum s-a făcut un muzeu, brusc s-a putut face și un mega cartier rezidențial...sounds familiar! Doar că la noi nu se fac muzee...

 

Realismul revoluționar din muzeul Long din Pudong era foarte interesant pentru mine, dar în rest expozițiile erau la limita kitschului. În cel de pe Bund expunea un artist cunoscut care filma în muzeu o lucrare, Fudong. Muzeul de artă din Shanghai într-o clădire gigantică construită pentru expoziția universală din 2010 era complet aiurea. Clădirea merita însă vizita, colecția răspândită în spațiul de piramidă inversată fără nicio noimă, nu.


Vizavi de clădirile guvernamentale din Shanghai era și mega-muzeul orașului dar n-am mai ajuns. Mai era și un muzeu al afișelor de propagandă la care n-am mai ajuns dar care cred că merita văzut.
N-am văzut într-o săptămână în China decât 2 persoane citind cărți reale și o persoană cu Kindle, poate citesc pe telefon? N-am văzut nici librării, dar poate nu le-am văzut eu? Singurele pe care le-am văzut erau cele din muzeele de artă dar toate cărțile erau în chineză.
Se fumează peste tot chiar și în locurile interzise și unele țigări au nume haioase precum Double Happiness. Și mallurile au nume în engleză foarte aiurea și în general ești Lost in translation! Sentimentul ăsta de pierdere a reperelor e însă destul de plăcut acum când totul e la fel peste tot oricât ai călători. La Burger King nu se vând cartofi prăjiți ci chicken fries ?! Oamenii nu prea vorbesc engleză dar sunt foarte dispuși să te ajute și ajungi cumva să te înțelegi prin semne și zâmbete.




 

caterina preda china asia

Despre autor

Caterina Preda
Caterina este cercetător, Dr. Lector la Facultatea de Științe Politice, Universitatea din București și investighează legătura dintre artă și politică (atât politici culturale, cât și obiecte artistice) în dictaturi moderne în Europa de est și America latină (cu un focus pe România și Chile).

0 comentarii

Scrie un comentariu

Graphicfront vă recomandă ca opiniile exprimate să fie scurte şi la obiect. În general, nu trebuie să depăşească lungimea articolului original. Comentatorii trebuie să manifeste respect faţă de ceilalţi participanţi la discuţie şi să folosească un limbaj corect şi civilizat. Graphicfront îşi rezervă dreptul de a modifica sau respinge comentariile care nu întrunesc aceste cerinţe.