Anul trecut am învățat că este o prostie enormă să te plângi (de orice, oricând și în orice situație). Fă ceva în privința asta sau uit-o naibii.

Îmi vine foarte greu să reflectez asupra anului 2017 și să-mi enumăr toate "reușitele" profesionale într-un portofoliu scris. Cel puțin în momentul de față acest lucru este în disonanță cu ceea ce simt și trăiesc - așadar voi încerca să îmi îndrept atenția spre o altă fațetă a propriului cristal identitar.
Anul trecut a fost un an al încercărilor ... Acum când mă gândesc înapoi văd o pletoră de urcușuri și de coborâșuri cum nu mi-a mai fost dat să trăiesc - pentru care mă simt foarte recunoscător în momentul de față.
Anul trecut am învățat că sunt fragil și vulnerabil și că pura conștientizare și acceptare a acestui fapt mă face foarte puternic.

Anul trecut am învățat că ceea ce percep ca limite ale corpului sunt de fapt limite ale minții.
Anul trecut am învățat că tot ceea ce observ în exterior vine din interior. (Nu văd niciodată lumea cum este ea cu adevărat ci întotdeauna o văd cum sunt eu)
Anul trecut am învățat că nu învățăm niciodată din sfaturile altora, din discuțiile cu alții sau din studiul teoriilor de orice fel – (ne lăsăm inspirați, dar nu învățam!). Învățam cu adevărat numai din practica și din experiența proprie (aia directă – aia pe pielea noastră). Din păcate (dar și din fericire) trebuie să dăm singuri cu capul - din nou și din nou și din nou și din nou...

– Trăiește!