497 Articole

rezultate preluate din toată arhiva de articole

Cea mai dragă. Cel mai greu. Cel mai puțin. Cel mai tare. 12 graphic designeri și al lor an 2016.

De Ciprian N. Isac| 03 Mai, 2017 | Categorie: 10 meseriași | Vizualizări: 3209

 
Foarte multe aș putea spune aici. Nu știu cum să fiu mai scurt. Mă bucur mult să pun pe aceeași linie mai mulți graficieni. Da, graficieni de carte, de produs, de ambalaj, de afiș etc. La termeni mai lucrăm, mai aducem din alte limbi, să fie bine. Profesorul nostru spunea "viziune grafică", pentru că multă vreme "grafician" era pentru cei mai mulți, doar cel care desena cu penița pe hârtie. Cel mai important e însă că acum putem vorbi și la noi de această meserie, cu adevărat. A durat mult, inginerii nu prea mai fac layout, corelul nu mai e un mod de viață, e mai bine. Am tras și noi, ne-au ajutat și alții (fostul Centru German de Carte e un exemplu), a durat vreo 15 ani, dar acum pot spune că ne-am alcătuit cât de cât. E ceva vreme de când se apelează la noi cu o intenție foarte clară, explicită. Acum doar șlefuim comunicarea, modul de lucru, termenii de predare, rezultatele. Și evident bugetele, temă mereu în lucru, multe ar fi de spus și aici. Despre  toate ar fi fain să vorbim la un moment dat. 
Printre cei de mai jos ne veți găsi și pe noi, cei de la Atelierul de grafică. Deși inițial am vrut să stăm de-o parte, am ajuns totuși la concluzia că ar fi bine să spunem și despre noi câte ceva, dacă tot am tras atâția oameni de limbă. :) 
 
La mulți ani și spor la treabă! Cu acest demers ne vom mai întâlni la anul.
 
ANDREEA MIHAIU, ANDRA PAVEL, MIHAI POPESCU  Grapho_mat (foto sus)
Printre "chestiile" faine la Grapho_mat pe 2016... proiectul Ateliere Street Delivery, de la demers la produs final și mai ales oamenii drăguți cu care am intrat în conatact și am lucrat umăr la umăr la foc automat (ex. Ciprian N. Isac și Tiberiu Cimpoieru). Filmul și cartea 12 Ateliere
Atelierul de legătorie manuală și serigrafie în care gândim (da, mai și gândim), schițăm, trasăm, machetăm, greșim și o luăm de la capăt, we have fun, imprimăm, legăm, iar greșim, iar o luăm de la capăt și găsim noi soluții and so on... și cel mai important, stabilim legături strânse cu oamenii cu care lucrăm + Mihai Popescu își face de cap cu desenele lui super liniare pe care le imprimă pe unele din produsele noastre preferate – bluzele și eșarfele serigrafiate. 
 
Și nu în utimul rând, colaborarea cu The Institute (:*:*:* Alina), un alt exemplu de oameni cu care împărtășim aceleași gânduri, idei și voie bună. Ne ținem de treabă și pe 2017, învățăm noi lucruri tot timpul și încercăm să fim sinceri cu tot ce facem și cu cine facem. Cheers!
Ne găsiți și pe Fb
============================================= 
 
ADINA COJOCARU 
Cea mai dragă carte la care am lucrat anul trecut a fost calaiacanaia de Oana Tudoran. O carte de artist autofinanțată, o prozã sensibilã, personală, realã, frumoasă. Față de care am sentimente de afecțiune. Premiată în concursul "Cele mai frumoase cărți", la categoria carte de artist.  
Cel mai greu proiect a fost de departe volumul Tzara.dada.etc. Lucrat la începutul lui 2016 într-un timp imposibil de scurt, a fost un maraton și o cursă cu obstacole. În noiembrie a luat premiul cel mare la concursul "Cele mai frumoase cărți".  
Cel mai puțin timp l-am avut pentru IMACULATURA, un proiect de design hibrid pe care l-am început în 2013. Obiectele pe care le fac nu intră intr-o categorie clarã și nu țin cont de granițele imaginare dintre domenii. M-a bucurat invitația de a participa la expoziția de grup "RERE. Overriding design with art and viceversa" în cadrul Vienna Design Week. Care fix despre asta era vorba: "un tip de obiect artistic hibrid, experimental și de nișă" rezultat din suprapunerea mediilor. 
Cel mai tare îmi place când lucrez cu oameni care nu-mi cer să asortez culorile după canapeaua lor preferată, care nu pretind să stea pe scaunul de lângă mine când lucrez, care nu-mi trimit schițe desenate cu pixul pe mail. 
instagram      facebook      imaculatura
=============================================

ANDREI OGRADĂ 
Mă gândesc uneori la formele literelor, la tonul, înțelesul și/sau contextul lor. Mai am ceva de citit. Am desenat câteva. Cam așa a fost anul care a trecut. Am răspuns la mail-uri. Am făcut câteva tricouri. Am trimis cateva postere vechi ce urmează să apară curând într-o carte. Am alergat, gătit și am participat la workshop-uri. Am făcut poze la litere pe străzi. Am călătorit și am lipit stickere. Am petrecut cu oameni faini. Am fost la muncă și am stat până dimineață. Am băut cafea și am fumat. M-am plimbat cu liftul. Am râs și am dansat în papuci. Am mers la antrenament. Am scris. Am pus întrebări. Am vorbit prea mult. În februarie voi lansa primul font la care am lucrat. Am sa tai si litere de lemn din el sâmbătă asta. AO Eugen este un display grotesque geometric cu aspect industrial. Este o interpretare a spațiului grafic și tipografiei autohtone. Este robust și învederat, gândit pentru titluri sau semne, deși variantele care îl însoțesc, inktrap și stencil, funcționează satisfăcător și la dimensiuni mici. Un al doilea font, poate peste alte două săptămâni. AO Ecaterina este un stencil neobișnuit. Este inspirat de inscripția de pe o capră metalică ce semnalează un loc de parcare rezervat pentru Cercul Militar Național. Plecând de la cele 9 litere din imagine am extins setul ce acum include și diacritice, numerale, semne de punctuație și alternative. La fel un display cu o culoare puternică și textură faină. Un al treilea font este în lucru. Îl realizez împreună cu Radu Pose care a desenat niște litere excentrice, dar frumoase. Mai multe despre proiect pe măsură ce ne apropiem de finalizare. Urmează alte fonturi, proiecte de branding, litere mari. Alte tricouri, alte tatuaje, alte surprize. 
Poate pe câteva le fac cadou pe parcurs, așa că stați cu ochii pe https//instagram.com/andreiograda. 
============================================== 
 
CARLA DUSCHKA  Atelierul de grafică
 
2016. 
profesional + personal: comme ci, comme ça.
Putea fi mai luminos. 
 
Dar cum cele rele s-au spălat, alea bune s-au adunat și pot fi înșirate: lansarea, în februarie, a unui volum de mare succes :) al Atelierului de grafică, Reclame fără capitalism, lucrare mare, de echipă, nominalizată la CMFC. Prezența aceluiași titlu, împreună cu o altă carte specială Vezi și tu ce văd eu?, în expoziția centrală Romanian Design Week 2016, în luna mai. 
Vara a fost dedicată mai puțin tolănitului cât mai ales studiului: concept grafic pentru o revistă cuprinzând studii academice, Martyria, publicată de ed. Praxis a Arhiepiscopiei Râmnicului. (Asta ca să vedeți, încă o dată, cât de serioși suntem la Atelierul de grafică)
Toamna n-a fost chiar simplă; altfel spus a fost chiar foarte provocatoare! mai ales în ce privește colaborarea mea în cadrul Departamentului Grafică al UNArte.
Iar anul s-a încheiat cu bine numai și numai pentru că am reușit să finalizez în decembrie A Sweet Dream, o carte mică pentru copii, pentru care am făcut și ilustrațiile. Lucrare în tiraj foarte mic, ce va putea fi văzută în cadrul RDW 2017. 
2017 fericit în continuare tuturor!
 
Și subscriu la ceea ce menționează Ovidiu Hrin în ultimul paragraf al contribuției lui la acest articol cu mențiunea că în februarie 2017 a fost ceva mai bine.
============================================== 
 
CĂTĂLINA ZLOTEA
2016  a fost lung, greu și a trecut foarte repede; am muncit, am învățat, am călătorit, am avut colaborări cu oameni foarte buni, am ajuns la poalele Everestului și am văzut cel mai frumos apus de soare din viața mea în Goa. 
Au fost vești proaste, lucruri care m-au șocat, mâhnit și revoltat, însă au fost și multe lucruri bune, videoclipuri cu pisici și bineînțeles porcușorul  acesta. În materie de design, eu aș rezuma 2016 cu trei proiecte: primul pentru că îmi pare inovator, al doilea m-a emoționat și al treilea este unul personal, proiectul meu preferat în 2016. 
 
1. În 2016 Google a lansat Noto, prima familie de fonturi open source care include toate limbile globului din standardul Unicode. Noto e disponibil în diferite greutăți și a fost desentat astfel încât, aceleași caracteristici vizuale să fie regăsite în toate sistemele de scriere prezente în Noto.  
 
2. Steagul olimpic pentru echipa refugiatilor la Olimpiada de la Rio (The Refugee Nation) desenat de designerul sirian Yara Said și care este inspirat de cromatica vestelor de salvare.  
 
3. Al treilea proiect este unul realizat de mine, un insert în ghidul unui festival de film, care promovează o proiecție de film incluzivă, cu descrieri audio (pentru nevăzători). Insert-ul este în engleză, arabă, Braille în engleză și Braille în arabă (Braille este embosat față verso, iar textul în ambele limbi este tipărit numai pe o parte). Intenția a fost de a oferi tuturor utilizatorilor (indiferent de dizabilitățile senzoriale) același tip de informație. Din acest motiv am decis să nu folosesc culoare sau imagine ci doar text, negru pe alb, suprapus peste același text în Braille. Tipul de hârtie și greutatea ei au fost alese pentru rezultate optime la embos și pentru calitățile tactile.  
Pentru că 2016 nu e ușor de sintetizat, vă las cu două recomandări bonus și cu mențiunea că lista aceasta este subiectivă și personală. 
1. Un documentar minunat din sfera Grafică făra computer – Original Copy  
2. Și un videoclip genial care a apărut spre sfârșitul anului și îmi pare un fel de concluzie a 2016. Bonobo – Kerala 
============================================== 
 
CIPRIAN N. ISAC  Atelierul de grafică
De cele mai multe ori sunt nemulțumit. Cei mai aproape de mine o pot confirma. Textul ăsta e apă la moara lor și moara mea deopotrivă, pentru că, nu-i așa, e atât de bine să dai înapoi. Mă contrazic și sunt contrazis. Da, s-au făcut multe lucruri bune. Eu văd însă contradicția ca pe un combustibil foarte bun pentru mai toate motoarele; găsesc bolnăvicioasă și neproductivă orice încântare de sine care se permanentizează. Dar asta e, desigur, altă discuție.
Mai la început, diferit comparativ cu alți ani, a fost Romanian Design Week. Într-un loc destinat unei alte funcționalități, RDW-ul de anul trecut a pus degetul pe bresle: "priviți, ăștia sunt oamenii, cu ei lucrăm, cu ei defilăm”. Cred că sunt primii care au facut-o și cred că e bine. Suntem oameni, chiar dacă pe alocuri ne identificăm cu lucrările noastre. Oricum tipul de expunere/contextualizare pe care-l fac The Institute mi-a priit încă de la prima ediție RDW. (Reclame fără capitalism) 
Cred că nu greșesc dacă spun că a fost anul în care am interacționat cel mai mult. Am ieșit mai mult din atelier, m-am alăturat și altor echipe, altor contexte, am părăsit de multe ori pagina clasică. Am lucrat cu prieteni, cu oameni noi, cu tineri și mai puțini tineri. Am gândit carte, obiect, expoziție; cu metal, cu lemn, hârtie în diverse tehnici, de la serigrafie la sticlă. (Atelierele Meserie - Street Delivery). Avem și filme aici.
Pe la mijlocul anului am avut de-a face chiar cu alt tip de cerințe decât în mod normal. Pentru că la expoziția la care am lucrat, nimic nu eram normal, poate doar modul în care în sfărșit oamenii ar trebui să privească lucrurile. (Normalitate, ce cuvânt brutal) 
Toamna am scos în spațiu două proiecte/ cărți mai vechi, Ultima Transhumanță și Bucureștiul demolat. A fost bine să revizitez aceste două teme și să propun o expunere în cadrul unui festival. Mi s-a confirmat încă o dată că e bine să duci teme culturale acolo unde-i muzică, mâncare și băutură. (Expo la Balkanik festival)  
Apoi a urmat Centrul Național al Dansului. Supercolaborare începută cu Amprenta/ Mădălina Dan, continuată cu Premiile CNDB în decembrie. 
Spre final a fost MATACHE. Berzei-Buzești. Lucrul la grafica filmului/ evenimentului m-a dus un pic în atmosfera acelor vremuri, mai ales că am mâncat ani buni din acea piață, fiind cea mai apropiată de căminul Academiei de Arte.  
 
Aș mai pomeni scurt și acest site, pe care vă aflați. An plin, mulți oameni cunoscuți (era să scriu ”multe parteneriate”) multe vești, peste numărul de săptămâni dintr-un an. După căderea de acum o lună, mă gândesc serios dacă merită să mai continuăm. Pentru prima oară consumatorul decide. Suntem în capitalism, nu?
============================================== 
 
CORINA GABRIELA DUMA  freelancer
2016 a fost un an bun. Am avut proiecte interesante, participări cu design de carte la Romanian Design Week și o carte experiment cu lucrările celor două expoziții Anna Khodorkovskaya de la Mobius Gallery  "How Deep is Your Art" nominalizată la "Cele mai frumoase cărți din România".  Am lucrat mai multe cărți ți albume de artist, dintre care doresc să menționez două: prima, o monografie bilingvă Harding Meyer, proiect editorial al criticului de artă David Galloway în colaborare cu Voss Galerie din Düsseldorf, editată în Germania la Kerber Verlag și a doua, albumul trilingv "Roman Tolici"  pentru galeria Mobius , cu un text semnat Pascal Bruckner și fragmente din interviul Oanei Tănase, editat în România de Pandora M. Cu toate că motivul a fost unul dezagreabil, respectiv închiderea galeriei Simeza, anul 2016 mi-a oferit ocazia materializării ideii de a muta la fereastră conținutul galeriei, în semn de protest și sensibilizare a opiniei publice la problemele artiștilor din București, într-un proiect (coordonat și curatoriat împreună cu Anca Boeriu) care s-a derulat săptămânal, pe tot parcursul anului.  Tot în zona de curatoriat se plasează și expozițiile de grup de la ICR Lisabona, cu tema "Azulejos" și cea de la București, Galeria 15 Design-Hanul cu Tei, cu tema "Afiș" de care m-am ocupat la sfârșitul anului trecut.  
Experiențe, provocări și cunoștințe noi, clienți buni, toate aceste prețioase achiziții ale lui 2016 doresc să se continue și să se diversifice în 2017.
============================================== 
 
OVIDIU HRIN  Synopsys 
Într-una din prelegerile lui, Marshall Arisman le spunea studenților: "... Arta este acel spațiu dintre îngeri și demoni”. 2016 a fost anul în care am înțeles pe pielea noastră sensul acestei propoziții, a fost anul desoperirii acelui tărâm. Unul în care ne-am testat limitele bunei organizări, ale flexibilității, ale concentrării, dar și ale răbdării întregii echipe. Pe lângă proiectele interesante de anul acesta, lucrările noastre au fost prezentate în cadrul câtorva expoziții importante precum Art Director’s Club - New York (US), Chazen Museum Galleries – Wisconsin (US), Zgraf12 – Lauba, Zagreb (HR). Am întâlnit oameni excelenți la workshopurile pe care le-am susținut la Visual Playground & Street Delivery în București. Am avut parte de înscrieri foarte bune și de o echipă focusată (The Insitute) în timp ce selectam cele mai reprezentative lucrări de Grafică și Ilustrație din cadrul Romanian Design Week 2016. În septembrie am reușit să aducem la a șasea ediție TypopassageTM colecția de postere a Școlii de Arte Vizuale (School of Visual Arts) din New York – o selecție iconică de lucrări ale celor mai semnificativi designeri newyorkezi din toate timpurile. 

Pe lângă toate acestea au fost proiectele noi ale biroului, care ne-au dus până la Muzeul Astra din Sibiu unde am gândit, executat și montat o expoziție, după care ne-am întors înapoi în Timișoara pentru a găsi soluții noi de comunicare pentru festivalul JazzTM. Designul pentru muzică a continuat cu 2 CD-uri, unul pentru Petrică Ionuțescu (Maria Radna Live) și altul pentru trupa JazzyBit (Horizon). 

Am avut parte de foarte multe provocări dar pot spune acum 
 cu zâmbetul pe buze și mândru de întreaga echipă Synopsis: & TypopassageTM  că am învățat foarte multe și că am reușit să facem față provocărilor.
 
Iar despre chestiile care nu mi-au plăcut anul acesta, ele se concentrează în mod particular pe mojicia, sălbăticia și indolența exemplarelor umanoide de tentă roșie care ne conduc și ne fură țara de sub picioare. Mai sunt deziluzionat și de complacența și lipsa de inițiativă de care dăm dovadă noi cetățenii de rând prin neasumarea dreptului civic de a lupta pentru un bine mai mare decât cel din imediata noastră proximitate (e.g. al nostru personal). După alegerile din 2016 țara noastră s-a întors în anul 1995. Scriu aceste rânduri în ianuarie 2017 și a trecut de abia o lună de când s-au suit roșiile în raftul parlamentar  știți câte s-au întâmplat doar în această lună... mai sunt 47 de luni.   
============================================== 
 
RALUCA ANGHEL  Raio studio 
Conduc un studio mic de design, focusat pe brandingul offline, respectiv online și packaging. Am pornit drumul în 2016 cu o experiență de 10+ ani în branding, după ce m-am mutat în Viena. Am început cu o listă de clienți din diverse domenii de business, care mi-au cerut să le dezvolt o identitate și o expresie pentru ea atât pe corporate, cât și pe packaging. Mă bucur când văd o colaborare de echipă între noi, în care sfaturile pot fi de ambele părți. 
 
Timpul îmi permite să am și proiecte personale, pentru și din plăcere, iar spre surprinderea mea, mulți oameni mi-au mărturisit că le plac foarte mult. Am un proiect cu scris de mână pe Instagram  are se numește #RalucaIsQuirky și sunt citate/ mesaje personale ciudate, alăturări de cuvinte, asocieri neobișnuite câteodată decupate pe fundal colorat, alteori simplu doar alb și negru. De cele mai multe ori le folosesc ca background-image pe mobil, mă înveselesc.  
 
Stilul personal completează raționalul pe care trebuie să-l am mereu în branding, deși încerc să-mi pun o amprenta umoristică. Clienții răspund întotdeauna bine la umor; dacă soluția de design îi face să zâmbească, atunci pot propune cu încredere conceptul către public. Umorul este cea mai bună metodă de apropiere a omului către un produs nou. Sunt trei ani de când locuiesc în Viena, iar mixul de artă cu advertising și design este evident. Puterea designerilor de a conceptualiza este mare în Austria, în special în Viena datorită background-ului cultural. De asemeni, există un hub de chatboxes și developeri care vin puternic pe piață, deci este un mix destul de interesant aici. Comercialul este alăturat bunului gust și rafinamentului într-un fel care m-a uimit mereu. 
 
Reflectând la ce văd în Viena, mi-ar plăcea să am și proiecte din mediul cultural sau fashion, bazate doar pe sentiment și lipsa unei rațiuni, menite să trezească o curiozitate. Cred că în orice designer se regăsește și un artist, este o linie atât de fină, iar dacă ai noroc să dai peste un client care înțelege și încurajează noul și curiozitatea, pot spune în numele oricărui designer, mulțumesc! 
============================================== 
 
RAREȘ DRĂGAN  High Contrast 
2016 a fost un an numai bun pentru ieșit din zona de comfort, pentru autodescoperire și pentru reinventat sinele. Am învățat mult și am trecut prin experiențe atât de disjuncte și de eterogene încât haotic este un cuvânt bun pentru felul în care a decurs 2016. Accelerări și inversiuni neașteptate, de la direcție creativă pentru ONG-uri până la discuții cu business angels și Venture Capital funds, de la bâlbâit în public până la pitch-uri impecabile în fața a sute de oameni, de la traiul lejer din Brașov cu ziua de luni liberă pentru snowboarding până la viața de homeless digital cu laptop-ul și hainele mereu în portbagaj. Îmi plac cuvintele, suficient de mult încât să renunț uneori la regulile care le transformă în limbaj. Mushin, energie, mobilitate, startup, evoluție, încredere, agitație, nesomn, inovație, echipă, nebunie, creație, frustrare, speranță, flux, finanțare, ecou, comunitate, muzică, libertate. Fără o ordine absolută, acestea sunt cuvintele care rezumă 2016 pentru mine. Îmi plac numele și îmi place să creez nume sau să contribui la transformarea și evoluția lor. 
Numele mele preferate în 2016 sunt: MUSHIN.FM, High Contrast, Observator Cultural, Frisbo, Brașov, Cluj-Napoca, București, Amsterdam, Köln, Paris, Emilia Jercan, Bogdan Dobrescu, Gabriel Răileanu, Mugur Mihai, Cosmin Haraga, Floris Stoica Marcu, Radu Iuhas, Bogdan Colceriu. La modul mai structurat, în 2016 am imaginat / creat / lansat un startup numit MUSHIN.FM, o inteligență artificială care detectează preferințele muzicale ale oamenilor și generează playlist-ul perfect. Tot în 2016 am contribuit la rebranding-ul Observator Cultural, un proiect incredibil cu un potențial imens pe care îl transformăm în realitate. Pe tot parcursul anului 2016 am fost mai mult martor la succesul genialilor mei colegi decât director de creație în proiecte frumoase (Tășuleasa Social, Eco România, Zonga, Rinf, Temps) și am pus la dispoziție mai mult experiența mea decât timpul meu către High Contrast, agenția care se încăpățânează să mă păstreze în organigramă. 
============================================== 
 
RAYMOND BOBAR 
2016 pentru mine a fost un an plin, în care am fost mai prezent în piața din Romania decât în anii precedenți. Reluasem colaborarea cu DOR (Decât în Revistă) în 2015 la care s-a adăugat o serie de colaborări mai vechi, cum e cea cu Ciprian Mureșan pentru care am făcut două cărți, Salonul de Proiecte unde am desenat cartea de retrospectivă a salonului, asociația Plus Minus pentru care am realizat pachetul grafic al expoziței din cadrul Bienalei de Arhitectură de la Veneția și o editură nouă, Black Button, unde am desenat seria de cărți de lansare în mod integral, atât copertele cât și paginile. Efortul pe care l-am făcut la DOR, de a aduce revista la un nivel grafic respectabil, a fost răsplătit cu premiul pentru design de publicații periodice la concursul "Cele mai frumoase cărți” și expus la Muzeul Național de Artă Contemporană. A fost, de asemenea, pentru prima dată când revista a fost prezentă în expoziția Romanian Design Week. Pe lângă aceste proiecte și altele mai mici, o mare parte din timp mi-am petrecut-o desenând caractere pentru studiourile de fonturi cu care colaborez. Am fost la o serie de evenimente (și la altele mi-aș fi dorit să merg), printre care Atypi care s-a desfășurat la Varșovia și Bienala de design grafic de la Brno. Atypi este un eveniment foarte dens, cu tentă academică, unde se învață mult atât din prezentările speakerilor cât și din conversație. Bienala Brno este renumită pentru selecția avangardistă și, după părerea mea, merită vizitată la fel de mult ca orice expoziții de la Design Museum sau Cooper Hewitt. 
În încheiere, iată o selecție din parafernalia vizuală cu care am rămas din 2016:  
 Documentarul despre Amos Kennedy, autorul celor mai iconice postere politice contemporane Amos a fost anul trecut speaker la conferința AIGA.  
– Splendidul articol al lui Régis Debray despre relația istorică dintre print și socialism (în sensul etimologic mai degrabă decât cel ideologic) 
– The art of looking, un video-portet al lui John Berger, autorul mai multor cărți de bază în cultura vizuală: Ways of Seeing, Understanding a photograph și Bento’s Sketchbook, printre altele 
 Articolul lui Michael Rock despre cum designul nu rezolvă nici o problemă
============================================== 
 
ȘTEFAN LUCUȚ  Baubauwerk 
Anul 2016 a fost ca prima zi de școală, când știi ce te așteaptă dar tot ai emoții. La fel m-am simțit atunci când am intrat pe ușa noului meu studio - Baubauwerk. Știam ce am de făcut, dar în același timp începeam ceva nou; iar entuziasmul și emoțiile își dădeau coate. Am experimentat din plin cultura nemțească în ceea ce privește designul și bunul gust (în special atunci când am lucrat cu biroul de arhitectură din Frankfurt, Hollin + Radoske - http://hollinradoske.de/), dar tot odată am fost dezamagit de unii dintre clienți la care a trebuit să renunțăm.  2016 a fost și anul în care am lucrat la foarte multe proiecte din Romania, printre care BETA (Bienala de Arhitectură din Timișoara) sau Timișoara 2021 Capitală Europeană a Culturii, proiect care a fost desemnat la finele anului căștigător al titlului de Capitală Europeană a Culturii. 
Sunt nerabdător să experimentez "anul școlar” 2017. N-are cum să fie rău. 
==============================================

ciprian isac meserie

Despre autor

Ciprian N. Isac
Ciprian este licențiat în grafică (Universitatea de Arte, București). Cofondator al Atelierului de grafică, în anul 2005. În anul 2010 pornește Graphicfront, proiect ce include printre altele și seria cărților Grafică fără computer. Lucrează ca graphic designer specializat în publicații și grafică de eveniment (Romanian Design Week, Street Delivery, CNDB, etc). Pe alocuri mai gândește și realizează design de obiect expozițional și gestionează diverse proiecte de echipă.

0 comentarii

Scrie un comentariu

Graphicfront vă recomandă ca opiniile exprimate să fie scurte şi la obiect. În general, nu trebuie să depăşească lungimea articolului original. Comentatorii trebuie să manifeste respect faţă de ceilalţi participanţi la discuţie şi să folosească un limbaj corect şi civilizat. Graphicfront îşi rezervă dreptul de a modifica sau respinge comentariile care nu întrunesc aceste cerinţe.