"A lucra în echipă în type design înseamnă să accepți critici constructive, să descoperi incoerențe în desen și să oferi soluții eficiente" 10 designeri graficieni împart cu noi realizările anului trecut.
Știu, mai jos sunt tipuri diferite de grafic designeri, cu produse diferite și cu paliere diferite de experiență. I-am pus împreună totuși gândindu-mă că diversitatea nu poate fi decât folositoare. Într-un timp al traectoriilor individuale, când să fii freelancer a devenit un deziderat arzător, eu fantazez și spun că performanța nu se poate face de unul singur iar o diminuare a orgoliilor spre zero va aduce oamenii la o oarecare formă de împreună.
Aceste articole stau sub tagul GUILD REPORT – O intenție GraphicFront pentru cunoaștere reciprocă și consolidare a breslelor.
Aici puteți vedea cei 22 ilustratori care și-au povestit anul 2019.
SABINA CHIPARĂ (foto sus)
2019 – A fost un an intens – primul an în care am fost propriul meu șef. Fac parte din grupul select al celor 30% de femei antreprenor :). Dar pe lângă partea creativă a trebuit să mă ocup și de cea administrativă. Ce bine mi-ar fi prins dacă la orele de mate din liceu aș fi fost mai atentă la ce se preda în loc sa desenez! Nu este ușor să ieși din zona de comfort, dar sunt norocoasă să lucrez într-o țară cu o comunitate mare de profesioniști în type design, care dezvoltă multe proiecte. Mereu apar oportunități de colaborare noi chiar dacă competiția este intensă. Deși începutul de an a fost domol, proiectele au crescut exponențial cu trecerea lunilor.
În primele luni am pus bazele unui font corporativ pentru Iwoca, o companie care oferă finanțare pentru micro întreprinderi din Londra. Conceptul l-am dezvoltat împreună cu Fran Mendez, director creativ la Stupendous Studio cu sediul tot la Londra. Echipa lui a lucrat la rebranding și când a venit în discuție design-ul unui font corporativ Fran a vrut să lucreze cu mine. După mai multe convorbiri pe Skype, atât cu el cât și cu Avi Ashkenazi, directorul departamentului de design al companiei Iwoca, conceptul a fost gata și a urmat partea de desen și implementare care s-a prelungit până la sfărșitul lui iulie. Acum site-ul este on-line și puteți vedea typo–grafia în uz aici
Proiectul de identitate Mahala – Malawa – Za’atar aplicată pe două food truck-uri din Danemarca a venit într-un moment oportun. Îmi place să lucrez la concepte de identitate vizuală și când am ocazia le rezolv tot prin intermediul literelor. Un proiect de identitate, mai ales în cazul afacerilor mici familiale, se desfășoară rapid în comparație cu proiectele de desen typo–grafic. Iar procesul creativ este mai distractiv. Design-ul de litere este predominant alb – negru, dar pentru o identitate vizuală pot alege dintr-o întreagă paletă cromatică!
O mare provocare a fost lucrul la un proiect pentru Google Fonts. Am desenat împreună cu alți designeri o extensie variabilă pentru Nunito Sans, un font ce se regăsește în librăria Google. A lucra în echipă type design înseamnă să înțelegi diferite procese de lucru, să accepți critici constructive, să descoperi incoerențe în desen și să oferi soluții eficiente. Proiectul a fost finalizat la sfârșitul anului și sper ca typo–grafia variabilă să fie disponibilă curând!
Tot spre sfârșitul anului împreună cu Pieter van Rosmalen am lucrat la o familie tipografică a cărui concept și desen îi aparține. Eu doar m-am adaptat la desenul inițial și am augmentat setul de caractere și stiluri, am făcut kerning pentru 4 stiluri: Roman Light & Black și Italique Light & Black. Pieter este un designer cu mulți ani de experiență și am profitat de această colaborare ca să învăț de la el.
În ultimii 5 ani am avut ocazia să particip la diferite evenimente, conferințe unde pe lângă oportunitatea de a împărtăși procesul creativ sau de research, este un bun moment de a-mi învinge emoția de a vorbi în public. Anul trecut am luat parte la trei mini conferințe: Type Thursday Barcelona, la Type Thursday București și Type Amsterdam. Cu această ocazie am întâlnit oameni noi și am văzut proiecte interesante, sau am revăzut prieteni vechi și dragi. Sper ca anul 2020 să fie la fel de generos.
Vremea din Olanda este în continuare o provocare dar am reușit să mă bucur de zilele cu soare și să lucrez în weekend-urile ploioase. De asemenea am învățat să îmi organizez agenda de proiecte, să citesc teorie de type design în zilele în care îmi lipsește lucrul practic și nu în ultimul rând, să fiu mereu în căutare de proiecte și colaborări noi.
Dacă sunteți curioși să aflați mai multe vă invit pe site-ul meu sau pe behance sau pe instagram @sabinakipara.
CRISTIANA BUCURECI
Cum a fost anul 2019? A fost cel mai frumos an posibil! S-a născut fiica mea Ilinca, o veselie de copil. Și odată cu ea mi s-au reorganizat prioritățile într-un mod ce nu credeam a fi posibil. A fost un an prolific pe plan creativ. M-am reapucat de colaje încă din timpul sarcinii (se zice că mamele debordează de creativitate). Mi-am aranjat un mic atelier acasă și am avut spor la treabă. Am lucrat în paralel la câteva expoziții. Una dintre ele se numește Vodoo Collages, inspirată de mixurile lui Andrei Bucureci aka Intimidatah pe Mixcloud. Fiecare mix m-a inspirat să creez un colaj. Toată seria a fost expusă la Mesteshukar Butiq Grand opening pe 27 septembrie, prima expoziție pe anul 2019. A urmat apoi o expoziție colectivă alături de alți 14 artiști foarte talentați la Collage Festival, ce a avut loc la Casa Monteoru între 25-27 octombrie. O altă temă la care am lucrat este Playfood, de data asta la invitația Asociației CRIES din Timișoara, are legătură cu hrana sănătoasă: un mix între slow food, fair trade și stil de viață sănătos. Expoziția a avut loc pe 27 noiembrie la Reciproc Café, în contextul Conferinței "Evenimente culturale responsabile".
Am început anul trecut și continui acum, o serie de colaje portret cu 100 artiști muzicali. Este un proiect pe termen lung, pentru care vizualizez o expoziție în 2021, la Berlin.
Am primit "moștenire" o cutie fabuloasă cu fotografii vechi din anii '50-'70, a unei doamne de origine italiană, pe nume Lola. Toată viața ei este în mâinile mele și mă simt responsabilă cumva, mi-am propus ca anul acesta să fac o expoziție deosebită care să transmită multă emoție.
Am încheiat anul cu o mini-colecție de haine, jachetă și rochie, printate cu trei dintre colajele mele digitale ceva mai vechi. Colecția se numește Loud Blood Youth și este în colaborare cu Mysimplicated. Hainele pot fi personalizate și comandate pe platforma www.mysimplicated.com. Tot anul trecut am început sa lucrez la un nou brand, sub care vreau să-mi vând arta în diverse forme și în februarie voi lansa un shop online. Au fost și mici comenzi care mi-au dat un boost, precum coperta single-ului Anatolka lansat de trupa Balkan Taksim sau posterul pentru expoziția Răcnet 5.0 – proiect GraphicFront.
Dar cel mai frumos proiect început în februarie 2019, este să învăț să fiu părinte. Este minunat și îmi dă energie să mut munții din loc.
BIANCA DUMITRAȘCU
2019 a fost anul în care chiar m-am bucurat că m-am întors în România. Am continuat să învăț, să explorez și mă concentrez pe ceea ce îmi place. Participarea la Visual Playground mi-a dat energia de care aveam nevoie pentru a îmi pune în practică ideile. A urmat Romanian Desing Week și lansarea capitolului TypeThursday Bucharest, eveniment pe care îl organizez deja de 9 luni și deși l-am început timid și cu mari emoții, mă bucur să văd că tot mai mulți oameni sunt interesați să perticipe atât cu proiecte cât și la discuții. Am făcut și câteva murale, dintre care aș menționare wallphabet-ul de la Street Delivery (la care au contribuit și alți 6 oameni extrem de dragi și talentați) și 4 litere/caractere la George Street Gallery (podul Pipera).
A fost primul an în care am decis că vreau să mă implic în educație. Așa a apărut Caracter, prin intermediul căruia încercăm să aprofundăm cunoșțințele istorice, tehnice și funcționale ale literelor, prin cursuri, ateliere și workshop-uri. Împreună cu Sorin Trăistaru am creat un Atelier de Script Lettering pe care l-am ținut deja de 5 ori. Iar în noiembrie am fost invitată să țin un workshop de Drop Cap - litere decorative cu influențe Art Nouveu, Art Deco și gothic - în cadrul agenției Peter Schmidt Group în Hamburg.
Pe plan și mai profesional, am făcut câteva identități, postere, proiecte de editorial și am început diverse idei de type design. Lucrez în prezent la o serie de fonturi pe care sper să le finalizez în anul ce urmează.
MAX THEODOR GRUENWALD
2019 pot să spun că a fost anul în care m-am ”aşezat” pe deplin în cadrul echipei Faber Studio. Dacă în primii doi ani am lucrat mai ales la conceperea de coperţi de carte, am ajuns între timp să mă implic şi în alte etape ale procesului de book-design (şi alte genuri de proiecte), să rezolv mai multe şi mai variate task-uri. Un proiect foarte interesant a fost conceperea designului pentru volumul Idealul locuirii Bucureștene: familia cu casă și grădină al istoricului Andrei Răzvan Voinea. Pentru prima dată am răspuns atît pentru execuția designului interior cît și a coperții.
Cumva am ajuns să lucrez la mai multe titluri de arhitectură, dintre care pe primul loc este Revista Arhitext, care, de altfel a împlinit 30 de ani. Cu o apariție de 6 numere pe an și o Trienală, proiectul Arhitext a ajuns să însemne foarte mult pentru mine. Trienala București/ East Centric Architecture, 7-20 octombrie 2019, a presupus multe noi task-uri, unele dintre ele neașteptate, dat fiind echipa numeroasă de colaboratori: adaptarea identității vizuale, concepția grafică a panourilor, a cataloagelor, a mai multor obiecte promoționale dar și a unui volum de arhitectură lansat cu acest prilej. Privind în urmă - deși am scris mai multe mailuri şi am dat mai multe telefoane ca niciodată - pot spune că mi-a făcut plăcere să lucrez la el și sunt sigur că am căpătat mai multă experiență. Aș mai adăuga un proiect de arhitectură care mi-a stîrnit interesul și la care am colaborat, coordonat de Radu Manelici și inițiat și organizat de Revista Zepelin: Uranus acum. Expoziție, arhivă digitală și instalație în spațiu public.
Spre surprinderea mea, 2019 a fost un an “arhitectonic“ din care am rămas nu cu puține lucruri:
- cîteva fișiere pline cu resturi, schițe, variante și idei care mai mult ca sigur cîndva vor putea fi reinventate.
- povești despre case și întîmplări din București
- fără spațiu pe mail și google drive
- ziua în care ieșind la o bere cu niște arhitecți, am reușit să las impresia că eu chiar știu cine este Olgiati.
- o pereche de șosete Arhitext
ANDREI NICOLESCU
Anul 2019 a fost unul roditor în ceea ce privește proiectele și oportunitățile De la lucrul într-un birou de arhitectură la aventura în activitatea de freelancing, fiecare lună a adus ceva extraordinar. E drept de multe ori volumul și amploarea unor proiecte au făcut ca anul trecut să capete un sentiment de extenuare. Pasiunea pentru domeniile creative însă nu m-a lăsat să mă descurajez. Fiecare proiect mi-a adus ceva în plus. Provocări și încercări care m-au făcut să aflu mai multe despre mine și m-au ajutat în a-mi contura o perspectivă asupra activității mele. Îmbinarea dintre artă, design grafic și arhitectură e locul în care aș vrea să experimentez în viitor și mai mult.
Am trecut printr-un interesat melanj de tipuri de proiecte, de la minunata implicare în organizarea evenimentelor Type Thursday Bucharest la reluarea unei colaborări cu băieții din trupa Second Wave pentru crearea artwork-ului albumui lansat la sfârșitul anului, la apariția în publicația Blankposter sau în Banchiza Urbană. Apoi am ajuns în cadrul unei expoziții de grup la Graphic Days Torino.Totodată sfârșitul anului a venit cu oportunitatea unor proiecte de creare de branding, și art direction un tip de proiecte unde voiam de ceva vreme să aprofundez, așa că stay tuned for more about this. Overall not to shabby 2019, not to shabby.
ANDREI OGRADĂ
Două mii nouăsprezece este anul doi pentru OTC, Ograda Type Company SRL, Ograda.Co.
Am spus la început că #facemlitere, și am întrebat #cefaceoliteră, iar printre pomi bătrâni, drumuri, legume, animale, aprovizionare, și câte și mai câte, exact așa s-a întâmplat. Apoi, când am fost în București, am participat la Type Thursday unde de altfel am vorbit despre un font în lucru, mai mult am ascultat însă. De asemenea, un bun atelier de type design a fost ținut de către domnul Fred Smeijers unde am învățat. La Seneca Anticafe am mers între timp pentru a exersa caligrafie cu pensula alături de câțiva oameni faini care au ales să aflăm împreună ce face o literă. Am scris câte puțin despre unele dintre cele întâmplate, pe site, aici. În prezent sunt nouă typeface-uri disponibile în portofoliul fonderiei. Patru dintre acestea au fost lansate în 2019 (OTC Hitomi34, OTC Escu, OTC Monoblocks și OTC Riga). Dintre ele unele au fost populare și s-au răspândit bine ușor. Sunt câteva exemple în utilizare de la Atelier Works și Graphomat/ Redacția Foi, aici. Suntem la țară, aproape de munte, și bucuroși, de oaspeți, din când în când. Dacă vă face plăcere, dați un semn și vă așteptâm să vorbim de litere sau să dăm o tură cu bicicletele până la stână sau prin împrejurimi. Iar pentru moment ne puteți urmări prin rețea pe @andreiograda și @ograda.co.
Mulțumesc, vă mai aștept.
ERICA OPREA
2019 a fost un an în care s-au întâmplat multe și diverse, pe toate planurile din activitatea mea artistică: am experimentat tehnici noi, am dat-o în bară uneori, am luat-o de la capăt, am învățat din mers, am terminat masterul, am expus alături de oameni faini, am avut proiecte care au ieșit nesperat de bine.
Cel mai drag proiect al anului, pe care mă bucur ca am avut ocazia și timpul necesar să-l fac așa cum se cuvine, a fost lucrarea de disertație, o carte experimentală pe creată în memoria bunicului meu, un om cu multiple pasiuni (era cineast amator, fotograf, violonist), de la care am preluat multe din preocupările mele din sfera artistică.
Mă bucur ca am avut timpul și libertatea să parcurg și să selectez amintiri, fotografii și cadre de film de familie, să le reprezint vizual, să scriu versuri și gânduri prin care să le ordonez, să le adun într-un obiect unitar. Într-un final, am "imprimat" imaginile pictând hârtia cu vopsea fotosensibilă, prin suprapuneri si alăturări de culori, impresionând paginile la lumină UV, realizând copia contact a unor negativelor create în InDesign și imprimate digital pe plastic transparent. Rezultatul a fost la limita dintre graphic design, fotografie și pictură.
Cartea rezultată, Urme de ieri, a fost, ulterior, expusă în cadrul celei de-a doua ediții a expoziției Grafica Tânără, din cadrul Galeriei Galateca, într-o alăturare eclectică și proaspătă de lucrări ale unor graficieni tineri.
Toamna a adus odată cu ea și participarea la Cele mai frumoase cărți din România, dar și la expoziția de afiș sociopolitic Răcnet (Roar) 5.0. A fost o ocazie să mă reîntorc la preocuparea pentru afiș, dar și să plasez într-un context nou un desen mai vechi, cu mesaj politic, care a stat câțiva ani închis într-un caiet de schițe. M-am bucurat să iau parte la acest demers și sper să se extindă din ce în ce mai mult în fiecare an și să aibă parte de susținerea necesară, deoarece e un proiect care are ceva de spus în plan social, reușește să sublinieze principalele aspecte pe care le-am putut observa cu toții în viața publică.
În ultimele luni ale anului am intrat în viața de agenție, în paralel cu cea artistică, unde, spre surprinderea mea, mi-am găsit niște resurse de creativitate pe care nu le bănuiam. Din fericire, am avut parte de proiecte interesante, lucrez cu oameni deschiși, iar experiența, în ansamblu, mi-a depășit așteptările și pejudecățile.
Aștept cu nerăbdare și curiozitate provocările lui 2020.
VLAD SORESCU
Anul 2019 pentru mine a fost destul de înfricoșător. Un an în care am "spart gheața" în diverse aspecte, ironic, și primul an în București fără gheață sau zăpadă. M-am concetrat pe freelacing și am găsit convingerea că se poate trăi din asta, deși vine cu niște dezavantaje clare. Am avut plăcerea / teroarea de a fi invitat ca public speaker pentru prima dată, rămânând din asta cu o experiență extraordinară. Recomand oricui să nu refuze vreodată oportunitatea de a vorbi în public, inveți foarte multe din ea, în special despre tine. Anul trecut am primit și primul proiect la o scară mai mare, proiect ce a necesitat o echipă întreagă de oameni din diverse domenii creative. Am avut astfel plăcerea să lucrez aproape 2 luni de zile cot la cot cu unii din cei mai apropiați prieteni, spre un rezultat mai mare decat oricare altul de până acum.
Pe final de an am avut și prima expozitie solo, explorând mai mult și latura artistică. Am cunoscut o groază de oameni minunați, care fie mi-au devenit amici, prieteni, clienți sau colaboratori dar am și renuntat pentru prima dată la un client, învățând că e foarte imporant câtedată, să zici și nu. În mare, un an interesant, care mi-a dat speranțe că se poate și mai mult."
Instagram link, Behance link
ALEXANDRA ZIDARIU
În timp ce lucrez la câte un proiect de design grafic, la fel ca și atunci când desenez, ascult teatru radiofonic, audiobooks, muzică sau las să curgă seriale vechi. Mă interesează cel mai mult să experimentez și să simplific elementele grafice, dar să fie o simplificare sugestivă, bogată în sensuri, “a show about nothing”, cum s-ar zice. Îmi place în general să aplic regulile designului grafic și ale tipografiei pentru că 1. le cunosc și 2. le cunosc. Spun în general, pentru că atunci cand le stăpânești, te poți juca frumos cu ele și le poți/îți poți testa limitele. Făcând asta, nu ai cum să te plictisești, cel puțin mie nu mi s-a întâmplat până acum. În 2019 n-am avut cum să mă plictisesc, pentru că am avut parte doar de proiecte faine. Cred că sunt norocoasă, mereu mă găsesc exact proiectele pe care oricum le admiram. Anul a început cu o expoziție drăguță în Amsterdam, la care am fost invitată de un vechi prieten și unde am expus pentru prima oară o animație. Pe la începutul verii mi s-a propus să fac un afiș pentru un festival de film din zona Berlinului, care urmează să aibă loc în 2020. Am trăit câțiva ani buni în Berlin și îl consider a doua sau a treia mea casa, așa ca în loc de unul am făcut trei, ca să aibă organizatorii de unde alege. 2019 mi-a adus și a doua întâlnire cu proiectul MetaOrganum. În cadrul acestui proiect ne-am jucat cu orgi, biserici fortificate, lasere și personaje scary, în timpul festivalului de film horror Lună Plină de la Biertan. Ne-a trebuit și un afiș, așa că l-am făcut.
Mă (pre)ocupă intens designul de carte, așa că spre sfârșitul anului 2019 am început să mă gândesc mai serios la înființarea unei mini edituri pentru cărți de artist și cărți cu tiraj foarte mic. Se va numi Placenta și intenționez să-i dau drumul în 2020, dar deocamdată mai am de finalizat trei cărți și alte proiecte personale, pe care le-am început în 2019. Sfârșitul de an m-a prins lucrând împreuna cu alți 50 de artiști la calendarul Fantastic Romanian Women al Asociației Comma din Cluj. Analizând anul care a trecut, îmi dau seama că am făcut progrese de tot felul dar mai am de lucrat la time management și la site (-uri). Momentan pregătesc niște coperți de viniluri pentru o expoziție care va avea loc la Londra cu scopul de a susține organizația umanitară Help Refugees și lucrez la o carte cu ocazia a zece ani de CUCA, un alt proiect foarte drag mie, de a cărui identitate vizuală mă ocup tot din 2019.
Până una alta mă găsiți pe Instagram și pe FB, stay tuned!
SORIN TRĂISTARU
Cu siguranță anul ce a trecut (2019) a fost pentru mine primul în care am avut curajul să scot în lume proiecte pe care se aduna praful digital. Constant fac schițe, studii digitale și pe hârtie care nu văd lumina zilei și mi-am dat seama cât de neproductiv este să le ascund, așa că am hotărât să fiu puțin mai deschis în legătură cu ele. Experiențele mele de învățare au fost concentrate în mare parte în jurul Visual Playground și a atelierului de type design al lui Fred Smeijers. Totodată, 2019 a fost primul an în care am expus proiecte la Romanian Design Week. M-am bucurat foarte tare că posterul řř pe care l-am făcut pentru competiția CzechImage a fost expus și în cadrul Graphic Days Torino. Prin luna martie, Bianca Dumitrașcu m-a întrebat dacă vreau să deschidem în România un capitol Type Thursday - eveniment lunar dedicat pasionaților de litere. Așa a avut loc, tot în cadrul RDW, primul eveniment Type Thursday Bucharest. Proiectul a continuat lunar și am ajuns în prezent la a zecea ediție. Tot împreună cu Bianca am început să lucrăm la Caracter, un proiect prin care dorim să dezvoltăm tot mai mult comunitatea celor interesați de lettering, caligrafie, type design. Am ținut împreună patru ateliere de script lettering, dintre care unul tot în cadrul RWD, pentru studenți. Vara a fost plină, a continuat cu două proiecte de murale: Wallphabet-ul de la Street Delivery, unde am avut ocazia să desenez împreună cu câțiva oameni pe care îi admir de multă vreme, și 4 piloni cu caractere pentru BCR, la podul de la Aurel Vlaicu (B,C, J, # și !). Cu un limbaj vizual diferit față de ce fac în mod normal, dar pe care încerc să îl dezvolt, au urmat expozițiile Răcnet - Graphic Front unde am scos în lume Carne(t) de elev și XXX - 30 fuckin' years.
Spre toamnă, a urmat RADAR, unde am avut expusă o animație mică pe care am făcut-o în cadrul Visual Playground. Spre finalul anului am primit un mail de la Fontself, o echipă drăguță din Franța, care a creat un plugin de type design pentru Illustrator și care m-au întrebat dacă vreau să le trimit proiectul meu Lampisteria să îl includă în volumul Welcome to Typocracy, lansat la Adobe MAX în Los Angeles. Înainte de Crăciun am primit și cartea de la ei, ceea ce a fost un mare pas pentru mine, fiind pentru prima oară când munca mea a fost inclusă într-o publicație.
Anul s-a terminat cu un poster înscris pentru jurizare la TDC Communication Design Competition. Am aflat în februarie anul acesta că posterul a fost selectat pentru a primi un Certificate of Typographic Excellence și va fi inclus în TDC 66 și expus în New York și alte câteva orașe din lume. Pe final de 2019 am hotărât să îmi asum numele și să pornesc o nouă direcție de comunicare cu Sorin Trăistaru, Bine Scris rămânând astfel un proiect în lucru care va lua o nouă direcție, mult mai nișată. M-am luptat cu presiunea de a crea conținut constant și relevant, și am simțit permanent că oboseala mă ajunge din urmă. Am avut nevoie de puțin timp în care să nu fac nimic legat de muncă, așa că, la finalul lui Octombrie am început să merg din nou la sport. Am neglijat destul de mult sportul în ultimii ani și am redescoperit cu mare plăcere cât bine îmi face mișcarea și ce minunat e să fiu concentrat 100% în altă parte decât pe muncă. Încă sunt motivat să merg la sală și fac asta de trei ori pe săptămână.
Faci parte din breaslă? (designer, fotograf, curator, artist plastic, arhitect, ilustrator)
Vrei să fii cu noi? Trimite povestea ta și o fotografie bună la adresa hello@atelieruldegrafica.ro. Cu mențiunea: pentru tagul GUILDREPORT.
NOU: Index cu toate numele prezente pe GraphicFront.ro
Despre autor
Ciprian este licențiat în grafică (Universitatea de Arte, București). Cofondator al Atelierului de grafică, în anul 2005. În anul 2010 pornește Graphicfront, proiect ce include printre altele și seria cărților Grafică fără computer. Lucrează ca graphic designer specializat în publicații și grafică de eveniment (Romanian Design Week, Street Delivery, CNDB, etc). Pe alocuri mai gândește și realizează design de obiect expozițional și gestionează diverse proiecte de echipă.
Vezi mai multe articole scrise de Ciprian N. Isac
