Povestea posterului unul film nominalizat la Oscar, spusă de Eugen Erhan, graphic designerul autor.

“Alo, Mihai? Am o întrebare, am reținut corect acest moment din film? Chiar așa a zis acolo?”.
Răspunsul la această întrebare a fost punctul de plecare al poveștii posterului Colectiv.

Am văzut filmul în august 2019, cu câteva săptămâni înaintea premierei de la Veneția, în studioul în care se făcuse montajul. Mihai Grecea este unul dintre supraviețuitorii de la Colectiv, și unul dintre realizatorii filmului. El mă întrebase în urmă cu câteva zile dacă aș vrea să desenez eu posterul, iar răspunsul meu fusese un “da” relaxat și optimist.

Acum, în studio, când se derula genericul de final, simțeam un nod în gât. Unul dublu. Unu: e un rollercoaster emoțional să vezi filmul ăsta, chiar și de unul singur. E ceva mai greu să-l vezi la cinema pe ecran mare, dar să-l vezi în aceeași cameră cu cineva care a fost în clubul cuprins de flăcări și care a trecut printr-o serie de premiere medicale pentru a supraviețui, iar apoi a lucrat la un film despre experiența asta... ei bine… nu-i tocmai simplu. Doi: spusesem deja acel da, iar acum chiar trebuia să livrez un poster.

Nu știam de unde să pornesc, pentru că nu era un film obișnuit. Un documentar alert ca un thriller, fără voiceover, fără burtiere și fără interviuri. Am lucrat pe multe proiecte complexe în ultimii douăzeci de ani, dar niciunul nu mi s-a părut mai intimidant. E greu să desenezi posterul unui film care tocmai te-a făcut knockout.

Am făcut zeci de schițe și încercări în zilele următoare. Nimic bun. Primele mele idei nu erau despre film, ci mai degrabă despre clișeele care locuiau atunci în mintea mea: “cum ar trebui să arate un poster de film? Cum e corect să ilustrezi acest subiect? Ce trebuie neapărat să includ? Ce așteptări or avea oamenii?” Blocaj creativ total.

Ideile au început să se contureze doar când mi-am impus să arunc la gunoi tot ce mi se părea “corect”, și să mă concentrez mai mult pe observație, deci să respect filmul. Așa cum e el. Fiecare om își amintește diverse fragmente dintr-un film, iar eu îmi aminteam (obsesiv) un singur moment din Colectiv:

Undeva pe la mijlocul filmului, se vede o luminiță seara la ultimul etaj al Ministerului Sănătății. Iar acolo o vedem pe Camelia Roiu, medicul whistleblower, spunându-i noului ministru Voiculescu, într-o discuție despre pacienții mari arși:
 

“Știți că le pun cearceafuri pe față? Să nu-i mai vadă... Totuși, oamenii ăștia nu au murit! Cum să le pui cearceaful pe față?”

Greu de scos din minte acele cuvinte. Cumva, ele rezumă chiar realitatea pe care documentarul ăsta o disecă frontal și nemilos: autoritățile acoperă și ascund adevărul. Acoperă greșeli, acoperă abuzuri și, mai grav, acoperă suferința unor oameni, agravând-o.

Văzusem filmul o singură dată, și nu prea-mi venea să cred că reținusem corect acele cuvinte. Trebuia să verific, deci l-am sunat pe Mihai și l-am întrebat. Reținusem corect.

Am început să schițez diferit. Acum aveam un concept în care chiar credeam: “acoperire”. Am ilustrat rapid noul concept cu niște randări 3D, și l-am prezentat, alături de mai multe propuneri. Echipa lui Alexander Nanau a rezonat aproape instantaneu cu aceasta direcție.

Au urmat câteva zile de fine-tuning și, relativ repede, posterul era pregătit pentru tipar. Filmul a prins doar câteva săptămâni ecranele de cinema în prima parte a anului 2020, înaintea lockdown-ului.

Câteva povești mai tehnice despre poster

Regizorul Alexander Nanau a adus o serie de modificări foarte inspirate, care au dat compoziției finale mai multă claritate și profunzime. Asta e una dintre lecțiile cele mai surprinzătoare ale meseriei de designer: clientul are mereu insight-uri care îți îmbunătățesc munca. Mi-au trebuit aproape două decenii pentru a învăța să fiu cu adevărat receptiv la reviziile clienților mei.

Nu e prima oară cand lucrez într-un proiect cu Mihai Grecea. Acum fix douăzeci de ani, Mihai a fost primul meu director de creație.

Am cântărit opțiunea de a face ședință foto, însă în cele din urmă am decis sa mergem cu imagini 3D, pentru că erau surprinzător de expresive și aveau o precizie a valorilor de gri greu de obținut cu o serie de fotografii. În plus, nici nu cred ca s-a observat că erau 3D.

În total, am făcut sute de layout-uri: postere, mesh-uri de mari dimensiuni, invitații, cartoline, imagini pentru social media. Folderul proiectului are peste 60 GB, cel mai mare proiect (non-video) al meu.

Am lucrat absolut minunat atât cu distribuitorul Bad Unicorn, cât și cu HBO România, care au trudit zi și noapte pentru promovarea acestui film, alături de echipa lui Alexander Nanau. Am mers cu ei în tipografie pentru fine-tuning pe culoare, am ales hârtia, am cântărit fiecare pixel din fiecare imagine împreuna cu ei, și cred că acești oameni dedicați merită foarte mult credit.

Eugen Erhan Works here