"2021 e anul în care nu am făcut niciun fanzin". Ana Kun – invitată la Guild Report 2022

2021 e anul în care nu am făcut niciun fanzin. E anul în care am început mentoratul tinerilor care realizează partea vizuală a revistei Gen, alături de Paul Mureșan. Am ilustrat pentru Heritage of Timișoara și ziarul bienalei ArtEncounters - Artsens. Am făcut un atelier despre muncă, alături de Claudiu Cobilanschi, pentru proiectul Progres 2.0 al festivalului Simultan din Timișoara.
Dar, mai cu seamă, am participat la o groază de expoziții:
 
În martie am fost invitată de George Roșu la Show&Tell de la galeria Artă Non Stop din Sibiu, alături de Oana Barbonie, Alex Bodea și Alina Andrei. Nu puteam face abstracție de textul lui Mircea Nicolae, mare cât o zi de post pe fațada galeriei. Am trimis un desen despre lucrurile la care mă gândesc non-stop, unul dintre ele fiind cum în martie toți ne simțim mai feminiști.
 
Apoi am participat la expoziția româno-poloneză I Feel Something Don’t Know What, curatoriată de Magda Kardasz și Diana Marincu, la Fundația ArtEncounters din Timișoara și galeria Zachęta Project Room din Varșovia, alături de Lera Kelemen, Andreea Medar, Carmen Nicolau, Pusha Petrov & Miki Velciov, Sorina Vazelina, Zofia Gramz, Janusz Łukowicz, Paulina Pankiewicz, Anna Siekierska, Mikołaj Szpaczyński, Marta Węglińska. Cu ocazia asta am realizat, în colaborare cu Diana Bobar, Gina Larion și Ionela Stratan de la Atelier Bobar, prima mea lucrare textilă - o păturică de 6 x 3 metri care poate fi arborată ca steag, ridicată ca paravan/cort, culcată ca învelitoare. 
 
În august am participat la expoziția de grup Apocalipsa Elefantului Alb, organizată de asociațiile SEPALE și META Spațiu în Timișoara, curatoriată de Mirela Vlăduți, Mălina Ionescu și Denise Parizek, cu un desen din plastic biodegradabil intitulat Fosilele Viitorului pe care urmează să-l îngrop la primăvară. Îmi plac acțiunile care nu se mai termină. Apoi am avut o expoziție personală cu o singură lucrare, în spațiul curatoriat de Alina Andrei în Cluj - White Cuib. Metraj, performance cu un desen, i-am zis, pentru că desenul înconjura galeria și se rula după ușă, iar privitorii trebuiau să facă un pic de gimnastică pentru a putea citi ce am scris pe parcursul a 10 metri. Tot în septembrie, am avut o acțiune de câteva zile în cadrul festivalului in:v z b l al teatrului Basca, unde am vorbit/desenat cu copii din cartierul Fabric despre ce super-puteri avem.
 
Am încheiat anul cu o rezidență de 2 luni la MQ în Viena, organizată de Tranzit și Fundația Erste în colaborare cu Q21. Am început atunci o cercetare artistică despre propaganda imperiului austro-ungar intitulată Mica Vienă, un supranume pe care și-l revendică mai multe orașe europene, printre care și Timișoara. Petrecerea continuă.