764 Articole

rezultate preluate din toată arhiva de articole

Manuela Tiron – Graffiti - soluții simbolice pentru probleme nerezolvabile. Proiect de cercetare antropologică

De Graphic Front| 05 Martie, 2021 | Categorie: graphic design | Vizualizări: 783

Cel puțin în cazul meu, perioada de izolare i-a redat banalului balcon de bloc funcția sa primară, de zonă de trecere între mine/casă/acasă și lume. A devenit repede locul meu preferat, căci doar aici m-am putut bucura de senzația de imersiune în spațiul public interzis. De pe balconul meu, așadar, am asistat recent la ghetoizarea zonei în care locuiesc.

Observație flotantă și asocieri personale
Totul a început cu un desen apărut peste noapte pe blocul din fața mea. La scurt timp însă, pe o rază de 50 de metri, desenele s-au înmulțit. Primul gând a fost că zona a devenit nesigură, ceea ce nu-mi trecuse niciodată prin cap. Am încercat să îmi explic fenomenul prin schimbările recente din împrejurimi: amenajarea a două părculețe în imediata vecinătate, linia de metrou de curând deschisă, care facilitează mobilitatea și accesul la mall, sau ca răspuns de frondă al adolescenților la izolare și restricții.
Din perspectiva testelor proiective, am observat că densitatea semnelor creștea acolo unde se aflau marcaje cu simboluri oficiale (notariate, administrații de bloc), pe post de replici ale unor parteneri de discuție invizibili, într-o încercare de a-și afirma prezența în acest anturaj, una agresivă și puerilă, dar sigur cu sens pentru ei, pentru că se repeta. Pe un perete lateral am găsit o înșiruire de nume și culori, unele suprapuse, semnele unei lupte de putere în care învinsese cel cu vopseaua mai proaspătă. În continuare, aceleași 4-5 semnături repetate, ceea ce m-a dus cu gândul la luptă pentru teritoriu din etologie, marcarea și luarea în stăpânire.
M-am întrebat apoi cine sunt acești oameni, cum arată și cum trăiesc, și mi-a apărut automat în minte imaginea adolescenților cu glugă în cap, lucrând noaptea. Nu-mi dădeam însă seama ce mesaje ar fi putut stat la baza acestei imagini, din moment ce nu-i văzusem niciodată în acțiune. Cei cu care am discutat mai departe (vecini, prieteni) au avut ca primă reacție tot trăiri din zona nesiguranței, confirmând amploarea fenomenului și în alte zone.

Perspective din care a fost studiat fenomenul
Deși subiect de studiu al istoriei artelor sau iconografiei, pentru unghiul din care tratez subiectul aici, am selectat trei perspective.

1. Perspectiva criminalistică. Conform teoriei geamurilor sparte și a dezorganizării sociale (Gabri Vanderveen, Gwen van Eijk), graffitiul este asimilat dezordinii sociale, subminează eficacitatea colectivă și invită la rebeliune. Publicul larg nu poate distinge codurile graffiti și interpretează prezența lor ca un indicator al intensificării activităților de tip gang, lipsă de respect față de autoritate, relativizarea regulilor referitoare la protecția proprietății și afectează sentimentul de securitate din împrejurimi. Se situează în ampla zonă gri a comportamentelor deviante, fără a fi explicit dăunătoare și criminală.

2. Etnografia. Studiază fenomenul din perspectiva înțelegerii logicii interne a sistemului care generează produsul cultural, graffitiul fiind considerat obiect de cultură materială.

3. Graffitologia, propusă de Mitja Veliconja (2019), consideră importantă integrarea a trei dimensiuni: întregul context, nu doar imaginea în sine, ci și mesajul pe care îl transmite în raport cu împrejurimile, cu peretele ca întreg; e necesar să fie înțeles în dinamica evoluției autorului, în raport cu apartenența sa la un clan/gașcă sau grup politic pentru a urmări evoluția artistică, ideologică, continuitatea/discontinuitatea pe linie temporală; intenția și mizele producției - estetică, politică, de căutare a identității, dragoste sau fanatism; efectele asupra celor care receptează. Cât de mult inspiră sau provoacă reacții de la alți writers? Temeri, furie, mobilizare de echipe pentru a le șterge, reacții de la opozanți/rivali, toate sunt reacții cu semnificație.

Definire, caracteristici, clasificare
Pagini întregi de definiții fac trimitere la luptă împotriva opresiunii și discriminării minorității, teritoriu de experimente creative ale potențialilor artiști pentru care ușile galeriilor sunt închise, dialog între anonimi și lume, afirmarea sentimentului de apartenența la un loc, simțul comunității și al conexiunii.
Subcultura graffiti diferă de viziunea clasică a subculturii, centrată pe motivații de clasă și semnificații legate de revoltă împotriva culturii dominante. Apărătorii acestui punct de vedere susțin că protagoniștii subculturii graffiti nu sunt doar persoane marginalizate, ele pot ocupa cele mai diverse poziții în ierarhiile de capital economic, social, cultural și simbolic specifice contemporaneității. Motivațiile pot fi găsite în nevoi ca: apartenența generațională (mediu pentru adolescenți și tineri), stilistice (bravura estetică), aventură, autoafirmare, provocare, romantice, sexuale, în excentricitate, căutarea plăcerii într-o alienare aleasă voluntar, ca formă de empowerment, nu doar pentru grupuri marginalizate, ci și pentru cei care vor să creeze o altă lume, paralelă și ascunsă. Producțiile legale, ordonate, organizate, sponsorizate sau realizate în acord cu autoritățile, cele din expoziții sau folosite în scop de marketing nu sunt graffiti. Criteriul legalității rămâne decisiv atunci când se pune problema autenticității. Graffiti îi reprezintă doar pe outsideri și rămâne al celor liberi și adevărați.
Din perspectiva graffitologiei, semnele de pe pereți sunt expresia a trei categorii distincte de dinamici sociale: subcultura, politica și cele legate de fanii cluburilor de fotbal.

Subcultura graffiti exprimă implicit sau explicit o critică la adresa instituțiilor de artă, autorii declină numele de artist și insistă să se numesca writers.  Nu new art, nici para-art, ci anti-art sau contra-art. Are un caracter ilegal, fiind percepute ca ofensă sau ca activitate criminală.

Discursul referitor la graffiti este asociat cu panica morală, fiind în esență unul al vandalizării. Autoritățile se raportează la el isteric, iar autorii sunt demonizați și penalizați. Are caracter instantaneu, exprimă mult, în cea mai scurtă și rapidă formă posibilă, un fel de lovește și fugi. Sau, în varianta romanțată, street haiku, urban tattoo sau urboglyphs. Și efect de contagiozitate: un graffiti îl atrage pe altul, în imediata vecinătate (ca în cazul graffitiului de subcultură) sau peste (graffiti politic). Fiecare oraș are locurile sale speciale pentru graffiti. Anonimitatea este o altă marcă a subculturii graffiti, autorii fiind decorporalizați, un fel de fantome, necunoscuți publicului larg. Doar cunoscătorii pot distinge identitatea autorului din stil, idiolect, semnătură.

Graffitiul politic face parte integrantă din strategia de comunicare politică a unui grup, partid sau mișcări și însoțește acțiunile politice, dă culoare discursului, invită la mobilizare și acțiune, fiind o formă de politică vizuală.
Motivația graffitiului generat de fanii cluburilor de fotbal ține de fidelitatea față de club, apartenență, afirmarea unei identități solide a clubului și apărarea teritoriului. Sunt acțiuni de noapte, iar simbolistica lor îi pune în încurcătură pe cercetători, fiind un mix de simboluri aparent paradoxal.

O carieră tipică în graffiti
De la alegerea numelui/tagului și a stilului până la statutul de writer cu experiență si king, orice aspirant la o carieră în graffiti trece printr-o primă perioadă de exercițiu în tăcere, urmată de etape de creștere, în care este apreciat pe bază de cantitate, vizibilitate și amplitudinea ariei de acoperire. Odată căpătată însă recunoașterea, începe lupta pentru menținerea statutului.
Un writer cu experiență, abilități și dorință de noi provocări are drumul deschis spre a deveni piecer. A piece este tagul scris mare, mai elaborat coloristic și stilistic. Pentru că este elaborat, așadar consumator de timp, în această etapă nu mai punctează la capitolul acoperire, de aceea miza este găsirea unui bun echilibru între piece și bomb și/sau tag.
Urmează crearea unei audiențe și expansiunea, mișcarea în spațiu. Locurile unde pictează trebuie să îndeplinească criteriul vizibilității, al pericolului (de exemplu, trenurile presupun acces dificil, lucru sub presiune). Mărimea suprafeței acoperite este un alt criteriu în evaluare, pentru că este un indicator pentru efortul și timpul petrecut în condiții dificile. După ce un writer atinge nivelul cel mai înalt în ierarhia subculturii, nivelul energetic descrește, activitatea încetinește, iar atitudinile încep să se schimbe.
Începând cu vârsta de 20 de ani, motivația intră în declin: ritmul evoluției încetinește, acceptarea veteranilor este deja obținută, ce au avut de demonstrat a fost demonstrat, așa că pentru unii dintre ei urmează retragerea și începerea unei vieți conformiste. Alții rămân în grupare ca veterani, pictează din când în când, miza fiind să le transmită celor din jur că sunt încă prin zonă. O parte dintre ei se mută în zona graffiti-ului comercial, moment în care se situează în afara granițelor subculturii graffiti.
Online-ul a deschis accesul către scene și ierarhii internaționale de graffiti, incluzând site-uri și reviste de profil care facilitează schimbul și competiția la acest nivel, așadar un ultim pas în carieră poate fi făcut în această direcție (West Wall Barrier).

P.S.
M-am uitat cu atenție și, nu, n-a trecut încă niciun Banksy pe la mine prin cartier, mai caut însă, cercetarea mea fiind abia la început, cu multe întrebări rămase deschise: Ce fenomene recente au dus la intensificare? Cui aparține responsabilitatea pentru spațiul public? Ce intervenții la nivel micro și la nivel de politici ar fi necesare? Ce poate face un psiholog, dar un antropolog? Care ar fi componența unei echipe interdisciplinare dedicate? În ce ideologie s-ar plasa și cum și-ar defini obiectivele?


Manuela Tiron este psihoterapeut specialist. În ultimii zece ani condus sesiuni de sociodramă în proiecte pentru cauze sociale și în companii. Consideră că multe din problemele pentru care oamenii caută soluții individuale în cabinet sunt de natură sistemică, iar printr-o astfel de abordare mare parte din soluții ar putea fi  găsite mai usor. În prezent urmeaza cursurile masterului de antropologie al SNSPA, prezenta documentare a fost pregătită pentru materia Sociologia Imaginii și este dedicată celor care iși caută soluții desenând.


 

#orasvandalizat este un proiect susținut de Atelierul de Grafică – București.
PR & redactor materiale Petra Torsan

Coordonator/ stre-curator Ciprian N. Isac – GraphicFront.ro

Mulțumiri Dragoș Dogaru – Inițiator și coordonator București: Modernism Art Deco


Aici puteți urmări toate articolele publicate până acum pe aceasă temă: #OrașVandalizat
Comentarii Face Book aici.



 
 
 
 
 
 
 
 

 

oras vandalizat manuela tiron

Despre autor

Graphic Front
Graphic Front semnează articolele care nu pot fi atribuite neapărat unei persoane din atelierul nostru. Asta înseamnă, fie că sunt lucrate de cineva de la noi, fie că e un material preluat de la invitații sau colaboratorii noștri.