Discuție despre manuscrisele lui Mircea Eliade la GPS CULTURAL – RRC

“ Eliade stă prost cu aparținătorii, manuscrisele acestea i-au aparținut, ele au fost mai mult sau mai puțin pierdute în colecții private, până în 1989, chiar în martie când a murit sora lui, deci fără perspectiva schimbărilor din decembrie 89. Aceste manuscrise au fost în casa care s-au mutat, din strada Melodiei, când s-a demolat mansarda lui și Eliade l-a autorizat pe un profesor de liceu care era îndrăgostit de literatura lui, pe Mircea Handoca, să consulte împreună cu Constantin Noica și cu alți prieteni interbelici ai lui Eliade, aceste manuscrise. Treptat aceste manuscrise au intrat in posesia lui Handoca. Nu avem niciun fel de mărturie publică, consistentă, sistematică, juridică cu privire la transferul acestei posesiuni. Este vorba de mii și mii de pagini manuscrise. Cum știm asta? Luând bibliografia Handoca, tot ce a publicat, inclusiv în reviste obscure, în reviste neolegionare, în volume încropite fără redactor, fără corectură, de-a lungul a 25 de ani, după 89…”
……………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………

Eliade s-a transformat în ultimii 20 de ani într-un autor de anticariat și licitații. Nicio editură nu-l mai are în planul de editare și putem enumera cu ușurință pe cele care și-au făcut un blazon din a-l publica în primele decenii de după 89. Eliade are cărți netraduse. Gândiți-vă la From Primitives to Zen; A Thematic Sourcebook of the History of Religions, care este un manual de istorie a religiilor – asta ar fi util într-o țară în care discursul public despre religie e catastrofal."