772 Articole

rezultate preluate din toată arhiva de articole

"Anul trecut am făcut tot ce am putut să nu damblagesc". 11 ilustratoare și 1 ilustrator ne povestesc despre pandemicul lor an 2020

De Difuzor GF| 18 Iunie, 2021 | Categorie: ilustrație | Vizualizări: 924

ALEXA ANDRA ANASTASIA București (foto sus)
2020 a fost un an bun pentru mine. Când au anunțat lockdown-ul am zis că asta e, nu mai am ce să lucrez, mă gândeam la tot felul de idei alternative. Pe de altă parte am zis că e bine că stăm acasă, am timp să citesc toate cărțile alea adunate pe noptieră, să mănânc mai sănătos, să mă odihnesc și să fac toate lucrurile alea pe care le tot amânam. A durat totul cam două săptămâni până am început să primesc treabă.

Aveam niște conturi pentru care lucram deja dar am început să primesc comenzi pentru felicitări, invitații pentru nunți, ilustrații de făcut cadou pentru zile de naștere și tot așa. Începusem să primesc comenzi pentru niște print-uri pe care le făcusem pentru tricouri și tote bag-uri și stăteam în plină pandemie și printam și trimiteam colete prin țară. A fost un hei-rup dar a fost foarte mișto că m-a ținut în priză.

Am început și eu să mai învăț una alta pe partea de ilustrații și practic desenam toată ziua, și pentru mine și pentru comenzile pe care le aveam.
De 1 Mai ne-am cumpărat rulotă și prin Iulie ne-am mutat la mare unde am stat până în Septembrie. A fost foarte tare să lucrez și eu ca un “freelancer adevărat”, din baruri sau cafenele. Tot prin Iulie aplicasem pentru un curs de antreprenoriat social și prin Noiembrie am aflat că am intrat în program.
După ce am revenit de la mare nu prea mai aveam chef de desenat, nu mai aveam idei. M-am apucat de croșetat coșuri, covoare și pături.
Am văzut că lucrurile pe care le făceam arătau bine și am zis că hai să încerc să fac din asta un business. Mi-am rugat partenerul de viață să îmi găseascaă un nume, mi-am rugat un prieten bun să îmi facă un logo și acum, în Ianuarie am depus și un plan de afaceri pe fonduri europene cu proiectul ăsta.

S-a născut Culcuș care va fi, sper, un brand de accesorii pentru casă făcute doar din materiale prietenoase cu mediul. Ce a contat foarte mult a fost că am primit comenzi de la prieteni înainte ca aceștia să vadă produsele, iar asta a contat enorm în demersul meu.

Sper ca în trei ani să deschid și un showroom sau ceva d egenul în care să integrez și produsele menționate mai sus dar și ilustrațiile.
Culcuș pe Instagram      /     Anastasia pe Instagram




ANDRA BADEA București
2020 a fost și pentru mine, ca pentru toată lumea anul incertitudinii. Și pentru cineva care face liste și planuri de plăcere a fost supremă provocare.
Deși a început, în ianuarie-februarie cu super vești bune, printre care și invitația de a fi unul din artiștii contributori la expozitia anuala a festivalul de film
La Guarimba a continuat bineinteles cu proiecte anulate/amanate si cu o perioada de confuzie.

Unii clienți s-au adaptat rapid, cum au fost cei de la Frilenser cu proiectul lor Drama pentru toti un curs de dramaturgie care s-a mutat in online și deci am putut să lucrez pană la capăt pentru ei.

Potențiali clienți noi veneau și dispareau constant, mailuri ramâneau fără reply, bugetele scădeau, nu mai existau garanții și promisiuni.
În incercarea de a-mi gestiona anxietatea am contribuit la proiectul celor de la
KOMITI Media, alaturi de alti artiști, colorând străzile goale a Bucureștiului pe timp de lockdown. Și asta a venit cu o bucurie în plus si anume sa stau de vorbă cu Andreea Vasile pentru Redbull.

Anul a continuat însă și mai bine în momentul in care m-am hotărât sa imbrațisez incertitudinea și sa fac ceva cu ea. Mai exact, ce altceva decât o serie de ilustrații personale cu și despre incertitudinile pe care le traiăm cu toții în vremea aia. Asta mi-a adus in mod surprinzător câteva motive în plus de bucurie cum ar fi un feature pe Creative BOOM si un altul intr-o revista din Taiwan, Little DaVinci. Spre final de 2020 a venit și o veste importantă – un agent de pe alt continent care mă va reprezenta din primavara. Deci, o promisiune pentru mai bine :)





EMANUELA BALINT București
Pentru mine anul 2020 a fost “o shaorma cu de toate”, pentru că practic de acolo am plecat. Lucrând ca grafician pentru un lanț de restaurante tip fast-food, unde la nevoie, editam și shaorma în Photoshop. 2020 a început cu plecarea mea de acolo către un alt job tot de graphic designer, job de la care am plecat după 4 zile de lucru, stresată, epuizată.
Cu singurul gram de curaj rămas am ales să fac ce-mi place, m-am hotărât să mă ocup de ilustrație full-time. Iar pandemia a aterizat la fix, în săptămâna aceea. Am avut timp să desenez cât îmi doream, să dorm, să stau în casă, lucru care-mi place și de care nu prea mai aveam parte. Așadar, mi-am propus să fiu mai activă pe Instagram, să-mi construiesc portofoliul mai bine, să-mi dau singură teme. (La fostul job începusem o serie de ilustrații mici pe post-it-notes, pe care am încercat să o continui acasă, în izolare.) Așa m-au descoperit cei de la DoR, care au dorit să-mi publice
Exercițiul de recunoștință, dându-mi încă un motiv pentru care să fiu recunoscătoare chiar și în această pandemie. La scurt timp după aceea, scriitoarea Cristina Andone mi-a propus o colaborare, oferindu-mi ocazia de a ilustra câteva pagini pentru “Școala banilor bine-crescuți vol.II” și coperta pentru “Cartea Bunătății vol.II”, apărute la Editura Univers.

Mici colaborări au continuat să vină, ca un efect de domino, iar spre finalul verii, tot Cristina Andone mi-a făcut surpriza și marea bucurie să ilustrez trei cărți din seria Dar Motan pentru Editura Nemi. Pentru proiectul acesta nu reușesc să-mi găsesc cuvintele, pentru că a venit pur și simplu ca o minune, la timpul potrivit, un răspuns la rugăciune, ajutându-mă să capăt mai multă încredere în mine, să-mi formez un mod de lucru și un stil personal.
Și deoarece la început am zis că 2020 a fost “o shaorma cu de toate”, spre finalul anului, fostul meu job m-a chemat înapoi, de data aceasta mai delicios. Un pic inconștientă și fiind vorba de rebranding și packaging (slăbiciunea mea), am acceptat. Continui să lucrez bucuroasă, în paralel, la următoarele cărți din seria “Dar Motan” și să mă împrietenesc mai bine cu ilustrația digitală.

Deși acum fac un pic din toate, perioada aceasta m-a ajutat să-mi dau seama exact ceea ce vreau să fac mai departe și mi-a arătat că toate lucrurile chiar lucrează spre bine dacă ești dispus să iei fiecare moment pas cu pas și să continui ceea ce ți-ai propus, oricât de greu și lent ți s-ar părea procesul. 



GEORGIANA CHIȚAC București
Am niște sentimente atât de amestecate pentru el, încât nu știu daca reușesc să trag o concluzie mulțumitoare. Ar fi trebuit să îl mai las un pic la decantat...
A început bine, asta e sigur! Cu premii la două concursuri de literatură pentru copii, ceea ce a fost ca un vânt bun în pânze, a pus barca pe direcția bună. Cu o expoziție alături de două artiste minunate (Iulia Costache și Cristina Ciobanu), numită „Culoare. Punct. Argilă”. Venită la țanc, pentru că era fix momentul să împachetez ultimii ani de lucru, să îi leg cu o fundiță  și să îi pun deoparte. Dar vestea cea mai bună era că în sfârșit terminasem Război și pace.

Apoi, BADABUM! A venit izolarea. Și teama. Și nodul în gat. Mi-am luat câteva lucruri din atelier și mi-am mutat munca acasă, pe balcon. Mi-am înghițit anxietatea cu un pahar de apa rece și mi-am zis: ok, daca tot nu vrea nimeni nimic de la mine, acum e momentul să lucrez la ce nu am timp de obicei. Un proiect personal, o carte scrisă și ilustrată de mine. Pentru copii, desigur. Și cumva am reușit, dar nu a fost ușor. Deși e aproape gata să zboare, încă o țin pentru mine, mi-e frică să îi dezleg aripile. Pare tristă și îmi e teamă că ceilalți nu vor vedea cât de optimistă e de fapt. Am trimis-o totuși la un concurs internațional. Nu a fost printre câștigători, dar a fost selecționată pentru expoziție, ceea ce nu e rău deloc.

Vara s-a comportat aproape ca de obicei, adică a trecut în mare viteza. O lună întreagă in care am nu am pus mana pe creion. Și a fost bine așa.
A doua jumătate a anului a fost cu multă muncă, în multe direcții, așa cum m-am obișnuit deja. Doar cu ceva stres în plus. Și presiune. Și teama. Și experimente. Și câteva proiecte interesante. Printre care ilustrarea unei cărți doar pentru ochii autorului. Proiect care mi-a adus aminte de o libertatea și o plăcere de a lucra pe care aproape le uitasem.

Ca și cu un an în urma, munca pentru ANIMINI a ocupat un loc aparte. Atât în inima mea, cât și în programul de lucru. Iar pentru ca anul să fie cu adevărat special, l-am încheiat dansând periculos pe muchia unui burn-out, ca orice om normal care încearcă să le facă pe toate.




CRISTINA DANDU București
Ce am făcut în anul de referință 2020? Ei bine, nu multe s-au schimbat pentru mine, și sunt recunoscătoare pentru asta, având în vedere contextul în care ne aflăm. Mutându-ne la țară cu un an înainte, ne făcusem oarecum antrenamentul în ale izolării. Avem norocul de o curte mare în care a alergat pitica noastră (și noi după ea) tot anul. De asemenea, am ales să nu ne uităm la știri decât din auzite și din când în când, ceea ce a contribuit remarcabil la un nivel de anxietate scăzut, în general. Am cam scăpat frâiele shoppingului online pe ici pe colo, dar în general am stat în limitele impuse de buget.

Ceea ce mi se pare mie că a adus bun, anul 2020, este faptul că întâlnirile online și lucratul de acasă au devenit ceva comun, cursurile online au făcut un salt major în ale popularității, oamenii au avut șansă să își analizeze viața și oamenii din cercul lor, iar planeta a avut un moment de respiro. Ce urmează, depinde de fiecare dintre noi și cum am ales să înțelegem acest eveniment global.
Din punct de vedere profesional, pentru mine, anul s-a mișcat mai încet că altă dată, dar nu pot să atribui asta în totalitate pandemiei, ci și disponibilității mele reduse de a lua proiecte din cauză obiectivă de toddler super activ. Cu toate astea, am continuat lucrul la câteva proiecte care s-au continuat și în 2020 și am ilustrat vreo câteva cărți pentru copii, de la un șoricel iubitor de cărți, la un roboțel curios care ajută copiii să descopere literele alfabetului.

În schimb, am făcut multe planuri de schimbare pentru 2021, așa că următorul interviu va fi mult mai colorat, promit. Între timp, mă puteți urmări pe Instagram, unde mă găsiți cu numele, cristinadandu - www.instagram.com/cristinadandu.




IRINA DOBRESCU București
Nici nu îndrăznesc să amintesc despre acest an la nivel global, mă grăbesc să intru repede pe subiect: eu! Și nu eu la modul general (iarăși subiect nebulos!) ci eu cu activitatea mea de ilustratoare.
Gata, acum suntem pe teren sigur. Și că să întăresc aceasta senzație atât de prețioasă, voi adopta un stil contabilicesc. În aceasta perioadă (pentru a nu rosti numele Celuialcaruinumenutrebuierostit):
 - A apărut "Evadarea lui moș Columb" de Lavinia Braniște, cu ilustrațiile mele, la editura Cartier. 
 - Am ilustrat Prințesa de Marți a Veronicai Niculescu, ce va apărea la editura Arthur. Ce ar fi putut fi mai potrivit în aceste luni de izolare, decât să-ți construiești în parcelele sufletului tău, vaste, luxuriante grădini? (pentru că bineînțeles, m-am identificat prompt cu eroina).
Și ca să explic această metaforă: mereu mi s-a părut pe nedrept desconsiderat acel personaj din Micul Prinț care își făcea singur acte pe stele: era metoda lui de a se convinge că stelele îi aparțin, că cerul îi aparține și se poate bucura de el! Sunt sigură că era astfel o persoană foarte zen.  Pentru mine adesea desenele mele sunt astfel de acte de (co)proprietate pentru un lucru sau altul. Fiți siguri că aceasta metodă de achiziție e mult mai avantajoasă decât cea clasică, iese totul mult mai ieftin! (Bine, asta dacă nu te arunci la cele mai scumpe acuarele sau foi! :-) )
- Am primit propunerea de a lucra la Incredibila poveste a lui Fred, o cărticică pentru Spitalul de oncologie pentru copii, care vă apărea și ea în curând. E greu de vorbit despre aceasta temă, pot spune că am încercat să mă identific cu ursulețul Fred, și să-mi amintesc cum se vede lumea prin ochii nu chiar ai unui ursuleț, ci ai unui copilaș. Magia lumii aceleia care se încheagă când te ții de mână cu mama și cu tata. Și pe care nimic n-o poate destrăma, nici măcar boala.
- Am lucrat la proiecte mai mici, finalizate, și la mai multe proiecte mari personale, încă nefinalizate, despre care sper să nu rămână nici nefinalizate și nici doar personale.
- Mi-am actualizat portofoliul! -
 www.irina.dobrescu.net




ANA KUNTimișoara
Anul trecut am făcut  tot ce am putut să nu damblagesc. Sunt privilegiată, am avut de ales. Am făcut mâncare, curat, desene, am avut grijă de mine și de alții, am învățat să merg pe bicicletă și acum zic de tot felul de lucruri că sunt ca mersul pe bicicletă. N-am mers în vacanță, nu mi-am îmbrățișat prietenii și părinții, nu am suflat în lumânările de pe tort, nu m-am îmbolnăvit. Am crescut o groază de busuioc în dormitor, între altele.

În perioada de lockdown am participat la Jurnalul de Virus al lui Dan Perjovschi (alături de Alina Andrei, George Roșu și invitați) de la White Cuib. Am scris o poezie pentru fanzinul Greeeen de la Secret Garden. Am colaborat și eu cu Educație pentru toți pentru câteva desene despre educația superioară și inaccesibilă. Am lucrat cu Privește Orașul, CiviCultura, Faber și Heritage of Timișoara. În proiectul Double Decker al lui Sandwich am și eu o serie de instrucțiuni pentru a produce o instalație colectivă din praf numită S-adună prafu’. Alături de colegii de la Balamuc, Livia Coloji și Răzvan Cornici, am colaborat cu Festivalul Plai și Fundația Art Encounters pentru Food Encounters, unde am conceput și gătit cu Noemi Hügel o cină specială pentru producătorii legumelor și serigrafiei folosite la pregătirea meniului. Tot cu Balamuc, am participat la proiectul 52proposalsforthe20s al Mariei Lind și la Abraham  Cruzvillegas:The 1st Intergalactic Summit of Independent Art Spaces tot de la Sandwich. Spre final, am făcut o expoziție despre izolare, intitulată ← FRAGIL →, în spațiul independent al artiștilor Mimi Ciora și Sergiu Sas - Indecis.

Atât am stat (și stau) în casă, că în septembrie aveam senzația că mai e până-n august, dar și că simultan n-am timp și nici nu fac nimic. Sunt foarte norocoasă, în continuare.




CĂTĂLINA NISTOR Cluj-Napoca
M-am tot gândit ce să scriu despre anul 2020. Mi-e greu să îl revizitez cursiv sau coerent. În ianuarie totul părea bine, am fost în Viena pentru prima dată. Se prefigura și o bursă, pe care am primit-o prin februarie, era un an în care îmi propusesem să fac multe lucruri și mă simțeam bine.

Însă totul a început să alunece în confuzie și nesiguranță, urmăream intens evoluția pandemiei în lume pe diverse canale on-line. Am început cu anularea participarii la o școală de vară în afara țării. În martie deja totul s-a schimbat. Entuziasmul și cheful de a face ceva se diminuau. M-am întrebat dacă mai are sens să continuăm publicația pe care o demarasem în decembrie 2019 cu Dan Beudean. Nevoia de a lucra într-un atelier și nu acasă a devenit acută și am rezolvat-o prin eliminare. Așa că în 2020 ne-am uitat mult la știri externe și documentare despre ce se întâmplă prin lume și am ajuns să îmi pun prea des întrebări despre „condițiile” umane.

În plan profesional m-am axat pe proiectele colaborative, care rămăseseră neterminate sau erau deja începute, și pe cele care nu impuneau lucru în atelier. Bineînțeles nu au lipsit micile escapade în acuarelă, tuș, cărbune sau linogravură. Și m-am bucurat să descopăr un film foto cu expoziția și lucrarea mea de final de master din 2006 de la galeria NIT. Atelier, iunie 2020

www.catalinanistor.ro      /       artencounters.ro/en/campart-residency-and-mentoring-for-romanian-artists/




MIRUNA POPESCU Craiova
Cred că 2020 a fost un an în care cu siguranță am evoluat ca ilustrator. Partea bună a pandemiei a fost, bineînțeles, faptul că am avut mai mult timp pentru a lucra la proiecte personale, în special în prima parte a anului. Am creat mai multe lucrări de pus la portofoliu și am lucrat mai mult digital. Un proiect s-a anulat, dar fără legătură cu pandemia.Lucrând tot de acasă, foarte multe nu s-au schimbat pentru mine. Perioada cea mai grea a fost cea cu lunile de stare de urgență. Din fercire, cei apropiați au fost și sunt sănătoși.
La fel ca în anul 2019, primăvara pare că a fost perioada cea mai aglomerată din punct de vedere al proiectelor. Cel mai mare proiect al anului a fost o serie de 17 ilustrații pentru o aplicație numită Polychat, un fel de intermediar de customer service pentru site-uri. Creatorul aplicației, clientul meu, a fost foarte încurajator și a fost o colaborare ideală. O altă colaborare frumoasă a fost o serie de portrete de familie pentru o clientă din Olanda.
În partea a doua a anului am avut mai multe proiecte scurte de ilustrație si design grafic de la clienți din străinătate. De menționat ar fi crearea unui logo și iconițe pentru un brand de frumusețe. În sfârșit am schimbat tableta mea mică, de începător, cu una mai profesionistă, ceea ce chiar a făcut o diferență la nivelul meu de desen digital. Am participat la expoziția Clubului Ilustratorilor în edituri. Spre sfârșitul anului entuziasmul a fost diminuat datorită efectului restricțiilor, dar și de faptul că o persoană dragă s-a mutat în altă țară, și a fost o perioadă de acomodare.
Pentru 2021 încerc să mă concentrez pe ce pot controla, am câteva planuri, și sper să am mai multe colaborări și în țară.


https://www.mirunapopescu.com/
https://www.instagram.com/meruna.illustration/




MARIA CONSTANTINESCU București
Despre 2020 aș avea prea multe de spus, deaceea cu greu îmi găsesc cuvintele…
Uneori, din motive de sănătate mergi la doctor ca să-ți faci evaluari mai ample decât niște simpe analize sau un consult de rutină. Ești nevoit să te dezbraci, ești pus în poziții incomode, ți se fac tot felul de screeninguri, tomografii, ecografii, RMN-uri. Și după pielea îngrijită cu săpunuri, șamponuri, geluri și ape micelare descoperi tot felul de viscere, umori, oase, colonii de bacterii, paraziți, pietre, licheni, rezervații de viață bănuită și nebănuită, găuri negre și insule ale morții cu declanșare imediată sau întârziată, care funcționează după o logică previzibilă sau total neașteptată.
Așa a fost anul 2020: extrem de provocator la nivel personal- o serie de operații a viscerelor devenite transparente, fără anestezie, făra menaj. Am pierdut un prieten foarte drag. Am simțit cum merg pe lângă cele mai întunecate zone ale existenței de om, de mână cu prietena mea, care si-a pierdut soțul, prietenul, tatăl copiilor. Am trait la nivel celular efectul devastator al urii și al pierderii de rațiune a persoanelor, care în timpul lor liber și atunci când nu sunt provocați își atribuie valori morale, dovedite sterile, false și toxice. Pentru prima data în viață am somatizat cu greață la vederea unui om. Deci, m-am târât, am mers în brânci prin tranșee, pe sub pământ, am inotat în ape înghețate, fără să știu să înot, ținându-mă de bușteni putreziți. Am supraviețuit. Am făcut și un covid în final, care s-a dovedit a fi cea mai mică încercare pe anul asta. Înarmați cu un pumn de vitamine am făcut o formă ușoară a bolii. Am trecut cu succes, zic, testul statului împreună în casă timp de 2 săptămâni: mama, tata și doi copii. Când am ieșit din izolare, copilul mai mare și-a rupt mâna. Operație, tije, un an fără sport. Aventurile și anul cel mai necruțător din câți am trăit ca adult continuă.
Mi-am văzut clar și limpede prietenii. I-am iubit și prețuit mai mult ca oricând. Am acceptat că nu pot fi iubită de toată lumea-utopia celor ignoranți și imaturi. Am simțit pe propria piele cât este de sănătos să spui nu. E minunat. Un NU spus unde trebuie îți deschide DA-urile care demult așteptau sâ le trăiești.
La nivel profesional: claritate si lipsa de agitație. Încredere că proiectele care sunt ale mele vor veni spre mine. A apărut cartea la care am lucrat multă vreme, la o editură mica, care nu a făcut mari valuri. Dar, eu am simțit că este important să fac căt pot eu de bine ceea ce fac, indiferent de mărimea editurii, notorietatea si popularitatea autorului.
www.agaton.ro/produs/
M-am bucurat să cunosc frumoasa echipă de la Faber Studio. O combinație foarte plăcută de bun simț și inteligență. faberstudio.ro
Am făcut un curs de scriere literatură pentru copii la Club Revdepov, cu Florin Bican. revdepov.ro/ateliere/literatura-pentru-copii/
Nu știu dacă mă apuc să scriu literatură pentru copii, cel mai probabil că nu, dar știu mai bine ce să citesc cu ai mei. În consecință, râdem mult mai des seara sau ne confruntăm cu literatură mai puțin comodă simțurilor superprotejate ale copiilor de astăzi, gen mitologia.
Am avut prima colaborare cu o editură din SUA și experiență de lucru cu oameni din cu totul altă cultură. Recunosc, a fost o mare plăcere. Claritate în comunicare, termene și condiții de colaborare stabilite cu empatie și respectarea ființei umane, mulți nervi cruțați, multă satisfacție și recunoștință în final. Acum am drum, am lanternă și încredere că trebuie să fac mai departe ce fac. Mulțumesc, 2020!
 

galbencerc.ro       /     www.instagram.com/maria.cst.illustrator           /     www.facebook.com/galben.cerc





ANCA SMARANDACHE București
Încercând să adun în minte evenimentele, lucrurile care mi-au conturat anul 2020, mi-am zis că nu a fost atât de sumbru: de lucru am avut chiar dacă mai puţin ca în anul precedent, sănătoasă am fost şi în ciuda încercărilor şi a nesiguranţei apăsătoare care au planat puţin mai aproape de sol deasupra capului meu, am avut şi bucurii. A fost un an ciudat, cu provocări dar şi lucruri noi bune presărate cu surprize frumoase.
Părţile plăcute? Am ilustrat trei cărţi şi au apărut şase. Patru cărţi din cele apărute anul trecut, le-am ilustrat în 2019: PRIETENUL DEVOTAT, URIAŞUL EGOIST şi REMARCABILA RACHETĂ, toate 3 de Oscar Wilde, apărute la editura Cartier codobelc şi BALADA CĂPŞUNILOR FĂRĂ CULOARE de Zully Mustafa, Editura Nomina.

Prima carte pe care am ilustrat-o anul trecut este NANATA, scrisă de Florin Bică, apărută la iniţativa Asociaţiei Cu Alte Cuvinte, împreuna cu Asociaţia OvidiuRo şi Editura Cartea Copiilor. Până la publicarea ei, şi asta se va întâmpla curând, cartea este disponibilă gratuit în format electronic aici anyflip.com/ztkzy/zcsc/basic. Un act generos din partea echipei pentru perioada grea de pandemie prin care am trecut şi trecem.
Prin februarie am avut din nou bucuria să particip la a doua ediţie a INCUBATORULUI DE POVEŞTI COLORATE, ateliere de creaţie, susţinute de data aceasta de scriitoarea Nadine Brun-Cosme pe tema emoţiilor, fricii, a senzaţiilor în literatura pentru copii. Un minunat proiect creativ care adună ilustratori şi autori la un loc.

Celelalte două cărţi pe care le-am ilustrat anul trecut sunt: LIBELULA DE FOC scrisă de Paul Gabriel Sandu şi apărută la Editura Curtea Veche, şi POVEŞTILE PRIETENIEI scrisă de Cristina şi Alex Donovici, carte care va apărea anul acesta tot la Editura Curtea Veche. Am continuat colaborarea cu Editura Arthur la câteva coperte pentru manuale şcolare, iar spre sfârşitul anului trecut am început să lucrez la o nouă carte, un proiect mai complex iniţiat de CUAC, care va apărea anul acesta.

Anul 2020 mi-a dat curajul inconfortabil pentru mine dar benefic în acelaşi timp, de a începe să vând din ilustraţiile mele prin postări timide online. Pe langă ilustraţia de carte am avut şi câteva mici proiecte în care m-am implicat printre care şi câteva meditaţii date la desen şi pictură.
Părţile neplăcute? Acea stare de incertitudine mai multă decât de obicei pentru un freelancer, însoţită de câteva ori cu mici propuneri la care totuşi am avut curajul să spun Nu, poate ceva mai multe emoţii la negocieri de contracte, mai puţine propuneri de colaborare ca în anii trecuţi. Deşi lucram şi înainte de acasă, traiul meu de zi cu zi nu a căpătat modificări majore, dar am simţit că timpul a căpătat o altă consistenţă. Treptat am început să simt acea izolare care m-a privat de întâlnirile degajate cu familia, prietenii, de ieşirile la un spectacol, la o expoziţie, la o lansare, de interacţiunea umană fizică. Sunt lucruri care îmi alimentează inspiraţia. Gândul că totul se mută pe online şi trebuie să fiu mai prezentă acolo mă oboseşte, însă am văzut şi părţile bune ale acestei migraţii şi dau aici două exemple: 2 expoziţii online la care am participat: #Contcatless Art Wall la Galeria Galateca şi Illustrators Virtual Walls (cele două sezoane) Bologna Childrens Book Fair, care poate au fost mai vizitate virtual decât ar fi fost fizic.
În concluzie a fost un an sub presiune dar cum am avut cam tot timpul de lucru, mintea mi-a fost ocupată cu gânduri mai frumoase :), am încercat să văd soarele dincolo de nori. E acolo întotdeauna.

Pentru anul asta? Sper orizonturi deschise pe toate planurile şi să reuşesc să fac ceea ce mi-am propus pentru anul trecut şi nu am dus la bun sfârşit!
Link instagram:
https://www.instagram.com/anca_smarandache/




JÓZSEF VASSCluj-Napoca
Anul care a trecut a fost destul de înfricoșător și imprevizibil pentru noi toți, Chiar dacă fără să vrem am fost constrânși de a renunța la anumite activități cu care am fost obijnuiți și ni se păreau lucruri fireștia, a trebuit să ne adaptăm și să ne reinventăm.
Pe partea profesională, anul 2020 a început prin a termina de ilustrat al doilea volum scris de Alex Moldovan, ”Olguța și Operațiunea Jaguarul” publicată la Editura Arthur, ceea ce mi-a dat un inpuls creativ, deoarece are un succes la fel cum a avut și primul său volum, ilustrat tot de către mine.
Prin martie când cu toții am fost nevoiți să intrăm în carantină, comenzile pe partea de ilustrație au încetat să apară, ceea ce nu m-a făcut să intru în panică neapărat, deoarece aveam un loc de muncă paralel, care îmi oferea oarecum o stabilitate financiară. Și pentru a nu mă descuraja moral că nu pot să mă întâlnesc cu familia și prietenii, am început să lucrez pe mai multe proiecte personale, să experimentez mai mult cu tehnicile tradiționale și de a mă dezvolta ca și artist și ilustrator. Arta și ilustrația m-au ajutat enorm să rămân cât se poate de rațional.
Pe la începutul verii am început să văd luminița de la capătul tunelului și am început să văd rezultatele muncii mele, deoarece au început să apară proiecte de la diferiți clienți. Am fost selectat pentru programul Adobe Residency, unde am ilustrat o poveste pentru cei de la Adobe, ceea ce a fost o experiență unică prin a lucra la un proiect alături de la storytelleri, art directori, ilustratori, designeri și tehnoredactori.

Prin vară am început să ilustrez și studiul scris al doamnei Antoaneta Olteanu despre mitologia românească, care a fost un proiect destul de lungă durată și intensă pe partea de ilustrații, deoarece am vrut ca rezultatul să fie unul cu care să mă pot mândri tot restul vieții. Am învățat foarte multe lucruri prin prisma acestui proiect, care mă interesau de mai mult timp dar nu am avut încă ocazea să le aprofundez. Varianta finală al cărții este încă în lucru, și să sperăm că va fi publicată anul acesta.

Pe la sfârșitul verii, pentru o scurtă perioadă am început să intru în panică, doarece jobul meu secundar era în turism, și firma intrase în insolvență, iar eu rămăsesem fără jobul stabil pe care mă bazam financiar. Însă ca un miracol, au început să vină comenzile de ilustrații și de atunci desenez și pictez non-stop pentru a onora cât mai multe din aceste comenzi. Fiecare proiect mă entuziasmează, fiindcă fiecare este diferit și acumulez experiențe diferite la fiecare proiect în parte. De multe ori mă bucur că apuc să fac câte o ilustrație pentru sufletul meu, dar nu mă plâng, doarece am învățat cum să-mi împart fiecare minut din zi să am timp și pentru cariera mea profesională ca și ilustrator și artist dar și de viața mea personală.

Ca și un rezumat, anul 2020 a fost destul de stresant din anumite puncte de vedere, dar până la urmă sau aliniat planetele, și toată munca depusă a început să își arate rezultatele, ceea ce mă bucură și mă motivează să continui  a munci și mai mult pe partea de ilustrație și să mă dezvolt în continuare.


Georgiana Chitac irina dobrescu emi balint anca smarandache maria pruteanu miruna popescu catalina nistor ana kun cristina dandu andra badeaalexa andra anasatasia guild report ilustratie

Despre autor

Difuzor GF
Material furnizat de prietenii sau partenerii noștri (Fundația Cărturești, One World Romania, Zeppelin, Centrul Ceh, Muzeul Țăranului Român, Centrul Național al Dansului, Graphicart-News, Asociația Ephemair, Poster Jam, Editura Cartea Copiilor, Editura Frontiera) sau provenind din arhiva Graphic Front, biblioteca Atelierului de grafică, sau alte surse. (menționate de fiecare dată la sfârșitul articolului)
Dacă dorești să distribui o informație din zonele noastre de interes, scrie-ne la adresa hello@atelieruldegrafica.ro