Ana Negoiță și Mădălina Mirea, curatoarele Centrului Cultural Mogoșoaia, ne povestesc cum le-a fost anul trecut. Guild Report 2021

ANA NEGOIȚĂ

După cum bine știm începutul lui 2020 ne-a adus o pandemie, cum nu mai trăisem una până atunci, lucrurile m-au luat cam pe nepregătite, cam pe toate planurile; profesional – nu prea știam ce să fac când nu fac expoziții, personal e nașpa rău să îți închidă ăștia granițele și să asiști neajutorat cum relația de la distanță devine relație virtuală; plus că motanul (la propriu) cu care împarți domiciliul să dea semne că nu înțelege de ce te-ai mutat definitiv cu el în apartament.
După vreo două săptămâni de încins facebook-ul și Netfix-ul m-am gândit că ar  trebuit să fac ceva care chiar să îmi folosească, așa că mi-am făcut frumușel un abonament pe Masterclass.com și am băgat de la Margaret Atwood până la Chris Voss (fost negociator pentru FBI).
Aș putea zice că la sfârșitul pandemiei aș putea fi chiar calificată să negociez recuperări, răpiri și alte conflicte mondiale...

Pe scurt, ce s-a întâmplat în 2020 până să mă apuc recalificări.
Am început 2020 la Veneția, lucrând o expoziție la ICR – Veneția. Era cald, aglomerat, la carnaval lumea nu prea avea măști virusul părea departe, în China.
La început de martie  puneam pe simezele palatului brâncovenesc de la Mogoșoaia: OBJECTS IN SHADE, expoziția artistei clujene Elena Ilash. Odată cu lockdown-ul de la mijlocul lui martie, totul s-a mutat on-line, muzeul, prietenii, școala.
Capriciosul 2020 m-a pus în fața uneia dintre cele mai frumoase și complete experiențe, aceea de a  lucra cu masteranzii de la CESI (Centrul de Excelență în Studiul Imaginii, Universitatea București). Cursul de artă contemporană, discuțiile  faine rău cu mâna asta de tineri superkalifragilistici m-au ținut „up to date” cu lumea.
Am deschis timid în octombrie, curatoriind o expoziție cu trei instalații site specific în galeria Cuhnia:
IT'S UP/DOWN TO US, semnată de Sergiu Chihaia.
Îmi e nespus de dor de muzee, călătorii, galerii, prieteni și cafenele, străzi și autobuze cu oameni, cozi la ckeck-in în aeroport...

MĂDĂLINA MIREA

Privind înapoi, fără mânie, constat că 2020 nu a fost, totuși, cel mai greu an al vieții mele de până acum. Am realizat, foarte curând, că va fi o urgență și o provocare să păstrez sănătatea fizică și mentală, a mea și a familiei mele. După șocul primelor săptămâni, petrecute în casă, am început să mă repliez, treptat. Am făcut activități îndelung amânate, am sortat cărți și haine, dar mai ales am gătit. Peste noapte, timpul se dilatase și îmi ajungea pentru toate câte aveam de făcut. Am ascultat, cu toții, jazz și teatru radiofonic, am citit pe săturate, iar faptul că am doi copii muzicieni, a ajutat mult. Două luni, am lucrat cu toții de acasă și spațiul a necesitat unele transformări. Cu o programare riguroasă, am reușit ca lecțiile de pian, vioară, teorie și de saxofon să nu se suprapună cu ședințele de la serviciu. Muzeul de la Mogoșoaia a fost printre primele deschise, pe 15 mai, 2020 și faptul că am venit, de atunci, regulat, la Palat a funcționat ca o adevărată terapie.

Anul începuse bine, eram în grafic cu expozițiile programate la Centrul Cultural Palatele Brâncovenești. În februarie,  propunerea domnului Călin Stegerean pentru Palat a constituit-o o selecție din lucrările recente ale celor doi artiști clujeni Ioana Antoniu și  Radu Pulbere, expoziție care s-a bucurat de mare succes.

La Cuhnie, cu doar câteva zile înainte de marea închidere, am reușit să deschidem expoziția Războiul lui, semnată de sculptorița Elena Bobi Dumitrescu, în colaborare cu Simona Vilău, în calitate de curatoare. Expoziția a rămas pe simeze până  pe 10 octombrie, când am organizat un finisaj, chiar de ziua artistei. Iată filmul expoziției și o imagine de la finisaj.

La Ghețărie, la propunerea curatoarei Diana Dochia, Raluca și Matei Arnăutu, aduseseră, în același început de martie, instalația Laseta, pe care am ținut-o deschisă, de asemenea, până în mijlocul verii.

Din 15 martie, în 15 mai, muzeul a fost închis pentru public, astfel încât am încercat să compensăm această lipsă, prin transmisii on line din spațiile expoziționale și prin postarea în spațiul virtual a fișelor detaliate ale obiectelor din expunerea permanentă.  
Am redeschis, cu bucurie, muzeul, astfel încât am avut, săptămânal, recitaluri de pian în Sala Scoarțelor, organizate în parteneriat cu Asociația Artă Sonoră, Fundația Culturală Remember Enescu, Colegiul Național de Muzică G. Enescu din București. Pe perioada Festivalului Cultural Internațional Artă Sonoră ( 22 – 28 iunie), recitalurile din Sala Scoarțelor au fost transmise în curtea de onoare. Oamenii se opreau și ascultau, însetați de muzică, de accesul nemijlocit la orice act cultural, oricât de firav.
Când am realizat că nu vom putea relua planul cultural, din lipsă de fonduri, am coborât din pod lucrări pe care artiștii le-au donat Centrului, vreme de două decenii, după expozițiile pe care le avuseseră aici. A fost o primă selecție făcută de doamna Doina Mândru, cuprinzînd artiști de prim rang ai artei contemporane românești, urmată de o adoua selecție, cu nume nu mai puțin importante.
Am continuat seria de recitaluri săptămânale, organizate în colaborare cu partenerii noștri, am făcut proiecții de film în aer liber (Bucharest Art Film Festival, organizat de Docuart, având ca țară invitată Israelul, cu participarea Ambasadorului Israelului la București), pe scurt, ne-am străduit să păstrăm viu acest loc.
Pe 31 octombrie a fost deschisă, la galeria Cuhnie expoziția de sculptură a artistului Sergiu Chihaia, al cărei vernisaj s-a desfășurat on line, despre care vorbește, Ana Negoiță, în guild raportul ei.

Noaptea albă a muzeelor  - 14 noiembrie, ne-a prilejuit organizarea unui eveniment, girat de Rețeaua Națională a Muzeelor din România,  în care am transmis live, un recital de vioară și pian, susținut de Luminița Petre și Alexandru Tănase, precum și un maraton de pian, susținut, de la 10 dimineata, la 9 seara, de elevi ai școlilor de muzică din București.

Am organizat, de asemenea, gala de operă, cu studenți ai conservatorului bucureștean, dar și sesiuni de înregistrări pentru concursuri și examene la liceele de muzică, sau la conservator.

Cred că este de prisos să mai spun că toate evenimentele au respectat toate normele sanitare în vigoare, chiar dacă a fost nevoie să aducem măști de acasă, pentru vizitatori, să îi termometrizăm, să le dăm dezinfectant și protecții de plastic pentru încălțăminte, să facem ghidaje respectând distanța etc. Cert este că am avut constant un număr important de vizitatori, mai cu seamă la sfârșit de săptămână. Rar am avut sub 350 de oaspeți în zilele de sâmbătă și duminică, iar în august, au fost week-enduri în care am ajuns la puțin sub 600.
Încă nu mi-e clar, azi, când scriu aceste rânduri, dacă am reușit sau nu, să păstrez sănătatea familiei mele, însă știu că suntem, deocamdată, pe linia de plutire.

Aceste articole stau sub tagul #GUILDREPORT – O intenție GraphicFront pentru cunoaștere reciprocă și consolidare a breslelor.