728 Articole

rezultate preluate din toată arhiva de articole

# Oraș vandalizat, episodul VII. Monika Tompos ne spune cum se văd lucrurile din Sibiu

De Graphic Front| 19 Aprilie, 2021 | Categorie: social | Vizualizări: 230

MONIKA TOMPOS
jurnalist, iubitor al orașelor, promotor al spațiilor publice prietenoase, susținător al integrării bicicletei în peisajul urban și biciclist în orice împrejurare, consideră că modalitatea cea mai naturală de a dialoga cu vremurile și cu lumea este prin artă. Coordonează evenimentul Street Delivery Sibiu, comunică bune practici și face loc oamenilor între prea multe mașini prin platforma Piețe Libere, gândește grădini urbane în scuar-uri abandonate, creează un mediu artistic efervescent la artă.nonstop, și este președinte al Asociației Develop.

Ce consideri ca fiind vandalism?
Vandalismul: Este și creativitate sau doar devastare? Are un scop, se folosește de anumite mijloace pentru a atinge un rezultat? Ne arată că orașul este de fapt un organism viu, care acționează și reacționează la evoluția societății și o oglindește? Este spre bine nostru și al orașelor noastre? Actele de vandalism vor (și pot) să dovedească ceva prin simpla lor prezență?
Vandalismul înseamnă pentru mine distrugerea intenționată a bunurilor sau a proprietăților, inclusiv a spațiului public (ca bun ce aparține intregului oraș și tuturor locuitorilor). Așadar pe lângă definirile clasice, vandalismul poate să însemne și aruncarea deșeurilor la întâmplare în spațiul public, construcția unei proprietăți fără ca specificul acesteia să se integreze în peisajul arhitectural al zonei, autorizarea vopsirii sau vopsirea pur și simplu a fațadelor în diferite culori care nu respectă codul culorilor specific zonei orașului și nu se potrivește în preisajul arhitectural al zonei sau utilizarea în exces sau la întâmplare a signalisticii în spațiul public – prea multe logo-uri scrise sau ilustrate diferit al aceleiași instituții, în același loc, unul lângă altul, sau prea multe plăcuțe cu numele unei străzi ilustrate diferit și/sau cu derivate ale denumirii aceleiași străzi una lângă alta, în același loc.

Sunt însă convinsă că vandalismul mai implică și acea parte creativă, artistică, care întruchipează revolta cu privire la clădirile și zonele neîngrijite sau abandonate ale orașului, și are menirea să ne atragă atenția că în acel loc s-ar putea face ceva mișto, pentru oraș și pentru trecători. După principiul broken windows theory – teoria care spune că o zonă abandonată va fi vandalizată cu precădere și o zonă îngrijită va atrage cu sine respectul față de aceasta și acțiunea de a o îngriji, sunt de fapt o susținătoare a acestui tip de intervenție urbană izvorâtă din street art. Ea e menită să atragă atenția asupra specificului unei zone abandonate. Sunt implicit o susținătoare a transformării unei astfel de zone, tot prin intervenții artistice, dar de data aceasta controlate.

Ce poate fi luat drept intervenție artistică?
Popularitatea termenului intervenție artistică a crescut în anii ‘60 când artiști au încercat să se redefinească și să transforme rolul artistului în societate, încercând astfel implicit redefinirea societății. Intervenția artistică poate fi incadrată și ca artă vizuală, și ca artă conceptuală și ca performance art. Pentru că ea trăiește. O intervenție artistică dialogează cu împrejurul ei, cu timpurile în care este realizată, are un scop și un mesaj și este mereu în transformare. Ceea ce numesc eu o intervenție artistică adevărată, va fi în continuă schimbare în funcție de context și de vremuri. Poate că cele mai bune două exemple sunt calcanul de pe Verona, de la Street Delivery București – pe un zid abandonat apare un mural, care se transformă apoi odată cu orașul, cu vremurile și Ziarul Orizontal a lui Dan Perjovschi de pe zidul exterior al Teatrului Radu Stanca din Sibiu – un zid inițial plin de rugină care găzduiește acum de mai bine de un deceniu cele mai importante știri interne și externe ale lumii, care relevă niște actualități superbe ale vremurilor în care trăim și care reprezintă forma de dialog a vremurilor cu trecătorii prin intermediul artei.  Chiar dacă aceste intervenții au fost create într-un context controlat, curatoriat, rămân intervenții vii care s-ar putea ca mâine să nu mai fie (între timp calcanul de pe Verona nu mai este, datorită schimbărilor la care a fost supus orașul). La fel ca orașul care este în continuă transformare.

O intervenție artistică poate fi o formă de a-ți lua orașul înapoi, de a ocupa spațiul public într-o manieră creativă, de a transmite un mesaj orașului și locuitorilor. O intervenție artistică poate fi o sugestie de îmbunătățire a spațiului în care intervii sau a zonei. O intervenție artistică poate fi o modalitate de dialog între tine și oraș, între vremurile din același oraș, iar limbajul este forma de artă. Creativitatea fiecăruia este limita pentru a traduce intervenția artistică – Tour Paris 13, SpY, Banksy, Shoreditch Londra, Face 2 Face - prin intervenții artistice - legale sau ilegale - s-au transformat case abandonate în centre de artă, s-au transformat fațade ale muzeelor, iar zone rău famate ale unor orașe au devenit importante centre turistice – alternative – culturale.
Cred de asemenea că o intervenție artistică este și o modalitate de a aduce cetățenii mai aproape de oraș.


Ce crezi că s-ar putea face pentru a proteja clădirile (istorice)?
Cred că trebuie să existe voință politică pentru a proteja orașul în general, nu doar clădirile istorice.  Iar pe lângă voință politică cred că este nevoie și de o viziune în ansamblu a orașului și a dezvoltării lui, de o viziune arhitecturală și urbanistică și de o viziune creativă pentru a contopi dezvoltarea modernă a unui oraș, aferentă vremurilor în care trăim, cu păstrarea patrimoniului, a istoriei orașului, a specificului său și implicit a clădirilor. Și mai este necesar ca fiecare administrație să includă specialiști din domeniul respectiv în departamentele sale, nu doar funcționari care să rezolve problemele de zi cu zi, ci specialiști care să imagineze o dezvoltare sustenabilă a orașelor.

În funcție de acțiunea de care trebuie protejate clădirile, se poate defini și soluția. Trebuie protejate de vandalism, de însemne street art, de graffiti? Trebuie văzut atunci din ce cauză sunt acele zone vandalizate – aici îmi amintesc de zidul lateral al Prefecturii Brașov, vizavi de Parcul Central și Teatrul Sică Alexandrescu, un zid vandalizat încă din anii ‘90 și până în ziua de azi. Dacă toate zonele orașului Brașov au fost regândite și reclădite m-am întrebat mereu de ce a rămas tocmai zidul acela emblematic pentru vandalismul prin insemne street art din Brașov? Motivul sau matricea acestor acțiuni vor conduce catre răspunsul la întrebarea cum pot fi ele protejate. Artistul Ștefan Radu Crețu a venit cu o idee formidabilă într-un an în cadrul Festivalului de Artă Stradală din Sibiu, și anume, a lăsat câte un însemn vizual, o mică construcție care reprezenta o ființă a naturii, o insectă, în fiecare loc cu tendință de a fi vandalizat din centrul istoric al orașului Sibiu, creând astfel un contra-răspuns acțiunii inițiale, dar lansând astfel și un dialog cu autoritățile care ar fi fost în măsură să perceapă acele zone ca fiind vulnerabile iar mai apoi să corecteze această tendință – lucru care s-a și întâmplat mai apoi.

Dacă ne referim însă la cum putem proteja clădirile istorice de a se autodegrada, a fi lăsate să se degradeze sau a fi oprite din a fi demolate, aici numai autoritățile au cuvinte decisive de spus. ONG-urile se pot implica bineînțeles, se poate atrage atenția, se pot scrie articole, realiza reportaje, se pot face intervenții artistice nenumărate, proteste, dacă administrația locală nu dorește însă să păstreze aceste clădiri în pofida presiunii publice, din păcate nu ne mai rămân multe opțiuni.  Totuși sunt de părere că oamenii pot avea câștig de cauză – dar este nevoie de mult interes și multă voință din partea societății civile, pornind de la presupunerea că suntem toți deja educați în acest sens. Trebuie întâi să învățăm să ne iubim și să ne respectăm orașul, să înțelegem că și noi suntem parte din el, la fel cum sunt clădirile istorice și să ne însușim spațiul public ca parte din spațiul nostru personal. Iar apoi este nevoie de legi clare, neinterpretabile care să protejeze patrimoniul și clădirile istorice. Și sancțiuni care să poată fi aplicate, și să se aplice, conform legii. Fără legi clare nu vom face decât să bâjbâim căutând dreptatea, fiecare în felul său.



Proiect susținut de Atelierul de Grafică – București.
PR Petra Torsan

Coordonator/ stre-curator Ciprian N. Isac – GraphicFront.ro

Mulțumiri Dragoș Dogaru – Inițiator și coordonator București: Modernism Art Deco


Aici puteți urmări toate articolele pe aceasă temă: #OrașVandalizat
Comentarii Face Book aici.

 





 

oras vandalizat monika tompos carturesti bancsi sibiu

Despre autor

Graphic Front
Graphic Front semnează articolele care nu pot fi atribuite neapărat unei persoane din atelierul nostru. Asta înseamnă, fie că sunt lucrate de cineva de la noi, fie că e un material preluat de la invitații sau colaboratorii noștri.