504 Articole

rezultate preluate din toată arhiva de articole

2017, un an cu highs and lows. Saddo - un fel de interviu.

De Ciprian N. Isac| 22 Aprilie, 2018 | Categorie: Saddo Raul | Vizualizări: 909

Ne-am cunoscut la Cărturești, Verona. Urma să vorbim, la o masă cu mai mulți, despre muralul de pe calcanul de la Street Delivery 2017. Nu am rezonat foarte mult, și eu eram printre cei care credeau că ce propusese el nu se potrivea cu ce se voia. Cumva era grăbit, expeditiv, prea sigur că lucrarea lui e bună.
Nu mă așteptam, sincer, să găsească timp pentru strigarea mea despre 2017. Surpriză, mi-a răspuns și a făcut-o extrem de generos, cu multe link-uri, cu multe amănunte. Cât de mișto, mi-am zis, iar am greșit cu aprecierile…:)
Iată-l deci mai jos pe Saddo aka Raul Oprea cu toate ale lui, cu făcutele și nefăcutele din 2017, sincer și entuziasmat în toate cele, mai prolific și pozitiv decât mulți dintre noi.

2017 a fost un an cu highs and lows, cu proiecte mari și frumoase, cu failuri, cu proiecte nereușite, cu destul de multă anxietate dar și încercări de a mă focusa mai mult pe aspectele pozitive ale vieții.
Mai jos sunt chestii care mi-au plăcut, mai mult, mai puțin, dar și cu chestiile care nu prea mi-au plăcut.

Ciprian: N-am știut niciodată unde trăiești, adică unde ai casa. Știu însă că lucrezi peste tot.
Raul: M-am mutat de la Cluj la București, am fost destul de mult la proteste, am făcut chiar și o ilustrație cu Dragnea în costum de pârnaie, pentru proiectul
artofprotest.ro. Am descoperit unul din cele mai cool locuri cu pizza ever, în București, Buoni e Bravi și un souffle amazing la Gram Bistro. Am făcut cam mult cous cous în 2017, și cred că o să fac și în 2018.
Din cauza Alexandrei am descoperit plăcerea de a merge la cinema la filme românești, la MȚR, la Union, Elvire Popesco; am redescoperit plăcerea de a citi și a cumpără cărți din librării și de pe net, am citit Half of a Yellow Sun de Chimamanda Ngozi Adichie, un pic din Dance Dance Dance de Murakami, am început vreo două audiobook-uri, Algorithms to Live by, și A Short History of Nearly Everything, și ceva cărți de cognitive-behavioral therapy și personal development.

Majoritatea te asociază doar cu muralul. Eu știu că mai faci și altceva. Ne spui?
Mai sunt și multe alte lucruri. Am lucrat la două proiecte pentru textile, nici unul nu a fost încă lansat, unul pentru o
companie din Elveția care produce cămăși printate cu tot felul de patterns (între timp a fost lansat și se poate vedea aici, iar altul pentru una din USA care face un fel de batiste mai luxury cu ilustrații printate.
Am mai făcut coperta noului album,
Filthy Apes and Lions pentru Mark Stoermer, basistul trupei The Killers; ascultând într-o seară Drake la căști, pe stradă, m-am decis să fac o serie de ilustrații cu rapperi, ulterior ideea a evoluat într-un proiect mai mare de expoziție, care să includă seria cu rapperi, o serie cu gangsteri, druglords și criminali, o serie de mașini gangsta din anii 70, mașini în flăcări, lowriders, etc, și o serie de picturi pe tema colonialismului, rasismului, etc.


Am mai colaborat cu o agenție din Budapesta pentru un proiect pentru Crucea Roșie, în care am făcut un design pentru o masă de pinball, care din păcate nu a mai fost produsă.
La Vienna Design Week, am participat într-un
experiment de ilustrație, împreună cu mai mulți artiști și ilustratori din Austria și România.
Pentru Cărturești am desenat o serie de
patru ilustrații cu personaje citind în poziții diferite în mai multe contexte, și o serie de patternuri pentru hârtie de împachetat, care au fost lansate de curând.
Am participat la vreo două Hot Lagoon-uri, cu printuri, carnețele, pinuri.




Toate proiectele ies, totul e un spectacol continuu?

Nu. Am învățat că dacă vrei să fii happy nu e musai să se întâmple chestii wow spectaculoase, ci că pot să mă simt happy din o mulțime de motive mărunte în fiecare zi.
M-am plimbat mult prin Cișmigiu, Izvor, IOR; voiam să pictez un mural la Matka, în Berceni, împreună cu Pren și Kitra, dar până la urmă nu au mai fost fonduri.


Împreună cu Pren am lucrat la un proiect, care din păcate nu s-a materializat, pentru Petrom.
Am schițat pentru un proiect de
murale la Timișoara, la care până la urmă am renunțat din motive personale; am lucrat la două proiecte pentru două beri, unul din ele nu o să apară niciodată, iar celălalt e în desfășurare încă, deci nu pot să zic deocamdată numele lor, deci e destul de useless faptul că am menționat asta.
Am făcut o schița neacceptată, destul de queer, pentru Femei pe Mătăsari 2017.

Nu au fost acceptate nici schițele pentru
muralul de pe Arthur Verona de la Street Delivery, făcute împreună cu Kitră și Pren.



Acum muralele.
Mai pe la începutul anului am pictat un
mural cu pantere, tot împreună cu Pren, la Lente.

A urmat un
mural în Rabat, Maroc, m-am reîntâlnit cu prietenul meu Fikos, cu Aryz, Waone, Low Bros, și mulți alți artiști mișto, am mâncat cous cous pe stradă, și am renunțat la a mai mânca carne (cel puțin pentru o perioadă);
Cred că următoarele au fost pentru o
agenție de publicitate din Hamburg, voiau plante și animale oarecum specifice zonei. După Hamburg mi-am petrecut o lună în Viena, prietenii mei de la Atelier Olschinsky și Mama Liu & Sons au deschis un restaurant / bar foarte cool, și am pictat o serie de murale cu plante și păsări uriașe. Am redescoperit librăria de la Museums Quartier, am mers mult cu bicicleta, mi-am petrecut timp cu prietenii, și am început să mă gândesc că ar fi cool să locuiesc acolo la un moment dat în viitor.



Ești tot pe drum. Doar cu treabă?
Nu. Am făcut un trip cu familia în Malaga și Madrid, am fost la o grămadă de muzee, Museu Picasso, Centre Pompidou, Prado, Reina Sofia, Thyssen-Bornemisza; după Madrid m-am întâlnit cu Alexandra în Berlin, am fost la Gemaeldegallerie, Naturkunde Museum, Botanische Garten, Urban Nation Street Art Museum, și la expoziția prietenului
Peter Phobia.

Altceva? ca și cum nu ar fi destul..
Ar mai fi două expoziții de grup în State, una la
Antler Gallery in Portland, și una la First Amendment Gallery in San Francisco; și am participat cu o lucrare la expoziția organizată de Lavacow la Art Safari.
Mi-am schimbat ochelarii și telefonul, am realizat că vremea urâtă de fapt nu e atât de urâtă, și că e cool să te plimbi și prin ploaie și după ploaie și prin noroaie sau zăpadă.
Și cam atât.

Aaaa, și l-am văzut pe Tim Robbins la o masă la Apollo în București.

Mulțumim foarte mult, te mai așteptăm pe la noi.



 

meseriasi saddo

Despre autor

Ciprian N. Isac
Ciprian este licențiat în grafică (Universitatea de Arte, București). Cofondator al Atelierului de grafică, în anul 2005. În anul 2010 pornește Graphicfront, proiect ce include printre altele și seria cărților Grafică fără computer. Lucrează ca graphic designer specializat în publicații și grafică de eveniment (Romanian Design Week, Street Delivery, CNDB, etc). Pe alocuri mai gândește și realizează design de obiect expozițional și gestionează diverse proiecte de echipă.

0 comentarii

Scrie un comentariu

Graphicfront vă recomandă ca opiniile exprimate să fie scurte şi la obiect. În general, nu trebuie să depăşească lungimea articolului original. Comentatorii trebuie să manifeste respect faţă de ceilalţi participanţi la discuţie şi să folosească un limbaj corect şi civilizat. Graphicfront îşi rezervă dreptul de a modifica sau respinge comentariile care nu întrunesc aceste cerinţe.