Cele mai frumoase cărți olandeze 2012 | Stedelijk Museum, Amsterdam | 14.09-27.10.2013

Intru într-o încapere mică și văd ceva ce nu m-aș fi așteptat în moderna clădire a muzeului Stedelijk din Amsterdam, mai ales în partea dedicată designului. E o sală pictată cu un mov pastelat parcă ar fi un spital. în camera se află trei mese, cu o construcție dubioasă din lemn deasupra. încă nu am aflat de ce s-au pictat pereți într-o culoare așa de neplăcută. Cele trei mese sunt învelite cu pânză, și fiecare carte este situată într-o adâncitură de dimensiune egală cu formatul ei. Lumina e moale, galbenă, nu suficient de puternică. Cred că nu le-a fost acordat un ambient potrivit cărților expuse, lipsește spațiul de respiro.


Chiar dacă pot să spun că în ultimii ani am învățat să judec cu mai multă siguranță dacă lucrurile sunt bine sau prost făcute, acum am multe îndoieli și întrebări la care nu are cine să-mi răspundă. Am nevoie de liniște și timp - dar mă ocup cu poze penru acest articol. îmi vin în minte criterii despre care a vorbit Uta Schneider la un masterclass ținut în timpul concursului „Cele mai frumoase cărți din România‟ acum un an. O carte se evaluează după înfățisarea generală, conceptul, proiectul unui layout, trăsături speciale și detalii de producție. Mie nu-mi vine ușor să evaluez acuratețea construcției cărților din expoziție, întrucât încă nu stăpânesc limba olandeză. Dar observ că pentru unele din coperți s-a folosit pânză de o calitate superbă. La altele s-a ales o hârtie care pare cât se poate de obișnuită și totuși nu este un offset alb precum în România. (Până la urmă, bugetele pentru cărți în Olanda sunt mai mari, iar designerii pot să aleagă din oferta vastă de hârtie - ei primesc tot ceea ce cer.) Unele cărți sunt tipărite numai cu negru sau cu două culori, altele cu câteva culori speciale. E și o carte excepțională tiparită pe hârtie neagră, cu cyan, magenta, galben și două trăgeri de cerneală albă! și, bineînțeles, textul e lucrat până la perfecție în toate cele 33 de cărți.






O caracteristică puternică a designului olandez este abilitatea de a experimenta. Toți designerii experimentează epuizându-și toate ideile, până când ajung la efectul dorit. și acesta e foarte des frapant, ca și deciziile juriului!
Pun mâna pe una dintre cărți - e foarte discretă: format mic, hârtie subțire, aranjarea textului aparent brutală; tiparită în 500 de exemplare; text aliniat la stânga, pozele centrate; paginile de stânga sunt îndoite - când le deschid, una dupa alta, descopăr ilustrații subtile, flori, frunze, crengi, culori palide, transparențe, doar siluete, fără umbre. Abia mai târziu am aflat că aceasta este o carte despre cum percepția noastră asupra naturii e influențată de tradițiile artei, dar era ilustrată în așa fel, că părea o carte de poezie. Are în ea ceva extrem de liniștitor. După o clipă și layout-ul, care la început mi s-a părut prea puternic și ostentativ, își schimbă temperatura - descopăr frumusețea fontului, mici detalii care fac să-mi tresalte inima. Este o carte captivantă, magică, surprinzătoare. îmi închipui că juriul trebuie să fi fost hipnotizat!



Găsesc o altă carte numai cu poze cu flori în vază; ulterior îmi dau seama că de fapt acestea sunt niște plante cu rădăcinile în forma unor vaze în care odată au crescut. Un fel de ierbar sofisticat. Apoi o carte ciudată cu poze cu aceeași femeie, cam la vârsta de 50 de ani, în majoritatea fotografiilor pozând în apă, cu haine ude leoarcă; oare am înțeles bine că volumul e tipărit pe hârtie impermeabilă??! Mai departe văd o carte printată on demand și capsată, cu poze sterile ale unor spații și instrumente medicale.
Mai este și un catalog dintr-o expoziție, sunt cărți de arhitectură și de poezie, e un roman, cărți teoretice și o carte pentru copii. E clar că s-a evaluat, în multe cazuri, nu atât frumusețea și designul în sine, dar în primul rând prospețimea abordării părții de imagine, ilustrație și coerența dintre design și subiect. Este, de exemplu, o carte teoretică încarcată până la margini cu text și poze unde chiar nu a contat că imaginile nu sunt curate, sunt făcute probabil cu mobilul, poate neprelucrate. De fapt, ele așa trebuiau se arate - crude. Cine a proiectat-o, a avut un bun motiv să le lase așa. 
Până la urmă, asta e una din caracteristicile importante ale designului bun: e afirmativ, e hotărât, nu se oprește la jumătatea drumului.
 

Există încă o latură controversată a acestei expoziții - catalogul pregătit de Joost Grootens, idolul meu în domeniul graficii de carte, ale cărui atlasuri au fost premiate de nenumărate ori, iar fiecare carte ieșită din studioul lui e una excepțională. El crede în funcționalitate și spune că munca lui nu are nimic de-a face cu arta. Catalogul expoziției, printat de un număr de tipografii din Olanda, e așa de frumos că îmi taie respirația când mă uit la copertă. Folosește negru și trei culori speciale absolut fantastice, compuse în niște gradienturi total fabuloase. Volumul e capsat ca un caiet gros, într-un singur fascicol, și nici nu este tăiat. Despre fiecare carte premiată se poate citi întâi explicația juriului, iar sub acest text este reprodus un spread din carte, în format original, dar în aceste trei culori speciale. De ce? Soluția asta este de efect, și permite să prezinte mai multă informație pe două pagini. Dar cumva și dezavantajează cărțile care sunt subiectul expoziției și respectiv al catalogului: le fură culorile, le răpește din spațiul alb. Trebuie să spun sincer: nu înțeleg. Studioul Mind Design, care a pregătit catalogul din anul 2011, a spus că a simțit cum cărțile premiate în ediții precedente nu au fost prezentate cum trebuie în cataloagele anilor trecuți și că ei au vrut sa le arate din cât mai multe laturi posibil, folosind pentru asta un sistem de thumbnail-uri. Studioul Joost Grootens a mers acum în direcția complet opusă. Aici cuvintele au prioritate iar culorile schimbă totul în poezie pură. Pe de altă parte, catalogul conține un index exhaustiv al tuturor designerilor nominalizați anul acesta inclusiv cu o listă a tuturor cărților lor, premiate în ediții precedente (au fost 54).
Per total, se vede că se preferă layout-uri mai brute, aparent simpliste, pagini încărcate, cu influențe ale web-ului și ale unui sistem de navigare cu care devenim tot mai obișnuiți. Se aleg fonturi care parcă dau impresia de prea încărcat, neprelucrat, la prima vedere. Se alege compoziția care pare cea mai banală. Se caută soluții frapante. Nu se aleargă după ‚frumusețe‘. Abia după un moment totul începe să capete un sens. E mult de învățat din aceste cărți, chiar dacă poate unele nu au cum să ne placă.

















Mai multe detalii și poze cu cărțile expuse, împreună cu explicațiile juriului, găsiți aici.

Best Dutch Book Design 2012
la Stedelijk Museum, Amsterdam
14 septembrie - 27 octombrie 2013