Răcnet 1.0 - expoziție de afiș politic. 19 - 27 Mai, 2018 - A5 Studio Space - București (video)

Atelierul de grafică - GraphicFront și Asociația Ephemair prezintă:

Răcnet - expoziție de afiș politic. Probabil prima de acest tip din ultimii 50 de ani.

Expunerea este eveniment conex Romanian Design Week

Marți ora 19.00, deschiderea oficială, întâlnire cu manifestanții, vin și voie bună.

Marți 22 Mai 2018, ora 17.00
Atelier de Risografie cu Octav Avramescu - Jumătatea plină, sprijinit de Davo.ro
Creați propriul vostru afiș la 3 culori, aflând cum se imprimă cu Risograful.
Participarea se face pe baza înscrierii la adresa atelier@atelieruldegrafica.ro
Contribuție 30 de lei/ persoană, pentru materiale.
Numărul de locuri este limitat la 15.

Facebook event aici

[......]
Privind în urmă, simt o neîmplinire acută. Un neajuns: că n-am fost niciodată capabil de o altă formă de protest, în afara ieșitului în stradă. Mereu o spun: cred cu tărie că, într-o formă sau alta, fiecare dintre noi va fi tras la răspundere pentru această înțepenire, pentru neimplicare, pentru lipsa de inițiativă, pentru bășcălia nesfârșită cu fiorii stranii ai hazului de necaz. Sunt sigur că va sosi cândva ziua când fiul meu mă va întreba: “Ok, ai fost la proteste, da? Cam cât, cam 30 de ani, nu? Ai simțit că se schimbă ceva? Ai încercat și altceva?” Nu cred că vom fi cruțați de astfel de întrebări. Și mai cred că acești copii nu vor da doi bani pe răspunsurile noastre goale: „am considerat că fiecare trebuia să-și facă datoria la locul lui”, „resursele sunt numai în noi”, „doar împreună am rezistat”, „n-am vrut să mă bag în cocina lor”, „ne-a fost greu să ne împotrivim”, „sistemul a reușit cumva să ne facă ocupați, să ne distragă de la adevăratele probleme”. Fix bla, bla, bla...
Generațiile s-au schimbat, iar cei care vin din urmă sunt evident mai aprigi și au exact ceea ne-a lipsit nouă: au tupeu. Cuvântul își va pierde conotația peiorativă, ba chiar va fi trecut în CV-uri: „în anul cutare am avut tupeul să fac o carte, să scriu un text, să fac un performance”. Înzestrați astfel ne vor privi cu o combinație de milă și dispreț și vor pune mâna să facă ei singuri ceva. Vom deveni astfel incerta generație dintre revoluții, nimerită nefericit între schimbările de tot felul, una care a fost la toate protestele, dar care n-a obținut niciodată nimic. Generația celor care și-au făcut datoria, fiecare la locul lui. Ce ar putea fi mai mulțumitor?

Revenind la ce spuneam la început, întreb iarăși: s-a ajuns în această situație doar din vina lor? Oare n-ar trebui să facem și noi ceva mai mult?
Expoziția noastră ar putea fi un bun început. [Articol integral aici]