772 Articole

rezultate preluate din toată arhiva de articole

Mizil. Secvențe cu lăutari. (partea I)

De Cosmin Manolache| 27 Noiembrie, 2020 | Categorie: muzicieni | Vizualizări: 1111

Cei ce ascultă pasionați cîntecele Mariei Tănase și-l amintesc poate pe cel intitulat Am ibovnic la Mizil. Bătrînii spuneau că vedeta din interbelic poposise nu o dată și prin Mizil. Totuși, nu a rămas nici o legendă care să lege în vreun fel orașul de cîntecul ce-l amintește. O fi venit poate pentru renumitul lăutar Mitică Mamaia, înrudit cu naistul Fănică Luca, cu care se acompaniase pe atîtea scene. La Mizil poposise și George Enescu, în perioada cînd concerta prin orășele și tîrguri și poate că lua și pulsul muzicanților de tot felul. La Mizilul erau lăutari din belșug. M-am întrebat dacă nu cumva un alt titlu, de data asta al trupei Roata, Localele din Mizil, trebuie să fie un ecou al corzilor de lăutar. Pentru că Mizilul avea și multe cîrciumi între războaie. Povestitorii spun că vreo șaptezeci. Acolo veneau să se aprovizioneze negustorii din București încă din vremea lui Caragiale. Unul dintre prietenii săi actori își lăsau după-amiezele și tovărășiile udate de galbena de Mizil, unde imediat de coborai din dealurile Tohanilor, vinul și lăutarul erau ca sîngele și aerul. Viață. O mică istorie a lăutarilor și a fascinației muzicii la Mizil, fragmentară căci grăbită, dar picantă, pune ceva lumină pe comunitatea romilor și nu numai dintr-un tîrg muntenesc, care cîndva avea un pitoresc recunoscut, devenit apoi un orășel agro-industrial.



1835   
În catagrafia din 1835, în tîrgul Mizilului erau înregistrați 11 lăutari în mahalaua Oborului. Destui pentru o adunătură ce nu depășea cîteva sute de oameni, în majoritatea lor negustori și meseriași așezați pe o fostă moșie brâncovenească, cumpărată apoi de generalul Mavros. Este o perioadă în care lăutarii ceruseră aprobare să întîmpine cu alai și muzică feluritele transporturi ale poștei. Cel puțin așa spun legendele colportate și însemnate în memoriile sale unul din primarii interbelici ai Mizilului, Spirică Anastasiu.



1860   
Pe lăutarii vremii îi menționează, reproducînd vorba locului, cu trimitere înapoi, la mijloc de secol XIX, etnografii și lingviștii începutului de secol XX, în Graiul nostru:
„Dă Cuzea ştiu c’a vinit odată icea la pod la Brăileanu şi iera o frumuseţă mare. Cuzea ăsta a dat pămînt la lume. Ş’atuncea a ieşit fata lu’ Iordăchiţă Zapciu, că tat-su iera boier mare şi fata iera gătită numa’n hir dă frumoasă ce iera. Şi iera acolo frumuseţa din toată lumea: cînta lăutarii; piste o sută dă scoarţe iera pă jos aşternute. Şi iera un umbrar frumos făcut acolo dă n’oi mai uita nu-ş’cît oi mai trăi. Cuzea ăsta dac’a vinit, a făcut mul ghine ’n ţară, că iel a dat la toţ oaminii pămînturi. Ferice şi halal să-i hie dă sufletu lui!”



1898   
O vreme în care Mizilul apare des în coloanele Constituționalului. Politica e floarea de la pălăria orașului și trebuie să tremure în aerul țării aproape neabătut, cu orice chef, pocinog ori bîrfă. Doar-doar se schimbă secolul. În tribulațiile funcționarilor ce sar calul zi și noapte, lăutarii sînt nelipsit decor:
„Un alt caz recent petrecut în zilele acestea. Acest subprefect liberal turmentat de băutură unde băuse la prăvălia d-lui N.M. Mănciulescu vine și caută scandal d-lui L.C. Condeescu la casinul Lazăr, cu care se găsea în mare rivalitate; însă d. Condeescu l’a pus la reson; atunci s’a întors la cîrciuma d-lui Mănciulescu însoțit de comisarul C. Nicolau și de un alt funcționar și s’a pus din nou pe chef, aducînd lăutari și chefuind pînă la orele 3 noaptea cînd dă bir cu fugiții nevoind a plăti din ce consumase; a doua zi acest funcționar dă în judecată de insultă pe d-nu Condeescu, care proces este la 15 Mai a.c. Toată lumea se întreabă cînd lucrează aces tom; căci în toate zilele ’l vedem jucînd cărți prin odăile întunecate ale cafenelelor și prin diferite stabilimente de băuturi spirtoase unde trage în curse pe naivi.”


Celelalte articole aniversare #GF10ani aici.



Foto Arhiva Cosmin Manolache

Partea a doua a acestui articol aici

Celelalte articole aniversare #GF10ani aici

 

mizil mitologii personale maria tanase muzica GF10ani muzica secvente cu lautari

Despre autor

Cosmin Manolache
COSMIN MANOLACHE este muzeograf la Muzeul Ţăranului Român şi scriitor. A publicat volumul Ce faţă cumplită am şi a participat cu texte la volume colective (Povestiri mici şi mijlocii / Cartea cu euri / Arca lui Noe – de la neolitic la Coca Cola / Anii 80 şi bucureştenii / Îngeri zmei şi joimăriţe / Primii mei blugi / Prima mea călătorie în străinătate). Blog personal/ Miziliada.blogspot.com