Bolnițele și bisericile lor. Lansarea de carte – Seneca Anticafe, joi, 15 februarie, de la ora 18.00

Bolnițe. Arhitectură, iconografie, istorie este un titlu ce descoperă cititorului o serie de monumente mai puțin cunoscute. Edificii adesea trecute cu vederea de către vizitatorul marilor ansambluri mănăstirești, ținute închise de cele mai multe ori și rar puse în valoarea pe care o merită în istoriografia de artă românească. Sunt mici, sunt departe de marea biserică, dar contribuie la măreția ansamblurilor ecleziastice domnești. 
 

 

Ce este o Bolniță? Etimologia ar duce la boală, la suferință, la vârstă înaintată. Sensul era acesta atunci când s-a început construirea, în afara zidurilor ansamblului bisericii mari a unei mănăstiri, a unor așezăminte mici care îndeplineau și acest rol social. Dar componenta religioasă nu putea lipsi din acest mic grupaj cu funcțiuni diferite. O capelă  sau un paraclis a apărut pentru a răspunde nevoilor spirituale ale trăitorilor de aici. În timp, aceste bisericuțe au devenit importante creații de arhitectură, au fost acoperite cu ansambluri murale dintre cele mai valoroase. Dar dacă funcția socială a dispărut, fiind preluată de instituții specializate, cea de locaș de închinăciune s-a păstrat, odată cu preluarea și perpetuarea denumirii: BOLNIȚA – istoric de artă, Tereza Sinigalia

Bisericile bolnițelor nu sunt văzute în istoriografia de artă ca un program de arhitectură distinct ci mai degrabă ca o componentă a unor mari ansambluri mănăstirești. De-a lungul timpului, au fost cercetate mai ales exemplarele valoroase ca arhitectură și program iconografic, în special cele din Țara Românească din secolele al XVI-lea până la începutul celui de-al XVIII-lea.

Bolnița ca instituție de îngrijire a fost obiect de studiu pentru istoricii medicinei de la noi și a pendulat între ipoteza bolniței-spital românesc specific acelor vremuri și cea a unui spațiu destinat obștei monahale nevoită de boală sau de vârsta înaintată, în funcție de cheia de lectură, retorica naționalistă sau cea bazată pe fapte și documente.

Denumite cu un cuvânt ce-și are originea în paleoslavă, spațiile construite pentru cei ai mănăstirii, bolnavi sau bătrâni, au îndeplinit atât un rol social cât și unul religios, fiind compuse atât din case cu chilii, bucătărie, pivniță cât și dintr-o biserică de dimensiuni reduse, cimitir și uneori foișor. Dintre toate aceste componente biserica e cea care a supravițuit timpurilor, în formule arhitectonice diferite, durate în zid sau în lemn, acoperite uneori cu ansambluri murale remarcabile ca iconografie și stil.

Cartea Bolnițe. Arhitectură. Iconografie. Istorie a încercat să reunească cele două perspective – obiect de patrimoniu național și expresie a unei preocupări legate de îngrijire - cât să-i ofere cititorului interesat un context mai larg pentru acest tip de edificii, dar și să le ilustreze monografic pe cele care încă există in situ, dar care nu mai îndeplinesc funcțiunea de altădată. 

Partea introductivă a cărții face un scurt excurs prin spațiile culturale proxime, punctând succint o preistorie a instituțiilor de îngrijire, a felului în care au abordat vindecarea bolnavului atât din perspectivă creștină dar și a reminescențelor păgâne, a leacurilor folosite, a manuscriselor care le conțineau, dar și a edificiilor construite pentru cei în nevoie, fără pretenția de a exhausta subiectele. Nici măcar în ceea ce privește cele 17 monumente tratate în carte. Pentru că aceasta nu se bazează pe o cercetare minuțioasă întreprinsă de un istoric de artă cu scop științific ci având în minte un public de apropriat de subiectele minore ale istoriei artei românești. De aceea, în cadrul micilor monografii de monumente, unele scene specifice sunt explicate pe larg, cu referințe la sursele pe care se bazează, pentru a facilita înțelegerea programului iconografic. Cu acealași scop, există în unele capitole mici portrete ale unor personaje care și-au legat viața sau activitatea de acele biserici. 

Principalul scop al cărții a fost ilustrarea varietății arhitectonice a bisericilor bolnițelor, de zid sau de lemn, cu plan rectangular sau trilobat, cu o turlă sau fără, cu pictură exterioară sau cu cărămidă aparentă, cu pictură de inspirație bizantină, neoclasică sau contemporană. Cartea poate fi un punct de plecare pentru viitoare cercetări de istoria artei care sperăm că vor aduce mai multe informații despre filiera pe care a pătruns în țările române o astfel de instituție, o contextualizare mai amplă pentru istoria îngrijirii, cercetarea manuscriselor medicale, investigarea unor tratamente utilizate între zidurile bolniței. 

Dar ea în sine e un fel de călătorie-puzzle prin Balcani, prin Orient și un pic mai la vest după practici de vindecare care mixau rugăciunea cu ierburi, amulete, descântece și moaște, căci nimic nu era străin celui care-și căuta leacul. 

Iar de la boală și instituții de îngrijire din spațiile amintite firul duce la locul de îngrijire și de repaus veșnic, dintr-o incintă separată, la o oarecare distanță față de centrul comunității monahale, numit bolniță. Distanța nu e doar una fizică. Reproduce spațial distanța dintre cel sănătos și cel bolnav, dintre cel viu și cel mort. Nici complet izolat, nici atât de aproape. 

17 modele de bolnițe, niciuna asemănătoare alteia, de zid sau de lemn, pictate sau nu, din Oltenia și Moldova. Cu încercări de tălmăcire a picturii și scenelor specifice fiecăreia, cu mici portrete de personaje care-și leagă într-un fel sau altul jurubița vieții de acel locaș, un excentric Popa Șapcă, un nestașnic Radu Paisie, un Łukasz Stroycz logofăt sucit și ascuns, cum îl numea Bogdan Petriceicu Hasdeu. Cât să nu fie o carte nici de specialitate, nici de mare lejeritate, dar cu dorința de a vedea dincolo de credință dimensiunea culturală a acestor edificii.

Cartea a apărut în 2023 la editura ACS.

Ediție îngrijită: Anca Dină Grafică și DTP: Crina Ungureanu, Art Conservation Support 

Imagini: Luiza Zamora, Ovidiu Baștea, Cristian Iohan Ștefănescu, Șerban Bonciocat, Dan Vezentan, Agatha Mia Cristescu Zamora, Adrian Cristescu, Dumitru Gorea, Faber Studio SRL, CERECS Art SRL. 

Desene: Crina Ungureanu 

Corectură: Dușa Udrea-Boborel

Fonturi folosite: Athelas și Akzidenz-Grotesk Pro

Hârtie: Claro Bulk 130

Tiraj: 1.000 exemplare

Tipar: Master Print Super Offset

Proiect inițiat și realizat de Art Conservation Support în parteneriat cu Asociația 37 

Cartea a apărut cu sprijinul Ordinului Arhitecților din România din Timbrul de arhitectură. Proiect cofinanțat de AFCN. Proiectul nu reprezintă în mod necesar poziţia Administrației Fondului Cultural Național. AFCN nu este responsabilă de conținutul proiectului sau de modul în care rezultatele proiectului pot fi folosite. Acestea sunt în întregime responsabilitatea beneficiarului finanțării.

Editura ACS este parte din Asociația Art Conservation Support, dedicată susținerii conservării și patrimoniului cultural din România. Din 2010 editura a dezvoltat mai multe colecții adresate specialiștilor sau publicului larg, de toate vârstele: Colecțiile Științific, Monografii, Vetre de lumină, Cartea de salvare. Din 2012, la ACS se editează anual publicația Caietele restaurării – o culegere de texte, norme și principii pregătite de specialiști în conservare, istoria artei, arhitectură, fizică, chimie, biologie ș.a. Titlul “Arhitectura industrială istorică. Posibilități de recuperare sustenabilă. Cazul Timișoara”, autor Raluca-Maria Trifa face parte din colecția „Științific” alături de alte titluri importante: „Piatra în patrimoniul românesc. Degradări specifice și tratamente adecvate”, autor Iulian Olteanu, „Restaurarea monumentelor istorice. Contepte, teorii, practici”, autor Lucian-Cristian Ratoiu, „Dicționarul artiștilor din spațiul românesc 1700-1920”, autori Florica Cruceru, Dana Postolache, Ioan Darida, „Noțiuni de chimia picturii”, autor Ioan Istudor ș.a. Toate cărțile cu stoc de la Editura ACS pot fi găsite pe Patrimonescu.ro, în rețelele Cărturești, Humanitas, Librarium, Librăria Eminescu, Librăria Bizantină ș.a. Povestea unei cărți despre un patrimoniu ce ne poate aduce multiple beneficii

Maria-Luiza Zamora (n. 1978, Tg.-Jiu) este istoric de artă și activează în domeniul cultural de peste 20 de ani acoperind o varietate de subdomenii precum artă medievală și contemporană, arheologie, arhitectură, patrimoniu cultural, educație prin cultură și știință. A inițiat, conceput și coordonat proiecte culturale și editoriale atât pentru propria organizație (Asociația 37), cât și pentru cele cu care a colaborat (Igloo, Cărturești, Noaptea Muzeelor). A scris și editat șase albume despre patrimoniu, a coordonat evenimente culturale naționale, a contribuit la scrierea de proiecte legislative din domeniul sănătății și sportului, a fost membru în Comisia Națională a Monumentelor Istorice și coordonează în prezent un program național de educație în domeniul STEAM, Științescu.

Lansarea are loc la Seneca Anticafe, joi, 15 februarie,
de la ora 18.00, în prezența autoarei și a invitaților:
Adriana Scripcariu – istoric de artă,
Irina Bălan – istoric de artă
Cristian Iohan Ștefănescu – jurnalist Deutsche Welle
Anca Dină – editura ACS.