Cătălina Nistor – mi se pare mai importantă imaginea și mesajul pe care-l poate transmite privitorului, decât cine este artistul.

Am primit la atelier un plic cu un câteva ziare în el. Știam de unde vine dar nimic mai mult. Vedeam multe desene, gravuri, dar nimic altceva în plus, nici măcar un cuvânt scris. Asta mi s-a părut cel puțin intrigant. Nimeni nu mai face asta, toate lucrurile au nume, mulți lansează identități înainte să aibă un produs, totul are etichetă, totul stă sub un hashtag. Norul de sigle e omniprezent, știm cine făcut fiecare bancă din parc, cine a plantat ultima panseluță. Afișarea numelui a devenit azi un "must". Nu e important ce și cum am făcut, e important să se știe că EU am făcut. Vizibilitatea a devenit chiar monedă de schimb. În lipsa banilor (și a bunului simț) se oferă vizibilitate artiștilor în locul plății. Totul e pe dos. Unii spun că aceasta ar fi noua normalitate. Multe de povestit, poate nu acum, poate nu eu ci alții mai pricepuți.
În fine, aceste ziare chiar erau nefirești, sau erau cu un alt firesc decât cel cu care suntem noi obișnuiți. De aceea i-am propus Cătălinei, autoarei proiectului, să ne povestească ce e cu acest ziar. Nu vreau să stric ideea, el va rămâne "fără nume" și va fi doar offline, de aceea nu vom pune poze și probabil că nu vom mai vorbi despre asta. Desenele și mesajul lor sunt mai importante. Vreau doar să se afle de ziar, să fie căutat și să punctăm totuși inițiativa și efortul – lucrurile nu se întâmplă chiar așa din nimic.

Cum a început
Pornind de la desen sau mai bine zis de la ideea de desen, m-am gândit să fac o publicație doar cu imagini, artiștii să rămână sub anonimat, să fie low-cost, deci alb-negru, fără titlu sau numerotat, iar singura informație să apară la sfârșit de an: numele artiștilor participanți, în ordine cronologică. Am experimentat formatul de ziar care mi s-a părut perfect pentru diseminarea în mediul offline, vizând atât galeriile, spațiile de artă dar mai ales spațiile publice cum ar fi cârciumile, librăriile, zonele de interes cultural.
Acestea fiind stabilite, am povestit ideea mea unor prieteni, am discutat-o cu ei și astfel s-a format un grup de 5 care au contribuit cu lucrări pentru prima apariție.

Scopul acestui anonimat
În primul rând mi se pare mai importantă imaginea și mesajul pe care-l poate transmite privitorului, decât cine este artistul. Ziarul ca atare, este un obiect fără pretenții, iar viața lui poate lua diverse forme și mi se pare că îl face mai accesibil așa cum este acum. Majoritatea celor cu care am povestit despre acest proiect, atât artiștii, cât și cei pe care i-am contactat pentru distribuție au fost deschiși la propunerea mea, iar colaborările au decurs bine.

Cum a continuat
De aici încolo totul a decurs destul de lin, am început să contactez și alți artiști, nu doar pe cei pe care îi cunosc, oameni care m-ar putea ajuta la distribuție etc. Lunar contactez un număr restrâns de artiști, în funcție și de numărul de lucrări trimise sau deja selectate. Eu zic care e numărul maxim de imagini pe care îl vreau, iar artiștii trimit câte vor, de asta variază și numărul colaboratorilor de la o lună la alta. Practic lunar construiesc layout-ul, fără o tematică, în funcție de cum apar lucrările la mine în e-mail și de cum decid că vreau să arate publicația la final din momentul în care am cele 16 imagini asupra cărora m-am oprit. Contribuțiile sunt din diferite medii de expresie, au ca suport hârtia sau folosesc hârtia. Variantele rămîn deschise, iar variabilele pot fi multe pentru că așa cum am spus, am pornit de la ideea de desen pentru că se preta cel mai bine pe acest format de ziar alb-negru. Acum pot spune că o văd ca pe o publicație de artă cu lucrări, idei, texte sau schițe care arată și procesul din spatele unei lucrări finite, fie ea de pictură sau instalație, sau mai știu eu ce, o schiță de scenografie pentru o piesă de teatru sau un text scris de o actriță sau o schiță a unui arhitect. Hehe.
Este o publicație de artist, dar care funcționează doar colaborând cu alți artiști.
O parte din colaboratori fac lucrări special pentru această publicație, pentru tipar alb-negru, ținând cont de dimensiunile acesteia, alții nu. Plecasem de la această idee, de a reproduce imaginile primite la dimensiunea lor reală, dar cred că devenea un pic restrictiv și nu am setat acest lucru ca o regulă. În toată această ecuație, mai important pentru mine este să pot colabora cu cât mai mulți artiști, artiști emergenți, cunoscuți sau foarte cunoscuți.

Tiparul
Am contactat tipografia Garamond. Știam ziarul Cărămida, am aflat cu cine lucrează ei, și astfel am ajuns să colaborez și eu cu Garamond.
Fiind tipar rotativ, cu care nu mai lucrasem, folosind hârtie gri deschis, a durat o vreme până m-am lămurit cum să fac layout-ul pentru acest tip de tipar (lotul din decembrie a fost o primă încercare, normal că am apelat la cunoscuți, toți cei cu care am vorbit au fost de acord că este un test). Pe parcurs am învățat cum să pregătesc imaginile, pentru că sunt câteva reguli tipografice care impun un anumit tip de pregătire cu care nu mă întâlnisem până atunci. În primele 2-3 luni am fost invitată să iau parte la procesul tipăririi, tocmai pentru a ne lămuri, de ambele părți, ce se poate face, ce vreau eu și ce restricții sunt.
Practica mea artistică nu primează prin publicațiile de artist, este ceva destul de recent pentru mine, iar diferitele tipuri de tipar impun alte seturi de reguli, iar în acest caz particular tiparul pe rotativă influențează și tipul de imagini care pot fi reproduse și tirajul și chiar ordinea în care sunt aranjate pe fiecare pagină.

Tirajul
este de 1000 de exemplare (tirajul minim acceptat de către tipografie), ceea ce mi s-a părut suficient, și am zis „ok, hai să vedem ce iese” și am trimis către tipar primul fișier, în decembrie 2019.

Costuri
Costurile pentru un ziar alb-negru, de 16 pagini, cu tirajul de 1000 de exemplare este de aproape 600 de lei.
Am început acest proiect cu ideea că o să îl plătesc din buzunarul propriu. Am avut și un mic ajutor, la început, din partea lui Dan Beudean.
Din martie tipăresc publicația cu ajutorul bursei pe care am primit-o de la Fundația Pollock-Krasner anul acesta.

Colaboratorii din spatele publicației
Din ianuarie Dan Beudean s-a oferit să se implice în proiect și de atunci „aduce” o parte din artiștii prezenți în publicație.
Tipografia face contracte doar cu persoane juridice, așa că am colaborat inițial cu Sebastian Big, iar momentan tipăresc sub numele Asociației Medium Contemporan Magma.

Distribuție. Unde se găsește ziarul?
Pe lângă artiștii invitați lunar, care primesc câteva zeci de exemplare fiecare, rețeaua unde se poate găsi ziarul s-a tot extins.
- Bookstory, Humanitas, Cărturești
- Matca artspace și galeria Quadro – Cluj
- Spațiul Expozițional de Artă Contemporană MAGMA – Sf. Gheorghe
- Asociația K’Arte, B5 Studio – Tg. Mureș
- The Secret Garden Bookshop, Art Encounters, Kunsthalle Bega, Librăria La două bufnițe, Aethernativ (bar) – Timișoara
- Dispozitiv Books – București
Câteva locații au rămas de bază, altele au fost temporare, dar sper să mai fie și altele și în alte orașe, dar cam acesta e ritmul în care am reușit să lucrez la acest proiect, ținând cont și de situația actuală.
În Timișoara, Georgia Țidorescu de la Art Encounters facilitează distribuția în diferitele puncte enumerate mai sus. Evident în ultimile luni distribuția a devenit mai dificilă, dar eu insist în a găsi în continuare locuri pentru distribuție care nu sunt în legătură directă cu arta vizuală. Doresc să ajungă la cât mai mulți oameni, în format fizic, de aceea îl distribui gratis, prin poștă sau direct.