646 Articole

rezultate preluate din toată arhiva de articole

Mă urmărește ideea că dacă un an e prost, următorul trebuie să fie bun – Alina Marinescu @ GF Guild Report 2020

De Graphic Front| 29 Iunie, 2020 | Categorie: ilustrație | Vizualizări: 256

Anul 2019 a fost ca o gură de aer proaspăt pentru mine, după ce în 2018, orice aș fi făcut ca să cresc pe plan profesional, simțeam că nu funcționează. Ca să mă încurajez, printre liste de 'new years' resolutions', îmi ziceam că 2019 trebuie să fie un super an și până la urmă chiar așa s-a întâmplat; dar a fost mult wishful thinking la mijloc. Îmi doream să mă mut în București, din Afumați, unde locuiam cu ai mei și mă simțeam un pic ruptă de lume. Voiam să fiu mai conectată la evenimentele din oraș, să fiu mai prezentă, îmi doream pentru început să îmi permit să-mi închiriez o cameră mai mare și să-mi fac și un mic atelier într-un colț. La începutul lui 2019 a fost publicată prima carte pe care am ilustrat-o, singurul volum de poezii pentru copii al lui Alexandru Mușina- 'Și animalele sunt oameni', care a fost un maraton de desenat, am făcut aproape 40 de ilustrații într-o lună jumate.
În luna ianuarie am lucrat la un mic proiect pentru Școala9, despre școală și profesori, unde am desenat și povestit despre lucrurile care mi-au rămas din perioada aia. A fost un imbold binevenit, o dată pentru că a fost ca o călătorie cu mașina timpului, de unde m-am întors cu ce am ales eu să iau cu mine, și o dată pentru că m-a pus la treabă, un lucru de care aveam nevoie în ianuarie, care e mereu o lună amorțită și deprimantă. A urmat apoi Visual Playground unde am mers ca participant pentru a doua oară și, ca de obicei, a fost un rollercoaster de informație, inspirație, emoții și oameni pe cât de mișto, pe atât de modești și deschiși să împartă cu tine din experiența lor. În vară am pictat un pilon din podul Aurel Vlaicu, în cadrul proiectului George Street Gallery, curatoriat de Ramona Chirica.

Aveam așteptări mari de la mine și nu știu dacă mi-a plăcut ce mi-a ieșit, dar cu ocazia asta mi-am dat seama că prefer munca fizică făcută pe schelă, pentru că deși ești terminat de oboseală la finalul zilei, tocmai oboseala fizică te împlinește și îți dă o satisfacție foarte diferită de munca făcută de pe scaunul biroului.

În august am avut prima mea expoziție personală, One Night Gallery - Love Alina Marinescu, la Palatul Primăverii, curătoriată de echipă minunată de la One Night Gallery. Imediat după expoziție am reușit să mă mut și în București și să am camera aia mare pe care mi-o doream, care deja a devenit mai mult de jumătate atelier. Tot în 2019, au urmat colaborări cu Samsung, Strongbow, DoR, Scena9, Școala9, Cutra, Arcen, Lovedeco, Glamour Romania și Glamour Ungaria, am participat la Torino Graphic Days, și am desenat pentru Rezistenții.

Mă urmărește ideea că dacă un an e prost, următorul trebuie să fie bun, și invers, așa că la începutul lui 2020 mă temeam să nu fie opusul lui 2019. Dar probabil superstițiile sunt pentru atunci când nu ai muncit suficient sau pentru suficient de mult timp și alegi să dai vina pe ceva exterior. Anul asta a început frumos, am colaborat cu Avon, Mega Image, Libertatea, DoR, Școala9 și apoi pandemia a pus totul pe hold. Pe lângă neliniștea și frustrarea care se întâmplau pe fundal, izolarea nu a fost ceva nou pentru mine, fiind freelancer dintotdeauna. Simt de multe ori că nu am suficient timp de lucrat pentru colaborări și pentru proiectele personale, e greu să le împaci pe toate și cu nevoia de socializare și ieșit. Așa că perioada asta, știind că nu se întâmplă nimic nicăieri și că nu ratez niciun eveniment, a fost benefică pentru mine. Am început să desenez mai mult și să-mi materializez ideile în ilustrații pe care le transform în printuri și sunt astfel accesibile pentru oamenii care rezonează cu imaginile mele. Încă lucrez la o comandă de pânză începută în izolare, tocmai am terminat o nouă ilustrație pentru Mega Image, am desenat o serie de portrete de artiste, pentru un curs care se numește 'Where is she?', un proiect despre lipsa femeilor din muzee și acum lucrez la o serie de ilustrații pentru un website unde îți poți testa copilul supradotat.

La sfârșitul anului trecut, mi-a venit ideea unui proiect personal pe care l-am numit FANTASIA. Mereu mi-a plăcut să experimentez, dar e destul de greu să strecor asta în programul de acum și să pot să și dezvolt pe bune. Am adunat liste de idei și nu le-am materializat până acum pentru că nu sunt conectate intre ele, părea că nu sunt suficient de închegate ca idei de sine stătătoare. Așa că le-am găsit un numitor comun - toate sunt niște fantezii vizuale, create în tehnici diferite de tehnicile în care îmi lucrez eu ilustrațiile de obicei. Deocamdată, am modelat un cap de băiat care este și cutie și mi-am cusut o jachetă cu nuduri de femei care petrec, de purtat la vernisaje. Cusutul mi-a plăcut așa mult, că am lucrat și niste patchuri cu aceleași gagici petrecărețe, pe care vreau să le comercializez, îndată ce adun un pic mai multe. Timp să am :)



Dacă faci parte din breasla grafic designerilor, ilustratorilor, fotografilor, pictorilor, sculptorilor, ceramiștilor, arhitecților, și vrei să participi la #GuildReport, trimite un mail hello@atelieruldegrafica.ro cu articolul tău cuprinzând:
- text în limba română (cu diacritice) și engleză, în jur de o pagină
- o fotografie recentă cu tine, portret, de-aproape.
- poze cu lucrări relativ recente, din ultimii 2 ani, maxim 10
Exemple aici

 

 

Alina Marinescu guild report

Despre autor

Graphic Front
Graphic Front semnează articolele care nu pot fi atribuite unei singure persoane din atelierul nostru. Asta înseamnă, fie că sunt lucrate de mai mulți oameni, fie că prezintă un punct de vedere comun.