Un profesor mi-a spus odată că ilustratorii nu sunt plătiți destul de bine ca să nu se și distreze în lucrările lor. Interviu cu ilustratorul Kevin Stanton.
De cartea asta am dat din întâmplare. Mă uitam la locul în care am găsit-o și nu-mi venea să cred: nu era pe un piedestal roșu, nu erau reflectoare pe ea, n-avea etichetă cu “premiată”. Nimic. Nici măcar nu costa enorm. Nu pricepeam, în lumea noastră noi ne mângâiem reciproc pe ceafă pentru mult mai puțin. Această temă o las însă pe altă dată.
Astăzi de fapt vreau să vă prezint un om cu lucrările și gândurile lui, nu doar o carte. Simțind că am în mâini un lucru izbutit din multe puncte de vedere, le-am scris atât graphic designerului cât și ilustratorului. Mi-a răspuns doar Kevin Stanton, foarte deschis să ne povestească despre el. Citind răspunsurile vedem că lucrurile pot fi mult mai simple și mai naturale. Noi le complicăm uneori aiurea.
Pentru că firesc era să răspundă și unor ilustratori am apelat la cei pe care îi știam. Prin urmare întrebările sunt de la: Iulia Maria Ignat, Ștefania Carla Duschka, Mihai Mănescu, Ileana Surducan, Maria Surducan, Cătălina Nistor, cărora le mulțumesc foarte mult.
1.Când ai decis că ilustraţia tradiţională nu te mai mulţumeşte şi că vrei să duci lucrurile mai departe?
A, ăsta a fost un mare moment de răscruce. După ce mi-au apărut volumele din seria Signature Shakespeare, am simţit că munceam foarte mult, dar eram frustrat, fiindcă voiam să împing tehnica paper-cut dincolo de ce credeam că se poate face cu ea. M-am gândit că aş putea obţine nişte rezultate dacă îmi schimb procesul de proiectare, aşa că am transformat vectorial o piesă complicată, ca să ştiu unde să tai şi cum să suprapun layerele. În final, am descoperit că îmi place vectorul în sine, şi această întărire pozitivă m-a ajutat să fac primul pas mic în arta digitală.
A fost totuşi un proces lung, în care mai degrabă „mi-am acordat permisiunea să încerc”, decât am încercat. Când eram în şcoală, arta digitală era considerată mai ieftină şi mai uşor de făcut decât cea tradiţională, şi mi-a luat ceva timp să depăşesc concepţiile astea negative.
De fapt, lucrările pe care le fac digital mă antrenează pentru cele realizate tradițional și viceversa. Sfatul meu e să încerci ceva nou și să-ți păstrezi mintea deschisă. Nu știi niciodată peste ce dai!
2. Atunci când creezi, când lucrezi, de unde începi, ce metodologie foloseşti, de la început până la sfârşit? Cum ştii când e vremea să te opreşti, fiindcă lucrarea e „gata”?
Depinde de proiect. Dacă e un proiect editorial, încep prin a face o listă cu ideile şi cuvintele pe care mi le sugerează subiectul. Când lucrez la o carte, citesc capitolul şi încerc întâi să îl vizualizez în minte, pe urmă îmi notez câteva gânduri, fiindcă mă ajută să compun mai bine imaginea. Încep direct cu o schiță, cu un thumbnail.
Schițez repede ceva, la scară mică, pe urmă măresc schița şi desenez deasupra ei, digital. Un thumbnail are de obicei forme mai îndrăzneţe şi mai multă energie, iar eu încerc să capturez lucrurile astea şi în piesa finală!
După asta, depinde de tipul publicaţiei. Dacă e tradiţională, fie adaug culoare, fie încep să decupez din coala de hârtie părţile care mă interesează. Dacă e digitală, de obicei aplatizez întreaga imagine înainte să suprapun layerele de culoare şi texturi.
Fiindcă lucrez în layere şi construiesc totul în acelaşi timp, pur şi simplu ştiu când o imagine e gata, fiindcă detaliile arată cum trebuie în toată imaginea. Înainte lucram mult mai în detaliu, începeam dintr-o parte a paginii şi înaintam de acolo, dar cu noua metodă totul mi se pare un pic mai echilibrat.
3. Cum îţi păstrezi motivaţia? Cum depăşeşti momentele grele din cursul unui proiect (lipsa de inspiraţie, de motivaţie etc.)?
De multe ori, faptul că fac parte dintr-o comunitate mă ajută să-mi păstrez motivaţia. Îmi place să arăt şi altora lucrările mele! Şi colegilor mei, şi celor care mă urmăresc.
E greu să depăşeşti momentele când te simţi demotivat. Am întotdeauna la mine un caiet de schițe, fiindcă am descoperit că îmi vin multe idei pe care nu am timp să le dezvolt, când lucrez la un proiect. Iar faptul că le păstrez şi le pot consulta mai târziu e de mare ajutor. Şi cred că şi deadline-urile sunt bune pentru motivaţie, chiar dacă ţi le stabileşti singur!
Pe urmă, stai de vorbă cu prietenii! Încearcă să-ţi dai seama ce te mișcă în lucrările artistului tău preferat. Sau ia o pauză şi du-te să te plimbi într-un loc unde nu ai mai fost, încearcă o mâncare nouă, călătoreşte, dacă poţi. Există o mulţime de surse de inspiraţie în lucruri neartistice!
4. Ai vreo legătură cu arta și estetica asiatică? Fiindcă așa pare.
Complet adevărat! Când eram mic făceam cu mama fulgi de zăpadă din hârtie, dar prima oară când am luat o lamă xacto și m-am apucat de artă a fost la o școală de vară cu tema: Chineza pentru începători. Era un curs în care ar fi trebuit să învăț să vorbesc dialectul mandarin, dar făceam și jianzhi (papercutting), folosind niște șabloane. Abia peste câțiva ani am înțeles ce mult mă impresionase chestia asta!
5. Te implici în procesul de producție? Ce probleme tehnice ai întâlnit în timpul fabricării cărților tale?
Încerc să fiu de față, când pot! Cărțile Signature Shakespeare au trecut prin multe schimbări, pe parcurs - inițial voiam să le decupez pe toate manual, dar am înlocuit tăierea manuală cu cea vectorială, și asta destul de târziu. Am analizat toate decupajele cu laser, am văzut ce mergea și ce nu, mi-am spus părerea, dar am ascultat și sfaturile echipei de producție.
6. Cum se petrec lucrurile pentru tine, de obicei: întâi ilustrezi o carte și pe urmă cauți un editor potrivit? Sau vin editorii la tine și îți propun să faci un anumit proiect, fiindcă te cunosc deja și știu ce vor?
Până acum, mi s-a propus să fac cărțile pe care le-am publicat. Acum, însă, lucrez la o idee de roman grafic și caut eu însumi un editor. E grozav să primești o comandă, dar, dacă poți să ți-o dai singur, e și mai bine!
7. Tehnica paper-cut are o lungă tradiție în întreaga lume, iar în ultimii ani am văzut că se folosește din ce în ce mai mult în ilustrația mainstream. Ce te-a determinat să alegi această tehnică și care crezi tu că sunt avantajele și limitele ei?
Pentru mine, e un lucru natural. Oricum, îmi gândeam lucrările în layere, chiar înainte să mă apuc de paper-cut. Și, când am încercat prima oară să tai hârtia, am avut un declic. Multe dintre lucrările mele au câmp vizual foarte superficial, și cred că atât poate mintea mea să proceseze.
M-am apucat inițial în facultate, aveam o oră pe săptămână de ilustrație editorială. Tocmai văzusem operele Elsei Mora și eram foarte inspirat să încerc și eu sculptura în hârtie. Lucrarea mea a fost publicată în The Observer și eu am continuat să explorez tehnica paper-cut.
Avantajul tehnicilor tradiționale și digitale de paper-cut este, cred, că oferă greutate și formă, chiar și pe un ecran. Și nu mi se pare că ar avea vreo limită - am văzut atât de mulți artiști extraordinari, care lucrează digital sau tradițional și care m-au convins că totul este posibil, în mâinile lor!
8. Îți selectezi clienții/comenzile după preferințe? Cum alegi subiectele lucrărilor tale personale?
Haha lucrările mele personale constau mai ales în flori - sunt obsedat de ele, întotdeauna am fost. Părinții mei mi-au cumpărat o carte masivă cu fotografii de flori, când eram copil, și cartea aia mă inspiră și azi.
Cât despre clienți, depinde - dar o iau ca pe o provocare să le fac ceva frumos, dacă pot!
9. Dintre proiectele la care ai folosit această tehnică, care ți s-a părut cel mai dificil și de ce?
Pe partea de tehnică tradițională, cărțile Signature Shakespeare - am avut așa de mult de lucru, o cantitate enormă de ilustrații, și uneori era foarte complicat să transform ilustrațiile astea în forme de hârtie. Pe partea digitală, cred că cel mai greu a fost proiectul Facebook Holidays, dar mi-a prins bine - am învățat singur cum să fac lucrurile să pară puțin 3D, prin metode diferite, și mi-a plăcut la nebunie.
foto Sterling Publishing
10. Ilustrațiile tale la Shakespeare și volumele în sine sunt foarte frumoase. În ce măsură ai fost implicat în designul general al cărților?
Mulțumesc! La „Romeo și Julieta” și la „Macbeth” nu m-am implicat prea mult. Am primit o listă de ilustrații și am oferit niște sugestii editoriale, unde mi se părea că trebuie. Însă la „Mult zgomot...” și la „Hamlet” am fost super-implicat, fiindcă echipa avea acum mai multă încredere în mine. Am citit piesele de câteva ori și am hotărât eu unde s-ar potrivi niște ilustrații!
11. Cum îți planifici compozițiile și folosirea culorilor (mă interesează în special ilustrațiile tale la Shakespeare, dar, dacă vrei, poți să te referi și la alte proiecte)?
Cum spuneam, faptul că încep cu un thumbnail mă ajută foarte mult să creez compoziții și forme puternice!
Cât despre culoare... asta e o treabă spinoasă. Nu sunt sigur că mai am vreo metodă anume. Când lucram în cut-paper era ușor - aveam câteva coli de hârtie din care să aleg, așa că selectam două sau trei și vedeam cum arată împreună. Acum, însă, și la tehnica tradițională, și la cea digitală, moșmondesc o grămadă până să fiu mulțumit. De obicei am vreo două culori în minte înainte să încep, dar pot să le schimb de nu știu câte ori.
Sfatul meu este, indiferent cum lucrezi, să faci niște schițe în culori bazate pe thumbnailurile inițiale. Dar nu te feri să încerci ceva nou și îndrăzneț, dacă ți se pare că arată bine, când ajungi la partea finală!
12. Ai vreun sfat pentru cineva care lucrează în domeniul ilustrațiilor, fie că e la început sau are deja ceva experiență?
Găsește-ți o comunitate de prieteni, cred că e foarte important. Te ajută când ești un pic nesigur pe ceea ce faci și poate să-ți deschidă și niște oportunități la care nu te așteptai. Nu te teme să încerci ceva nou - tehnici noi, subiecte noi, orice - dacă simți că vrei să încerci ceva, încearcă.
Iar ca să găsești de lucru - du-te și caută! Du-te la evenimente de networking, du-te la ateliere de desen, du-te la conferințe. Arată-ți lucrările pe mediile de socializare! Trimite e-mailuri politicoase și profesioniste clienților cu care vrei să colaborezi!
Și, mai presus de orice, încearcă să te bucuri de ce faci. Un profesor foarte drag mi-a spus odată că ilustratorii nu sunt plătiți destul de bine ca să nu se și distreze în lucrările lor.
13. Cine sau ce te inspiră, ce artiști îți plac?
Sunt genul de persoană care găsește inspirație peste tot - în felul cum arată norii, în muzică, jocuri video, romane, Dungeons & Dragons, grădini botanice, arhitectură, galerii. Sunt atâtea lucruri de văzut și experimentat - încerc să fiu deschis la toate!
În ce-i privește pe artiștii paper-cut, sunt câțiva foarte tari, care mă inspiră: Maelle Doliveux, Ollanski, Eiko Ojala și, bineînțeles, Elsa Mora. Iar dintre artiștii care nu fac artă din hârtie... lista e mult prea lungă!
14. Te gândești să mergi mai departe, sau vrei să rămâi deocamdată la paper-cut? Te simți confortabil cu tehnica asta?
Cred că merg mai departe chiar acum, când extind ideea de cut-paper în mediul digital și desenez mai mulți oameni. Mi-am petrecut întreaga viață artistică de până acum temându-mă să desenez oameni, dar de anul trecut, mă simt mai în largul meu când o fac. Și mă străduiesc să găsesc metode prin care să incorporez textura hârtiei în lucrările mele digitale, să mă joc și cu alte texturi, ca acuarela și vopselele, să văd unde mă duc! E palpitant!
foto Ciprian N. Isac
Much Ado About Nothing - W. Shakespeare
Editura Sterling Publishing - New York
Editor Robert S. Miola
Ilustrator Kevin Jay Stanton
Graphic Designer Chin - Ye Lai
Traducerea Ema Stere