22.08.2017 ciprian isac
Cu pozele lui am lucrat o mare carte, MȚR. Ghidul expoziției permanente. Atunci l-am văzut ultima oară, a venit la noi în atelier, avea mare încredere în ce făceam noi. Nu știu ce am făcut de se întâmpla asta. Părea că iubim și urâm aceleași lucruri și asta era de ajuns...
Acum vreo lună am auzit că-i e greu. Călin Torsan m-a îndemnat să-l vizitez. N-am avut puterea, sunt total neputincios în momente din astea...
Acum mă uit la zecile de mailuri pe care le-am primit de la el, neavând parcă niciodată timp să le iau în seamă cum ar fi trebuit. Ultimul a fost din decembrie, anul trecut, undeva după sf. Nicolae. Se bucura de numirea Lilei la MȚR, după o lungă perioadă de fiere cu fostul director...
Am strâns niște gânduri, ale prietenilor lui mai apropiați, le pun aici, să rămână, cu o zi înainte de plecarea lui.
-------------------------------------------------
De ieri suntem mai puțini cu un suflet și mult mai săraci.
Marius Caraman (Masu pentru noi) s-a dus acolo unde Horia Bernea (Conu nostru cum îi spunea el), Irina Nicolau (Riri), Sorin, Petre, Răzvan, Dan și alți colegi au plecat lăsându-ne nepregătiți pentru a merge mai departe fără ei.
27 de ani, începuturi postdecembriste sub semnul libertății și al prieteniilor, al muzeului în stare născândă, al fotografiei alb negru și al unei stări de grație la care a participat direct cu toată dragostea și priceperea, sub semnul admirației necondiționate pentru Horia Bernea și pentru locul pe care acesta l-a creat.
Marius și privirea lui martor – imaginea noastră vie. Zeci de mii de fotografii, sute de diapozitive și ore de filmare, zeci de albume. Chipuri, locuri, stari, voci, sunete. Lumi văzute și mai puțin văzute,traduse în limba impecabilă a imaginii. Astăzi toate în Arhiva de imagine a muzeului și în sufletele noastre.
Atelierul din mansarda muzeului, Thelonius Monk, Hiromi și câți alții. Lăutarii, Prietenii și apa vieții. Îngerii zburători, pădurea de pristolnice, mirosul de tutun de pipă, șuvoiul de cabluri, baterii, cduri, albumele, tablourile și sculpturile prietenilor, dezordine conținută, poezie, jazz si tutun. Printre ele, înconjurate cu blândețe, instrumentele minune: aparatul de fotografiat și computerul. Fără de care noi n-am fi existat.
Drum bun Marius!
(Lila Passima)
-------------------------------------------------
Marius prețuia prietenia și căuta perseverent - în oameni, întâmplări și viață- lumina. Când admira pe cineva, simțea nevoia să mărturisească despre acela: E o lumină de om! Descopăr în mesageria electronică două semnale de la el, trimise în preajma sărbătorilor. Unul, din 2013: „Pe vremuri, acum aproape o sută de ani, de verticala sufletului meu, se ocupa bunica Lucia și bunicul Nicolae, pomenește-i Doamne. Acum, la bătrânețuri, am prieteni dragi, ocrotește-i Doamne”.)” Semnat „de la Moșu Masu´”. Un altul, din apropierea Sfintelor Paști, 2016: „Hristos a înviat! Sănătat ... bucurie... și lumină sufletească vă dorim din suflețel... noi toți...” Negreșit, această dorință nesățioasă a lui Marius de a fi în lumină și de partea luminii a fost trezită la viață și alimentată de întâlnirea providențială cu Horia Bernea. Cu Conu Bernea, cum îl numea el. Mi-a deturnat destinul, ne spunea adesea. Întâlnirea a fost atât de fascinantă încât vechiul profesor de fizică și-a abandonat viziunea rece, pozitivistă despre lume în favoarea frumosului iradiant și a noimelor celor nevăzute.
(Ciprian Voicilă)
-------------------------------------------------

Ne displac reflexele, vrem să plesnim de originalitate deodată cu crăpatul dimineții și pînă-n crucea nopții, doar că în cele din urmă, pe lîngă lucrurile excepționale pe care rareori se întîmplă să le facem, în amintirile celorlalți lăsăm o sumă de reflexe, ticuri, obișnuințe: un profil poate cacofonf, știrb, fanat dar tocmai de aceea atît de uman. Nu atît fotografiile de teren, de colecții ori de la evenimentele muzeului îmi rămîn de la Masu’, revăzute de zeci de ori pe harduri tot mai obosite și ticsite, cît pregătirea lor printre cabluri, acumulatori, trepiede, blende și alte chițibușuri, plus respirația gîfîită ori tăiată dinaintea declanșării. Mai ales respirația de pîndar al perfecțiunii clipei. Și, da, vorbele lui, oriunde ne-am fi întîlnit, în mansarda muzeului ori pe coclauri, ca un bombănit peste zgura zilelor: Mama cioarelor! Bimbireilor! Are you sure? Pupăciuni tutulor! Bebelonilor! Pune fundu-aici și bagă un ochi! Mă duc să pornesc cazanu’... Need only un devedeu de calitate… O să bag ocheanul! Tînăra domniță Hiromi… Mă bag în scutece… Spor în toate și înger tare voo! I pup you! Frățioare!
(Cosmin Manolache)
-------------------------------------------------
Am început prin a alcătui o listă cu tot ce nu ar fi existat despre și în Muzeu, dacă Marius Caraman nu ar fi fost acolo de la început. Lista nu se mai termina și căpăta accente paranoice, se făcea că Marius a fost condiția sine qua non a tuturor realizărilor. Am renunțat la liste și m-am gândit care e primul lucru care îmi vine în minte când mă gândesc la Marius. Și a venit: o urare pe care o făcea tuturor și pe care mie mi-a făcut-o și ultima oară când l-am întâlnit recent și când se străduia să urce o scară treaptă cu treaptă, acolo unde toți ceilalți bolnavi luau liftul. Urarea era ÎNGER TARE! Acum îți întorc urarea, Marius, cu certitudinea că EL e alături de tine.
(Ioana Popescu)


Mormântarea va fi mâine, 23 August, 2017, ora 13,30 la Parohia Sfantul Nicolae din Cățelu Sat

Foto MasCara, Arhiva Muzeului Țăranului Român, Cosmin Manolache
ciprian isaceste licențiat în grafică (Universitatea de Arte, București). Cofondator al Atelierului de grafică, în anul 2005. În anul 2010 pornește Graphicfront, proiect ce include printre altele și seria cărților Grafică fără computer. Lucrează ca graphic designer specializat în publicații și grafică de eveniment (Romanian Design Week, Street Delivery, CNDB, etc). Pe alocuri mai gândește și realizează design de obiect expozițional și gestionează diverse proiecte de echipă.
Vizualizări: 940

 

 


 

 

Graphicfront vă recomandă ca opiniile exprimate să fie scurte şi la obiect. În general, nu trebuie să depăşească lungimea articolului original. Comentatorii trebuie să manifeste respect faţă de ceilalţi participanţi la discuţie şi să folosească un limbaj corect şi civilizat. Graphicfront îşi rezervă dreptul de a modifica sau respinge comentariile care nu întrunesc aceste cerinţe.

nume

adresa e-mail

introduceţi exact codul din imagine

trimite