16.05.2016 diana velica

La trei luni după începerea primului meu job oficial în România, mi-am dat demisia și am plecat în India pentru o conferință, fără să am un plan B sau măcar un plan A. Am realizat că un job sub conducerea unor adulți din ultima generație comunistă, fie ei și oengiști, nu corespunde nici ideologic, nici chimic cu organismul meu. Ba mai mult ar fi însemnat să-mi risipesc 10 ore zilnic pentru a începe o viață de rutină, bine conturată în standardele predefinite ale societății: job, distracții de weekend, concediu o dată pe an, șefi misogini și incompetenți, apoi căsătorie, copii, ritualuri de familie cu rude enervante, pensie ridicol de mică, iar apoi propriul ritual funerar.  
Așa cum am avut mereu curiozitatea de a ieși din matrice, am ajuns în New Delhi. 

Prima vizită în Delhi s-a dovedit a fi chiar planul, care s-a conturat, iar apoi lipit de mine ca de un radical liber. M-am întors în țară, am făcut pașii birocratici, și iată-mă mutată în Delhi pentru un doctorat în filosofie politică. Tot ce știam despre India sau Nepal erau documentarele pe care le absorbeam cu nesaț de fiecare dată pe canalele care călătoresc în jurul lumii. Toate filmate dintr-o perspectivă idealizată atât a frumosului și distinctului din culturile lor, cât și din perspectiva la fel de idealizată a sărăciei și mizeriei.  
În continuare voi împărtăși cu voi, cei mai neconvenționali, o serie de gânduri pe care le am în aventura mea de a ieși din matrice. Iată unde duc stereotipurile chiar și în Asia: 

Episodul 1 - Spiriturismul 
În Nepal și în India industria spiritualității a luat proporții considerabile odată ce s-a prins că există o invazie de albi care caută iluminarea prin partea asta a globului. Cum și ei sunt tot Români la faza asta, iată câteva caracteristici: 

1. Ne deghizăm în Baba Ji, ne vopsim pe față, purtăm dreaduri și așteptăm să treacă turistul tipic alb în căutarea adevărului și a spiritualității. Dacă vrea să ne facă o fotografie, sărim să-i cerem bani sau să șteargă poza. În restul timpului fumăm hașiș.   

2. Deschidem magazine ayurvedice cu prețuri mai mari ca la Paris în Saket mall sau oricare alt centru comercial din India. 

3. Vindem obiecte religioase hinduse la shop-urile din aeroport. 

4. Deschidem saloane de Yoga la suprapreț la fiecare colț de stradă. 

5. Turiștii albi în căutarea spiritualității se înghesuie la temple în timpul slujbelor religioase și mai zelos decât hindușii, pun petale de flori portocalii și varsă apă pe oul ăla care reprezintă ceva legat de Shiva. Dacă-i întrebi o să constați că nu știau că spală statuia unui penis cu atât de mult zel. 

6. Turiștii albi aflați în călătoie spirituală în India sau Nepal cred că aproape orice se întâmplă este o sincronicitate divină datorată faptului că tocmai s-au întors de la Yoga retreat, unde au ajuns la iluminare în pauza de 2 săptămâni de concediu. 

7. Turiștii spirituali iluminați se întorc în Anglia, Franța sau Australia la job-urile lor din corporație, dar măcar au învățat că nu ai nevoie de nimic mai mult decât să respiri. De acum viața lor va fi cu mult îmbunătățită. 

8. În Nepal turiștii spirituali sunt albi au dread-uri și poartă șalvari, haine hippie și haine nepaleze tradiționale, pe când nepalezii obișnuiți poartă haine de la piață made in China. 

9. Indienii care merg la temple nu cunosc semnificația zeilor pe care-i preamăresc, așa cum nici ortodocșii pioși nu știu nimic despre ritualurile pe care le fac la biserică și despre religia lor. Nici ei nu trăiesc conform religiei, ba din contră preferă să trăiască conform castelor și tradițiilor opresive, confundând tradițiile stupide cu a fi un om moral. 


În altă ordine de idei, multe lucruri fascinante se întâmplă pe aici (mă refer la Delhi), muzică Jazz sau experimentală de bună calitate, teatru, poezie, concerte de chitară, pian, drâmbă și alte instrumente de care n-am mai auzit, în grădini suspendate, muzică clasică indiană, personaje rotunde și complexe și sentimentul că nu mai vrei să părăsești niciodată India.

PS: dacă vă uitați atent la poza cu un Baba Ji singur, o să vedeți ce ochi roșii are. Și ca să știți, practic am furat poza asta, că nu i-am dat niciun ban și am plecat cu ea. Ha!

Foto Diana Velica
diana velicaîși scrie doctoratul în filosofie politică în India pe probleme de sărăcie și drepturile omului, vrea să explice coerent de ce instituțiile nu funcționează corect. Este interesată de cultură și artă și îi plac activitățile interdisciplinare, așa că o s-o vezi adesea organizând evenimente care aduc arta și activismul împreună.
Vizualizări: 968

 

 


Tags:

 

 

Diana Lucia Zotescu

16.05.2016 la 13:07

Excellent photos!
Excellent article! and very good English! Almost perfect!

Reply

Anca

16.05.2016 la 21:13

- răspuns pentru Diana Lucia Zotescu -

That's a very kind thing to say about my English skills! Thank you very much, Diana!

Reply

GF Team

16.05.2016 la 21:44

- răspuns pentru Diana Lucia Zotescu -

Thanks a lot Diana. Always nice to have feedback from you! :)

Reply

Graphicfront vă recomandă ca opiniile exprimate să fie scurte şi la obiect. În general, nu trebuie să depăşească lungimea articolului original. Comentatorii trebuie să manifeste respect faţă de ceilalţi participanţi la discuţie şi să folosească un limbaj corect şi civilizat. Graphicfront îşi rezervă dreptul de a modifica sau respinge comentariile care nu întrunesc aceste cerinţe.

nume

adresa e-mail

introduceţi exact codul din imagine

trimite