12.07.2011 cătălina zlotea
Încercând să descriu cât mai clar metoda tiparului tradițional și tipografia veche, atentă fiind să folosesc termenii adecvați în limba română și să nu omit nici un pas al procesului tehnologic, îmi dau seama că, poate, am uitat să vă spun de ce cercetez, citesc și scriu eu despre acest subiect. Firește este o poveste lungă care nu-și găsește locul într-un text despre culegerea manuală a literelor.


Mod de depozitare a casetelor cu litere, asemănător unui dulap cu sertare.

Pot însă să vă povestesc despre prima dată când am tipărit ceva culegând textul cu mâna mea, așezând hârtia aleasă special pentru lucrarea pe care o aveam în minte, amestecând cerneluri și apoi acționând tiparniță manual, de fiecare dată, pentru fiecare copie. Abia atunci am înțeles exact care este — sau mai bine zis, nu este — locul computerului în munca unui designer. Am învățat că atunci când vrei să faci ceva ce trebuie să existe în relație cu omul, în lumea reală, trebuie să ții cont de constrângerile ei, și că ar trebui să ne bucurăm de libertățile oferite de computer pentru a ne ușura și eficientiza munca, nu pentru a crea lucruri artificiale. În ceea ce privește lucrul cu litera și cu blocul de text, nu cred că există exercițiu mai bun, decât culegerea manuală a textului și imprimarea lui prin tehnici tradiționale.
    
Caseta cu litere

Am avut norocul să trăiesc timp de un an înconjurată de cea mai mare colecție de graphic design din lume, de tiparnițe vechi ce-mi erau tot timpul la dispoziție și litere de metal și lemn de diverse tipuri și dimensiuni. De aici a pornit pasiunea mea pentru arta neagră și interesul de a readuce aceste concepte în actualitate. Primul meu proiect ce s-a folosit de tiparul înalt, a avut două rânduri de text, cules cu același font (aceiași dimensiune și tip de literă) și imprimat în aproximativ 60 de exemplare. Mi-a luat o zi.

 
Deobicei, fiecare font (i.e. set complet de semne ale unui tip de literă de o anumita dimensiune și greutate. Ex: Caslon Bold 10 pt) este păstrat într-o casetă special compartimentată, în care fiecare semn își are locul său. Există mai multe modele de casete, iar compartimentarea este diferită în funcție de limba vorbită în țara în care se tipărește (asemenea tastaturilor din ziua de azi).



Uniformizarea cernelii tipografice cu ajutorul ruloului

Cel care în mod normal culege textul se numea zețar (culegătorul de litere). El este cel care primește manuscrisul și apoi trebuia să aleagă și să așeze fiecare literă, urmărind indicațiile înscrise pe manuscris, într-un suport de metal numit culegar. Acesta are forma unei cutii alungite, cu trei pereți pe care culegătorul/zețarul trebuie sa-l țină într-o mână, în timp ce cu cealaltă adăugă alte litere. Culegerea literelor cere foarte multă îndemânare precum și abilitatea de a citi și a aranja textul în oglindă. Culegarul este, în același timp, măsura pentru lungimea rândului de text, care odată cules, este așezat într-un cadru de metal, și așa mai departe până ce întreaga pagină este gata.

În cazul proiectului meu (o carte de vizită cu doar două rânduri de text) utilizarea culegarului nu era neapărat necesară, deoarece nu aveam nevoie să măsor rânduri de aceiași lungime. Cu toate astea, am ținut să respect toți pașii necesari procesului de tipărire. 

Am vrut ca adresa de e-mail să fie spațiată, astfel încât să se poată citi ușor faptul că este compusă din prenumele și numele meu. Spațiile respective mi-am dorit să fie mai mici decât cele care izolau cuvântul at (aproape insesizabile) și a trebuit să le construiesc din mici bucățele de hârtie, deoarece fontul nu era prevăzut cu albituri (bucăți de metal care sunt folosite pentru spații albe) atât de fine pe cât mi-aș fi dorit.
 

Rândurile le-am distanțat cu ajutorul unor bucăți de plumb, lungi cât rândul de text, mai puțin înalte decât literele (astfel încât să nu intre în contact cu hârtia și să nu se imprime) și de grosimi diferite, în funcție de distanța dorită între rânduri. În ziua de azi, pentru a adăuga mai mult spațiu între rândurile de text, schimbăm variablia leading din InDesign, și facem asta fără să ne gândim la bucățile de plumb (lead) folosite în trecut în același scop.


Culegar

În interiorul cadrului metalic, pe lângă litere și distanțe am așezat și albituri. Acestea sunt corpuri ce nu au suprafață activă care să se imprime (ie. floarea literei). Albiturile sunt mai puțin înalte și nu intră în contact cu suportul tipărit (ie. hârtie, pergament). Sunt folosite în general pentru a împlini rândul, în cazul în care textul nu este aliniat în bloc sau pentru a completa spațiul rămas liber în ramă. Trebuie subliniat faptul că, toate elementele din interiorul cadrului metalic, litere și albituri, trebuie să fie fixe, să nu se miște, pentru ca pagina să se imprime perfect.    

Odată fixat textul în ramă, a trebui să fac mai multe încercări pentru a determina poziția optimă pentru hârtie. În cazul hartiei produse manual, aceasta ar trebui umezită înainte de imprimare pentru o mai bună calitate a tipăriturii. Eu am ales să folosesc o hârtie maro, cu aspect nefinisat și care urma să acompanieze bine inevitabilele erori de tipărire rezultate din lipsa mea de experientă în acest meșteșug.   

Așa cum am menționat la început, a durat o zi să tipăresc 60 de cărți de vizită. O bună bucată de timp a fost consumată încercând să găsesc toate literele necesare, deoarece acestea nu erau așezate corespunzător în compartimente, ba mai mult erau amestecate cu alte tipuri de litere. Abia atunci am înțeles cu adevărat, importanța ultimei operații care-i revenea zețarului: curățarea și redistribuirea literelor în casetă după tipărire. Un font nesortat este efectiv inutilizabil în cazul lucrărilor de mari dimensiuni. Distribuirea literelor și mai ales timpul necesar acestei operațiuni, au fost motivele pentru care, în a doua jumătate a secolului XIX, au fost inventate mașini de culegere automată a textului, despre care voi povesti mai pe larg.


După standardele secoleleor trecute, rezultatul final al proiectului meu a fost slab, cu presiune aplicată inegal și diferențe de strat de cerneală de la o copie la alta. Intenția în ziua de azi însă, e alta. Din punctual meu de vedere, cele 60 de cărți de vizită sunt obiecte cu puternice caracteristici tactile, tridimensionale, și care poartă amprenta manufacturii.
Au o poveste și pentru mine, o oarece încărcătură metaforică (venită din imposibilitatea utilizării simbolului @ pentru adresa de e-mail) și mai ales, valoare sentimentală.
Fontul folosit: Isotype Futura 18 pt.
cătălina zloteaeste licențiată in design grafic (Universitatea de Arte București), publicitate (Universitatea din București, Facultatea de Jurnalism și Științele Comunicării) și design de carte (Universitatea Reading, secția Typography și Graphic Communication). Lucrează ca graphic designer specializat în publicații și typography. (revista Esquire, bienale de arhitectură, diverse expozitii și evenimente).
Vizualizări: 2394

 

 


Tags:     

 

 

Bogdan Vornicu

22.08.2011 la 19:58

Mi-a placut mult articolul si mi-a deschis gustul pentru un procedeu tehnic despre care nu stiam mare lucru. Dupa ce l-am citit, am vizitat un muzeu al imprimeriei din Lyon si cu ce citisem in articol am putut sa imi fac o imagine mai completa. Si mai important, articolul mi-a dat o anumita dorinta de a afla mai multe despre procedeul asta, asa ca a trebuit sa petrec vreo 4 ore in muzeu ca sa aflu cat de mult am putut.
Multumesc pentru asta.
As vrea sa va spun ce am mai aflat in plus, din acest muzeu, poate si altii au fost captivati de acest procedeu tehnic al tiparului.
Am aflat ca literele erau disponibile in sertarul din care se luau, in functie de frecventa folosirii - spre exemplu mai multe albituri decat litere A mare. Literele mari erau depozitate in partea de sus a sertarului si cele mici si spatiile in partea de jos de unde avem acum denumirea de "lower case" si "upper case". De asemenea, nu sunt chiar 100 % sigur, dar notiunea de "punere in pagina" deriva de la tipar pentru ca se asezau la propriu, literele, alburile si eventualele xilogravuri cu desene, in cadrul de metal al paginii. Erau cam 4 pagini care se imprimau simultan - sau mai multe.
Un alt lucru e ca din cauza nevoii de a produce multe carti s-a incercat, si s-a reusit realizarea unui numar mare de litere de metal apelandu-se la un procedeu de linie de productie. Erau 3 piese metalice cu ajutorul carora se realiza rapid o litera - un fel de preducea avand in cap forma pozitiva a literei, apoi o bucata prismatica de metal care dupa ce era lovita de preducea, prelua forma negativa a literei (era rectificata dupa lovire pentru ca prisma se deforma dupa). Ultimul element era un fel de caus metalic din doua piese (care se cuplau in jurul prismei cu forma negativa) prin care se turna metalul cald care avea sa devina litera. Procedeul permitea producerea a mii de litere intr-o zi.
Am mai aflat despre admiratia care o aveau primii tipografi pentru manuscrise si marele lor dezavantaj care, ca intotdeauna este inclus in principalul avantaj. Din cauza faptului ca ei faceau serii largi erau fortati sa foloseasca materiale care se gaseau din abundenta - hartie din lemn si cerneala neagra in timp ce manuscrisele foloseau si pergament si coperti din piele si pictura colorata. Avantajul unei serii reduse unde poti folosi materiale mai rare.
Am mai aflat ca la inceput nu marcau deloc foile dar apoi au constatat ca ar fi bine sa aiba semne pe de-o parte sa usureze munca celor care legau si pe de cealalta parte sa usureze cautarile cititorilor in cartea respectiva - asa au aparut coloncifrul, reclama, semnatura, titlul curent si "foliation" care nu stiu cum se traduce in romana.
Si inca un alt lucru interesant: am aflat despre stereotipie si sterografie - procedee care permiteau realizarea unor pagini bloc de litere tiparite care ofereau posibilitatea tiparirii ulterioare a noi exemplare fara sa fii nevoit sa culegi toata cartea din nou.

Oricum multe lucruri interesante de aflat despre procedeul asta. Ce e deosebit iarasi ca la cartile vechi expuse acolo - oglinda paginii era frumoasa. Nu era deloc intamplatoare.

Ma intreb daca nu poate avea aplicatii moderne acest procedeu pe langa faptul ca te ghideaza in lucrul cu pagina si cu litera. Ma gandesc ca acum, in epoca tiparirii in masa, astfel de obiecte in care se investeste timp si unde micile inegalitati de imprimare ofera o mica diferentiere intre exemplare - pot fi foarte atractive pentru un public de graficieni mai ales. Mie personal, mi-ar place sa vad poate mici carti sau caiete tiparite manual.
Oricum fascinant articol si, pentru mine, foarte util.
Multumesc

Reply

Cătălina Zlotea

25.08.2011 la 14:15

- răspuns pentru Bogdan Vornicu -

Bogdan, ai mers intr-adevar, intr-unul dintre cele mai bune locuri din lume pentru a afla despre tipar si litere. Musée de l'Imprimerie din Lyon (banuiesc ca acolo ai mers) este pe langa gazda unei colectii impresionate de tipografie franceza (si nu numai), un important centru de cercetare in acest domeniu.

Tehnica tiparului inalt este foarte folosita in ziua de azi, in special in SUA si Marea Britanie. Exista inca prese functionale, de dimensiune redusa pe care se pot tiparii obiecte de mici dimensiuni. Deasemena, sunt artisti consacrati (cum ar fi Alan Kitching) pentru lucrarile lor in aceasta tehnica.

Multumim pentru cuvintele frumoase si ma bucur foarte mult ca articolul ti-a fost de folos. Seria articolelor despre tipar si tipografie vor continua la sectiunea 'tehnica', asa ca urmareste site-ul incontinuare.

Reply

Bogdan Vornicu

26.08.2011 la 16:57

- răspuns pentru Cătălina Zlotea -

Multumesc pentru raspuns. Da, acesta este muzeul pe care l-am vizitat. Mi s-a parut foarte bine organizat ca exponate si informatie, in sensul ca am putut intelege unele lucruri relativ usor. Din pacate partea de tipografie moderna - offset (sau prin expunere la un fascicul foarte mic si intens lumina?) nu am mai avut timp sa o aprofundez.

Nu stiam ca inca se mai foloseste tiparul cu litere mobile - nu am o cunostinte prea multe legate de acest domeniu. Am intrat pe un site cu un workshop de Alan Kitching si mi-a placut foarte mult. Se pot face intr-adevar lucruri frumoase. Multumesc de informatie.

Ar fi frumos intr-o zi sa am acces la o astfel de presa sa experimentez. Pana atunci o sa urmaresc in continuare articolele voastre legate de tipografie.
Multumesc

Reply

stefan

29.08.2011 la 17:28

Super articol.Mi-a placut fraza "Intrăm zilnic în contact cu tipărituri ce au deobicei un caracter efemer, și încet, încet ne-am obișnuit să le ignorăm forma, devenind parte integrantă a fundalului zilnic. Citim rapid informațiile pe care ni le oferă și nu dăm atenție în mod normal hârtiei sau tipului de literă folosit. Am si eu o tiparnita adusa din Germania "hhttp://letterpress-romania.blogspot.com/2011/06/letterpress-romania.html. Impartasesc aceeasi pasiune pentru arta neagră. Insa cu greu gasesc consumabilele necesare in Romania. Hartia de bumbac 100% folosita in general in Letterpress o gasesc foarte scumpa in Romania.

Reply

carmen nistor

02.09.2011 la 21:10

- răspuns pentru Cătălina Zlotea -

Realizez ca am trait o viata in lumea asta de care povestesti. Bunicul meu, cel mai in varsta legator de carti si poleitor din tara (asta ca sa dau doar doua dintre specializarile lui), si cel mai priceput adaug eu fara sa gresesc, tipareste si poleieste manual sau la presa manuala de peste 70 de ani (el are acum 88). M-au fascinat intotdeauna ordinea in care isi pastreaza literele si toate instrumentele. tot ce face el pareau lucruri obisnuite pentru mine. le pot vedea zi de zi la masa lui de lucru. dar acum inteleg ca inca practica o meserie pe care altii doresc sa o reinvie. la noi in casa a trait si inca traieste.

Felicitari pentru preocupari!

Recomand si muzeul tiparului Plantin-Moretus din Antwerpen.
l-as fi dus pe tataie acolo, sa vada ca ceea ce el inca mai face, altii doar expun in muzee :) dar i-am povestit cat am putut de frumos despre ce am vazut.

Reply

Ciprian

06.09.2011 la 21:16

- răspuns pentru carmen nistor -

Eu spun ca ceea ce face bunicul tau merita toata atentia. Intr-o lume in care mestesugurile, breslele, micile ateliere dispar, ce ne spui pare neverosimil.
Faptul ca cineva ramane consecvent pe o indindere asa mare de timp, mi se pare absolut admirabill. Poate imparti cu noi mai in detaliu aceasta experienta a bunicului tau? Multumim

Reply

Graphicfront vă recomandă ca opiniile exprimate să fie scurte şi la obiect. În general, nu trebuie să depăşească lungimea articolului original. Comentatorii trebuie să manifeste respect faţă de ceilalţi participanţi la discuţie şi să folosească un limbaj corect şi civilizat. Graphicfront îşi rezervă dreptul de a modifica sau respinge comentariile care nu întrunesc aceste cerinţe.

nume

adresa e-mail

introduceţi exact codul din imagine

trimite