16.11.2011 carla duschka
Probabil că titlul cărții noastre incepe să devină agasant. Nădăjduim totuși că pentru cei pasionați de tehnici, cărți, urme făcute în diverse moduri și pe diverse materiale încă mai e loc.
Să luăm un exemplu: unul dintre motivele principale pentru care excludem hârtia colorată în masă atunci când gândim o copertă e că nu se poate tipări un titlu, de pildă, suficient de vizibil. E greu să găsești o cerneală offset acoperitoare, puternică, vizibilă. E greu, poate chiar imposibil. Deseori tipărim fontă plină și lăsăm litera albă în spărtură, și atunci obținem un efect ca și cum am tipări cu deschis pe închis. (vezi cartea cu coperte poloneze din articolul meu precedent). Însă e clar că hârtia colorată în masă e greu de egalat când vorbim de calități tactile sau de strălucire.
"Folio" are multe înțelesuri – e relevantă aici înrudirea cu folie, peliculă subțire. Ca și alți termeni folosiți la noi în domeniul tiparului, probabil că e preluat din lb. germană de la Folienprägung (imprimare cu folie colorată); altfel folio se referea inițial la formatul de pagină/carte. În sensul în care îl folosim noi astăzi e practic un transfer al unei pelicule de pigment de pe o folie, pe suportul dorit: hârtie, piele, diferite texturi etc. Acest transfer se face la cald, cu o presă specială, folosind un metal [zinc] corodat chimic așa încât suprafața activă devine desenul sau litera pe care vrem să le imprimăm. Acest zinc se poate folosi și pentru timbru sec dacă reglăm la aceiași presă o presiune corespunzătoare.
Cei mai mulți dintre noi știm rezultatul acestui tip de imprimare pe eternele mape de licență /doctorate imprimate cu cel mai isteric auriu, la unele legătorii din oraș. Chiar se asociază în mod eronat acest auriu cu cuvantul folio. Puțini știu însă că există folio de diverse culori cu diferite grade de strălucire sau mate, de o mare varietate, iar imprimeul iese foarte elegant, curat, uniform, mai frumos uneori decât serigrafia.
Am experimentat această tehnică la coperta ultimei noastre cărți. Folio la două culori și timbru sec. Până veți ajunge să atingeți cartea – și mai durează foarte puțin! – vă oferim câteva imagini.

Despre timbru sec și serigrafie într-un episod viitor


carla duschkaeste licențiată în arte plastice, grafică (studii universitare la Bucuresti și postuniv. la Berlin) având ca principală preocupare grafica de carte. Este grafician la Atelierul de grafică și asistent universitar în cadrul UNArte București. Este unul din fondatorii proiectului GF.
Vizualizări: 1665

 

 


Tags:   

 

 

mada

17.11.2011 la 09:31

excelent, abia asteptam sa atingem asa o carte... la cat mai multe si bune carti!

Reply

Graphicfront vă recomandă ca opiniile exprimate să fie scurte şi la obiect. În general, nu trebuie să depăşească lungimea articolului original. Comentatorii trebuie să manifeste respect faţă de ceilalţi participanţi la discuţie şi să folosească un limbaj corect şi civilizat. Graphicfront îşi rezervă dreptul de a modifica sau respinge comentariile care nu întrunesc aceste cerinţe.

nume

adresa e-mail

introduceţi exact codul din imagine

trimite