15.07.2013 călin torsan
"Mi-am reparat chitara mea veche, cumpărată prin 1994 cred, sau așa ceva, și am reînceput să zdrăngăn. Sunt un idiot în materie de ureche muzicală, în materie de cântat în general, în sensul că de vreo zece ani de zile n-am fost în stare să învăț un acord nou față de ce știam atunci. Am mai învățat ceva melodii noi, dar le cânt mizerabil, ca o cizmă. Cu toate astea, simt nevoia să am prin preajmă o chitară pe care să o iau la zdrăngănit din când în când." Apariție stranie ori măcar una care nu te lăsa să o uiți prea curând, prietenul ăsta al meu, cel din care am citat mai sus, unul corpolent și parcă mereu pus pe harță, încrucișând săbii în privirile mai totdeauna încruntate, avea înșurubat pe creștetul capului, vară, iarnă, un fes negru. Sigur, văzându-l de atâtea ori cum nădușea sub cușmă, în timpul primăverilor sau al zilelor toride din iunie, iulie și august, te puteai întreba de ce dracului nu dă odată cu căciula aia de pământ, să mai lase să-i respire scăfârlia. De dat, dădea el, dar în câini, atunci când se-apuca să-ți înșire, ochi în ochi, defectele cu care te împovăraseși în viață sau de-a lungul orelor în care așternea litere colțuroase despre prostia oamenilor, mirându-se după aceea, semn al candorii, de ce este atât de singur. Ba, chiar ajunsese să își pună întrebarea dacă nu cumva singurătatea este un păcat.

Toate fotografiile din copilărie ni-l prezintă sobru și cu o neobișnuită claie de păr înconjurându-i fruntea, una care, stârnind acel spirit caustic de care dau dovadă copiii, i-a adus poreclele Mowgli și Mireille Mathieu. Ceva era de ascuns, fără îndoială, sub țesătura neagră sau dedesubtul acelei tunsori. M-am întrebat și eu, ce oare anume, într-o zi când eram numai noi doi în biroul unde, pe lângă prieteni, devenisem și colegi de muncă, de serviciu. Era așa de cald înăuntru, încât i-am zis răspicat să-și dea jos șapca, să i se aerisească mintea. Atunci mi-a spus de urechea beteagă, cea despre care ai lui tromboniseră că a ajuns așa din cauza unei lovituri. Și că pavilionul ei va putea fi reparat printr-o operație estetică. Până atunci, însă, floci și pălărie. Și acuitatea aceea, dezvoltată în timp, turnată mai târziu în dialoguri care au entuziasmat critica literară. De la nebunia lui Jul, candidul chitarist de provincie și personaj al cărții Dincolo de frontiere, Sorin plonjează direct în liniște, fără acorduri luate stângaci și fără coarde rupte din pricina extazului: " Mă gândeam că s-ar putea face, în siajul lui David le Breton cu Despre tăcere, s-ar putea face, zic, un studiu despre singurătate. Pentru că există diferite nuanțe ale singurătății plecând de la ceea ce am vrut să scriu și io într-O limbă comună, despre singurătatea surdului izolat de sunete, până la singurătatea unuia care face noaptea de caraulă ". Și rămâne acolo, Sorin, în liniște și tăcere. În cărți.


foto arhiva familiei Stoica

Sorin Stoica s-a născut pe 27 iulie 1978, în localitatea Bănești, județul Prahova.

Absolvent al Facultății de Jurnalism și Știintele Comunicării a Universității din București (2000);

Master în Comunicare și masterand în Antropologie (SNSPA), anul II;

Preparator asociat la catedra de Antropologie Culturala (FJSC - Facultatea de Jurnalism și Științele Comunicării) și cercetător la Muzeul Țăranului Român.

A colaborat la Vatra, Dilema Veche, Deci, Formula As, Ultimul Atu, Cultura,

Semnatarul rubricii „Liberul arbitru“ din Suplimentul de Cultură.

S-a stins din viață pe 6 ianuarie 2006, în urma unei boli cronice.

Luna aceasta Sorin ar fi împlinit 35 de ani.


A publicat

Povestiri cu înjurături (Paralela 45, 2000)

Dincolo de frontiere, (Paralela 45, 2002)

O limbă comună (Polirom, 2005)

Două volume de proză împreună Călin Torsan, Ciprian Voicila, Cosmin Manolache: Povestiri mici si mijlocii (Curtea Veche, 2004) și Cartea cu euri (Curtea Veche, 2005).

A coordonat împreună cu Zóltan Rostás două culegeri de texte de istorie orală ale studenților de la FJSC: Istorie la firul ierbii. Documente sociale orale (Tritonic, 2003) și Televizorul în „micul infern“ (Tritonic, 2005).


Volume postume

Jurnal (Polirom, 2006)

Tur-retur (vol. I) Convorbiri despre munca în străinătate

Tur-retur (vol. II) Alte convorbiri despre munca în străinătate (Curtea Veche, 2006)

Între patrii (Polirom, 2006)

Aberații de bun simț (Polirom, 2008)

călin torsanAcru și rece ca o salată de boeuf. Grețos ca maioneza. Bun de sărbători și rău în timpul anului. În loc de ochi, măsline. În loc de buze, feliuțe de gogoșar.
Vizualizări: 1688

 

 


Tags:   

 

 

Graphicfront vă recomandă ca opiniile exprimate să fie scurte şi la obiect. În general, nu trebuie să depăşească lungimea articolului original. Comentatorii trebuie să manifeste respect faţă de ceilalţi participanţi la discuţie şi să folosească un limbaj corect şi civilizat. Graphicfront îşi rezervă dreptul de a modifica sau respinge comentariile care nu întrunesc aceste cerinţe.

nume

adresa e-mail

introduceţi exact codul din imagine

trimite