14.04.2016 carla duschka
Fotografie © Sven Ehlers

Katja von Ruville, designer consacrat și artist din Frankfurt/Main, este unul dintre autorii câtorva dintre Cele mai frumoase Cărți Germane, lucrările ei sunt și au fost apreciate ani de-a rândul. Este un colaborator de bază al mai multor edituri germane dar este foarte preocupată și de proiectul ei personal de bijuterii-unicat „grassgruen“. De câțiva ani lucrează și sculptură și obiect, și expune periodic.
Katja a fost de câteva ori în România cu seminarii și workshopuri legate de book design. În preajma Târgului de carte de la Leipzig din acest an, și-a făcut timp să ne răspundă la câteva întrebări – a luat naștere un material dens, extrem de plăcut de parcurs, plin de sinceritate și căldură pentru care îi mulțumim.

CARLA DUSCHKA Cum vezi cartea ca întreg și ce îți place așa mult la grafica de carte?
KATJA VON RUVILLE Pentru mine designul (Gestaltung) de carte este o combinație grozavă între provocări de ordin intelectual și respectiv de creativitate, între meștesug, lucrul la computer și în mod special tangibilitatea rezultatului. Ador să mă cufund în felurite texte și astfel să-mi lărgesc orizontul. Proiectele mele de anul trecut m-au catapultat în Japonia de acum 1000 de ani dar și în lumea jucăriilor vechi, din secolele al 18-lea și al 19-lea. Mă bucur de felul cum ia naștere layout-ul, lucru care începe precum în artă cu o foaie albă, un document gol. Începutul nu este niciodată soluția, aceasta are mereu nevoie de timp ca să se dezvolte. Îmi place să folosesc meșteșuguri bine dobândite, să așez cartea pagină cu pagină. Uneori asta este muncă monotonă, dar are ceva meditativ care îmi place mai ales după faza de documentare și de realizare a layout-ului. Și apoi căutarea materialului, atingerea hârtiilor, a pânzelor, alegerea timbrului sec și în final faptul de a ține un produs în mână – toate astea sunt un mare noroc.





Sei Shōnagon, Kopfkissenbuch, Manesse Verlag, 2015





Thomas Stauss, Frühe Spielwelten, LIBRUM Publishers & Editors, 2015


CD Te simți bine cu meseria ta? În lumea din ce în ce mai plină de gadgeturi uneori avem senzația că lucrul la o carte tipărită devine ceva chiar foarte clasic și poate inactual? 
KvR Tocmai în această lume, privesc ca pe un mare dar lucrul la ceva ce poate fi ținut, apucat cu mâna. Meșteșugul, lucrul meșterit cu mâinile revine. Există un neîntrerupt trend al do-it-yourself. În reviste se explică de exemplu cum să-ți prepari acasă detergentul, tocmai am citit asta pe drumul spre Târgul de carte de la Leipzig, în actualul număr The Weekender. Noi oamenii avem nevoie de lucruri pipăibile, avem nevoie să putem folosi toate simțurile noastre ca să nu înnebunim. Acest lucru mi-era limpede încă din timpul studenției. Lucrarea mea de diplomă s-a numit despre Simțuri și este o cercetare despre cele cinci simțuri, în forma unei cărți. (Apropos, lucrarea este acum expusă în muzeul Klingspor din Offenbach). Și de asta nu percep deloc grafica de carte ca pe ceva oldschool ci dimpotrivă este ceva care se potrivește foarte bine cu vremurile de acum.
Încă din timpul școlii am ascultat primele conferințe despre cărți electronice. Am fost avertizați că studiem ceva ce urmează să dispară. Și se întâmplă asta? Nu, dimpotrivă. Plăcerea studenților de a face cărți este neîntreruptă.




Katja v. Ruville, von Sinnen, lucrare de diplomă, 1995

CD Care crezi că sunt calitățile care fac din tine un bun designer?
A avut o importanță majoră școala, pregătirea pe care ai făcut-o – chiar dacă se află în urmă – sau te-au format mai ales lucrările concrete, experiența de-a lungul anilor?
KvR Aici se completează ambele. Studiul a însemnat mult, atât înțelegerea prin practică a meșteșugului tipografiei și a culegerii textului cât și gândirea liberă în etapa de concept. Hans Peter Willberg, profesorul meu, nu a fost deloc dogmatic. El ne-a învățat elementele de bază și apoi ne-a lăsat să experimentăm. Ne plăcea întotdeauna foarte mult.
Însă fără anii petrecuți în departamentul de producție din cadrul editurii S.Fischer (n.r. una dintre editurile germane mari, de tradiție) nu aș ști multe lucruri. Lumea design-ului cât și a producției de carte este atât de cuprinzătoare, nu s-ar putea preda ori învăța cu totul în câteva semestre. Nu aș fi știut cum să fac calculele pentru o carte, cum să dau indicațiile pentru prelucrarea textului și cum să semnalez corecturile și modificările, cum se fac indicațiile pentru paginație, și nu cunoșteam nici semnele pentru corectură. Cum funcționează o editură am învățat evident direct în editură. Acesta a fost un pas incredibil de important în cariera mea, inclusiv pentru că acolo am cunoscut atât de mulți oameni cu care încă mai colaborez. Lumea editurilor e mică. Odată intrat, rămâi acolo.
Când am ieșit din aceste două „școli“, eram deja un designer foarte bun. În cele din urmă, abia lucrul la proiectele mele ca freelancer m-au ajutat să devin designerul care sunt astăzi. Aceste proiecte m-au dus mai departe și m-au ajutat să fiu mai sigură și mai relaxată.

CD Cât de stabil sau instabil e să lucrezi ca freelancer în Germania? Cum decurge relația cu editurile de acolo? Ai edituri preferate? 
KvR Momentan nu e simplu. Unii designeri pot trăi bine în continuare de pe urma muncii lor, alții au probleme. Editurile se află sub o enormă presiune. După părerea mea, asta are legătură cu întreaga schimbare din societatea noastră. Înainte, fiecărui editor îi era clar că „Verlag“ (germ. pt. editură) vine de la „vorlegen“ (a pune înainte, a servi; și cu sensul de a plăti în avans), că e nevoie de capital ca să poți ține o editură și că în nici un caz nu trebuia să te aștepți să faci profit. Directorii de edituri au investit și erau mulțumiți dacă ieșeau pe 0. Astfel ei finanțau cărțile și plăteau salariile. Astăzi în Germania nu prea mai există edituri mari independente. Ele aparțin toate grupurilor editoriale iar acestea sunt conduse ca orice altă corporație. Se așteaptă profit și toți trebuie să economisească. Editurile oferă mult mai puține comenzi și sunt zgârcite și cu costurile de tipar și finisări. Asta primejduiește imprimeriile dar și graficienii de carte.
Piața se va schimba. Piața pentru designul de carte se va micșora iar interesul pentru design de calitate va veni din partea unor organizații total diferite. Cartea nu va dispărea, însă cărțile vor fi inițiate și produse de către alte persoane.
Dar chiar dacă vremurile sunt mai neprietenoase, mie îmi sunt dragi toți oamenii cu care lucrez în edituri. Branșa încă nu permite problemelor apărute să se strecoare și să distrugă relațiile interumane. Eu percep mereu ca pe un mare privilegiu faptul de a colabora cu oameni așa minunați – în toate editurile cu care lucrez.

CD Ce poți sa ne spui despre concursul Cele mai frumoase cărți germane? Ce importanță are pentru tine, ce înseamnă premiile câștigate? Și care e ponderea concursului la nivel național în Germania?
KvR Cât am fost studenți, concursul era etalonul și ținta noastră. Voiam neapărat să facem cele mai frumoase căți și îi invidiam pe cei care primeau premii. Acum suntem deja demult printre premianți și ne-am mai relaxat. Pentru mine o distincție rămâne o distincție, dar o eliminare nu mi se mai pare așa gravă. Odată ce ai participat la jurizare, știi cât de strânsă poate fi luarea deciziilor. Am devenit mai blândă cu evaluarea concursului de când lucrez eu însămi în juriu.
La nivel național, concursul e cunoscut aproape doar la nivelul branșei. Asta are legătură cu faptul că nu suntem o țară așa amatoare de design cum e Olanda, de exemplu. Mare păcat. Eu mi-aș dori mai multă atenție pentru concurs.

Pe de altă parte mă bucură foarte mult că acest concurs se organizează și în România și că în 2015 o carte românească a obținut o diplomă de onoare la concursul internațional. Asta spune multe despre dezvoltarea și aprecierea graficii de carte în România. Față de 2003 când am avut primele seminarii la voi, s-au întâmplat multe. Talente existau multe în România, dar lipsea o platformă.
Extrem de interesant mi se pare concursul internațional pentru că ne deschide o întreagă lume. Îmi place enorm să văd la Leipzig cărțile expuse în cadrul acestui concurs. 
 
Dar cum îl vezi din postura de jurat (știm că ai făcut parte de mai multe ori din juriu)?
KvR Cum am menționat și mai sus, am în mod firesc mai multă înțelegere pentru munca juriului de când mă număr și eu printre jurați. 
Prima rundă de jurizare înseamnă muncă grea pentru că trebuie să vezi atât de multe cărți. Însă neghina se desparte relativ simplu de grâu. Și totuși recomandarea pentru a doua jurizare este o mare responsabilitate. Nu este permis să treci cu vederea posibili câștigători iar unele concepte de design nu sunt imediat accesibile. 
Participarea în al doilea juriu este grozavă pentru că îți trec prin mână aproape exclusiv cărți bine făcute. Și se discută mult despre design, concept, despre conținutul cărților, asta prețuiesc foarte mult. Juriul nu-și simplifică deloc situația. Iar decizia se ia greu la nivelul înalt care s-a atins între timp. Dar pentru că suntem mereu șapte persoane în al doilea juriu, susțin cu tărie rezultatele. Impunerea propriilor favoriți e relativă și cumva e păcat dar e corect așa. Cele mai frumoase cărți sunt o decizie a majorității.

CD Crezi că există o graniță între design și artă? Sau mai degrabă o colaborare?
Tu ai și propriile proiecte artistice, plus seria de bijuterii. Cum se echilibrează sau completează aceste preocupări?
KvR Evident că arta și design-ul sunt două discipline diferite. Dar sunt înrudite. Inclusiv în perioada de pregătire. Bazele care se predau se întrepătrund, asta am observat mai ales de când am început  în 2011 studiile serale la Städel Abendschule. Ca designer profesionist aveam deja multe cunoștințe de bază. Diferența constă în aplicabilitate și în faptul că grafica de carte și designul sunt prestări de servicii. Noi servim conținutului cărții și lucrăm pentru un client.
Pentru mine se completează ambele minunat. Pe de o parte sunt mult mai relaxată ca prestator de servicii de când mă pot dezlănțui în proiectele mele libere. Nici nu mai sunt așa sensibilă cu privire la corecturile care mi se cer. Când eram foarte la început vedeam asta ca pe o jignire personală.
În plus, concep mai bine lucrările aplicate de când mă ocup și de lucrările mele de artă.




grassgrün bijuterii unicat, realizate în perioada 2013-2015


leaving traces, Kachel_08, 2015, ∅ 25 cm, porțelan, orez negru, pigment, glazură


Quadratserie_05, 2014, 30 × 30 cm, gips, sago, lemn


Quadratserie_09, 2014, 30 × 30 cm, rășină, pigment, fasole, lemn


sorg instalație, 2014, 120 cm  25 cm × 45 cm 
vinete, gips, tapioca

CD Cum te reîncarci? Care sunt lucrurile, persoanele, evenimentele care te inspiră, pe care le urmărești constant?
KvR Aici lucrurile s-au schimbat foarte mult. Ca tânăr designer umblam mult, trebuia să particip peste tot, să văd totul, eram în fiecare an la forumul Typografie. Acum asta nu mai e așa important. Mai degrabă am nevoie de mici pauze ca să prelucrez, de exemplu, ceea ce cercetez. Înțeleg mult mai bine faptul că pauzele și mersul în gol și faptul de a „lăsa la o parte schițele pentru câteva zile“ sunt o parte importantă a procesului creativ.
Inspirația o găsesc în natură. Asta se vede în lucrările mele de bijuterie pentru care torn și prelucrez piese găsite în natură. Diversitatea formelor din natură este pur și simplu incredibilă și mă inspiră foarte mult. Uneori mă întreb, de ce noi oamenii tânjim așa mult să dezvoltăm noi forme și noi idei de design. Natura ne întrece pe toți deopotrivă. 
Uneori fac lucruri fără sens, ca să-mi eliberez capul. Intru într-un magazin plin ochi cu alimente asiatice și mă bucur să văd paste verzi și dulciuri în forme ciudate. Sau urc în cel mai înalt zgârie-nori de aici din Frankfurt ca să văd lumea de sus. Asta mă inspiră, așa îmi vin cele mai bune idei. Și desigur și arta mă inspiră. O vizită în Muzeul pentru Artă Modernă este mereu o sărbătoare. 
Singurele termene fixe din an legate de carte sunt cele două târguri de la Leipzig și respectiv Frankfurt și întâlnirea de la Kassel cu foștii colegi din studenție, cu colege și colegi de breaslă. Suntem într-o bună relație de prietenie și ne întâlnim pentru schimb de idei, o dată pe an la Friedrich Forssman în Kassel. E o întâlnire pe care nu vreau niciodată s-o ratez.

CD Cât timp ai la dispoziție pentru lucrul la o carte? Se poate trăi în Germania din grafica de carte?
KvR Depinde foarte mult. Unele proiecte durează trei până la patru luni sau chiar jumătate de an, altele sunt gata în una-două luni. Sigur că asta ține de temă și de complexitatea lucrării. Eu primesc comenzi pentru că pot concepe și lucra rapid, cu îndemânare la layout și la partea de tipografie și nu comentez dacă mai vin corecturi cu puțin înainte de predarea la tipar. Însă primesc comenzi și pentru că trag aer în piept și nu mă sperie patru rânduri de corecturi la o lucrare cu peste 400 de pagini. Mie îmi place acest mix de mișcări instantanee și curse lungi. Și găsesc că lumea editurilor fixează termene foarte umane iar proiectele se pot planifica în mod rezonabil. Asta nu se compară cu publicitatea unde nu-mi doresc să lucrez.
Și da, se poate trăi în Germania exclusiv din grafica de carte.

CD La un workshop în România ai spus că o lucrare merită acceptată atunci când sunt asigurate două din 3 criterii: plăcere, faimă, bani. Ești în continuare de aceeași părere? Poți adăuga ceva la ideea asta?
KvR Acesta este un principiu pe care Olaf Leu ni l-a recomandat cu mare căldură în timpul studenției și care ajută să iei decizii cu privire la acceptarea ori refuzarea comenzilor – și care e de urmat în situații normale.
Primim adesea solicitări din partea unor oameni care din diverse motive nu pot plăti mult pentru munca noastră. Și în astfel de cazuri ajută să ne întrebăm dacă proiectul respectiv ne-ar aduce faimă (de exemplu ar oferi multă libertate de creație așa încât să obținem o carte „dintre cele mai frumoase“) și dacă ne-ar face și plăcere. Și atunci putem accepta o astfel de lucrare. Comenzi ale unor clienți care plătesc prost dar apoi schimbă totul, corectează mult și nici nu-ți dau șansa de a face o lucrare de succes, trebuie refuzate. Dar la lucrări plătite sub prețul lor firesc se poate menționa foarte clar că și munca depusă va fi limitată. Și atunci va exista o singură propunere, un singur rând de corecturi iar clientul trebuie să pregătească dinainte foarte bine textele așa încât așezarea lor să meargă ușor, fără probleme.
Găsesc că acest principiu este încă valabil, mai puțin în vremuri de criză cu o situație generală proastă a comenzilor. Atunci va trebui să acceptăm comenzile pentru bani iar cele pentru notorietate ori plăcere vor trebui refuzate. Doar suntem nevoiți să ne plătim chiriile pentru ateliere.



M.Lenz, Offene Unruh, S.Fischer Verlag, 2010

Fotografii © Katja von Ruville

carla duschkaeste licențiată în arte plastice, grafică (studii universitare la Bucuresti și postuniv. la Berlin) având ca principală preocupare grafica de carte. Este grafician la Atelierul de grafică și asistent universitar în cadrul UNArte București. Este unul din fondatorii proiectului GF.
Vizualizări: 1499

 

 


Tags:      

 

 

Graphicfront vă recomandă ca opiniile exprimate să fie scurte şi la obiect. În general, nu trebuie să depăşească lungimea articolului original. Comentatorii trebuie să manifeste respect faţă de ceilalţi participanţi la discuţie şi să folosească un limbaj corect şi civilizat. Graphicfront îşi rezervă dreptul de a modifica sau respinge comentariile care nu întrunesc aceste cerinţe.

nume

adresa e-mail

introduceţi exact codul din imagine

trimite