01.03.2017 ciprian isac
Meseria de fotograf s-a așezat mai bine și mai rapid în timp, în comparație cu cele prezentate anterior, cea de curator și ilustrator. Aș putea spune că pe cea de ilustrator a ținut-o în loc. Era mult mai ușor/ rapid/ ieftin să faci o fotografie decât un desen. O poză și un text aruncat pe ea în Corel rezolvau orice într-un timp record, copertă, afiș, flyer. Nici nu vreau să-mi amintesc de acele vremuri.  
Fotografia a avut mai întotdeauna aplicabilitate, fie că era făcută dedicat, fie că o luai dintr-o bancă de imagini, în funcție de nevoi. Așezarea de care pomeneam la început are însă un altfel de caracter, unul ce ține de alegere. Apele s-au ales, delta s-a format. Tehnica nemaifiind un atu (oricine poate cumpăra tehnică, nu mai vorbesc de telefoanele deștepte din buzunarul fiecăruia), performanța se face pe alte criterii: creativitate, putere de explorare, îndrăzneală, spontaneitate etc. Timpul alocat unei fotografii a crescut, oamenii au început să caute/aștepte o lumină mai bună, un moment mai bun, un machiaj mai bun. Astfel, ajutată și de gustul fiecăruia, fotografia a devenit foarte specializată în diversitatea ei. Tema, subiectul au devenit importante. E clar acum cine ce fel de fotografie face, documentară, publicitară, de spectacol sau de nuntă. Ceea ce mi se pare foarte bine.

CORINA OLARU (foto sus)
fotografie de advertising 
Privit din punct de vede profesional, aș spune ca 2016 a fost pentru mine un an de tatonări în diverse zone de exprimare, de analiză si observație. În același timp, am reușit să conturez o hartă  și o structură a unor proiecte viitoare. În mod evident, piața de fotografie comercială a scăzut în România și în general, această zonă nu a mai reprezentat pentru mine o provocare în ultimii ani. Mi-am concentrat însă atenția asupra unor colaborări pe proiecte care mi-au lasat o mare libertate de creație, atât ca formă de exprimare vizuală cât și concept, acolo unde îmi găsesc plăcerea în a găsi soluții si răspunsuri într-o manieră artistică la un subiect comercial. Aici pot menționa în primul rând Orthodox Calendar proiect personal cu rezonanța mare la nivel internațional, cataloagele Le Manoir colaborări cu diverși designeri precum Venera Arapu și M A U M  www.corinaolaru.com. 
Câteva proiecte complementare activitații mele, mă refer aici la design de interior și scenografie au fost un exercițiu binevenit, care au "colorat” 2016. Finalul de an a venit cu realizarea unei campanii în Dubai pentru Swiss Smile, ce a devenit campania pe Middle East a companiei de lux elvetiene. 
Dorința rămasă neimplinită în 2016 a fost pe plan artistic, în sensul în care proiectele personale sunt încă intr-un stadiu incipient, de conturare a conceptului. Planul este însă de a realiza cel puțin două expoziții in 2017, una dintre ele va vea loc la galeria Visual Kontact in Cluj. 
==============================================  


ADRIAN BULBOACĂ 
fotografie de teatru și documentară 
Profesional, anul 2016 mi-a fost cel mai bun de până acum pentru un motiv destul de simplu. După ce în ultimii ani, pe măsură ce aveam tot mai mult de lucru, timpul din care tăiam era ăla al meu de odihnă și de relaxare, m-am hotărât să-mi petrec toată luna ianuarie în tren prin România, călătorind, fotografiind și odihnindu-mă. A fost cea mai bună idee pe care am avut-o, mi-a ieșit un proiect foto foarte personal, așa cum mi-am propus, mi-a adus mai multă vizibilitate decât mă așteptam și am simțit efectele odihnei luni întregi după. Am avut expoziții cam câte am avut în ultimii 10 ani, iar una dintre ele a fost chiar în Gara Mică din Cluj, un spațiu foarte mișto pe care CFR-ul l-a cedat pentru un timp unui grup de artiști. Mai mult, călătoria asta reușită mi-a deschis apetitul pentru alte proiecte personale, iar rândurile astea le scriu din Giurgiu, din tren, așteptând să trec granița la începutul unui trip de două săptămâni prin Balcani. Pentru că 2016 a fost bun cu mine, în 2017 îmi propun niște proiecte în care să înhăitez mai mulți fotografi. La unul dintre ele m-am gândit tot anul trecut - o platformă online care să strângă fotografii din spectacole de teatru, o istorie în timp real a artelor spectacolului din România. 
============================================== 


DRAGOȘ LUMPAN 
fotografie documentară și film 
Prietenul meu Ciprian Isac mi-a propus să scriu un text în care să spun cum a fost anul 2016 pentru mine. Ca fotograf. Dacă acceptăm definiția brutal-aproximativă că fotograf profesionist înseamnă să-ți câștigi banii din fotografie, atunci anul 2016 n'a prea fost pentru mine. Ca fotograf profesionist. Desigur că am făcut multe fotografii în 2016. Dar, în general fac multe fotografii..   
În 2016 am avut un singur job foto. Și acela era început în 2015. Iar cel din 2105 era început în 2006.... În 2006 am făcut fotografii la monahii de la mănăstirea Sihăstria Putnei. Și, în 2015-2016 am făcut fotografii pentru partea a doua: după 10 ani.  
În 2016 am lucrat foarte puțin ca fotograf (profesionist), dar am avut mai multe job-uri pentru filmări - ca operator. În engleză titlul pentru "operator" este "director of photography".  În restul anului 2016 am stat "închis" în cabina de montaj de la studioul de post-producție Chainsaw. Și am lucrat - ca regizor - la două filme documentare de lung metraj: "Matache. Berzei-Buzești" și "Ultima transhumanță". "Matache. Berzei-Buzești" este gata și de curând a primit de la AFCN Premiul pentru soluții inovatoare în promovarea patrimoniului.   
La "Ultima transhumanță" am "dat gata" un first draft. Și sper să fie cu totul gata la începutul transhumanței. În primăvara asta.  
Concluzii:  1. Dacă luăm în calcul timpul alocat pentru fiecare job/ specializare atunci în anul 2016 am fost mai întâi regizor, apoi operator. Și abia la urmă fotograf.  
2. Ciprian Isac a motivat astfel acesta propunere de text: "Cred că această comunitate a oamenilor care desenează, fac cărți, fotografie, gândesc și organizează evenimente, ar trebui să strangă rândurile, să-și spună problemele, să se articuleze într-o breaslă."  M-aș bucura să strângem rândurile într-o breaslă. Chiar dacă acum pare o utopie.  
3. Poate că sunt și alte motive pentru care în 2016 am lucrat mai puțin ca fotograf. Și poate că le vom discuta împreună. Într-o breaslă.
============================================== 


GROGORE ROIBU 
fotografie documentară 
Anul 2016 a fost unul bun pentru mine din punct de vedere artistic şi, mai ales, fotografic. Am depus multă muncă şi entuziasm în mai multe proiecte, unele realizate, altele doar începute. Am făcut colocvii și dezbateri, am organizat expoziții și am participat la expoziții și festivaluri. Din păcate, deşi am fost prezent cu o lucrare la Bienala de Ceramică de la Cluj şi am participat la o tabăra de ceramică raku, la Jimbolia, pasiunea mea pentru artele focului a trecut, din nou, spun asta cu regret, pe locul al doilea. Ceea ce s-a întâmplat în jurul Atelierului de fotografie, ca demers ce a adunat fotografi profesionişti şi amatori în cadrul întâlnirilor noastre lunare cu scop educaţional, în 5 ani de funcţionare, este proiectul meu de suflet. Pasiunea pentru fotografie a fost cea care a contribuit la formarea grupului. Totul a început ca un "joc” cu imaginea. Cu toţii am înţeles că împreună putem face lucrurile mai bine. Aşa a apărut Salonul de fotografie hunedoreană, ÎnSEMNE fotografice, cel mai emblematic eveniment expoziţional  pentru arta fotografică din judeţul Hunedoara. 

Saloanele şi expoziţiile naţionale şi internaţionale sunt, însă, cele ce mi-au adus cele mai mari satisfacţii. Am participat la aproximativ 25 de saloane internaţionale şi naţionale, evenimente în care am avut peste 110 lucrări aceptate. Am primit 18 premii dintre care 7 medalii de aur, două dintre acestea fiind Gold FIAP (Medalia de Aur din partea Federaţiei Internationale de Artă Fotografică). 
Anul care tocmai s-a scurs a fost unul în care am reflectat şi am căutat cum pot construi lucruri pe care banii nu le pot cumpăra. Am constatat că sănătatea şi educaţia duc la fericire, un dar ce ne face bogaţi. Nu a fost deloc ușor, dar dacă mă uit în urmă nu regret nimic!  
============================================== 


MILUȚĂ FLUERAȘ  
fotografie de artă scenică 
2016 a fost un an decisiv pentru mine deoarece a fost marcat de recuperarea ce a urmat incidentului din Colectiv. Deși trei luni le-am petrecut în mare parte făcând recuperare, am început să fotografiez încă din primele zile ale anului, cel dintâi eveniment fiind unul chiar deosebit – vernisajul expoziției Convulsion Ltd. semnată Christian Paraschiv, la Eastward Prospectus. Bineînțeles că m-am întors repede la fotografia de concert și per total am bifat peste 70 de evenimente muzicale, care de care mai diverse și mai atrăgătoare fotografic și muzical. Totodată, am ținut o serie de 5 workshopuri de fotografie de concert și am lansat un e-book gratuit dedicat celor ce vor să practice acest gen de fotografie (care se poate descărca de aici). Am călătorit aproape 10 000 de km pentru a fotografia concerte de-a lungul anului, momente notabile fiind cele 2 concerte consecutive cu Steven Wilson (Viena și Budapesta) și concertul The Cure din Budapesta. A fost cel mai activ an in festivaluri pentru mine, fotografiind un număr de 9 festivaluri, dintre care 5 în postura de fotograf oficial. Ca genuri muzicale fotografiate am cuprins foarte multe momente inedite, de la muzică clasică la metal extrem. Sunt foarte multe momente care ar merita menționate pentru că fiecare concert are o frumusețe aparte, concertul Environments din Control Club este in topul meu pe 2016, la festivaluri trebuie sa mărturisesc ca am fost pentru prima oara la Electric Castle și am fost foarte impresionat de tot ce s-a întâmplat acolo, festivalul meu de suflet rămâne Dark Bombastic Evening unde am avut și premiera unui nou proiect fotografic numit Outer Lights, pe care l-am expus apoi și la București in Cărturești Carusel. 2016 a fost si anul in care am câștigat două concursuri de fotografie care m-au provocat: Lentila Grolsch, care mi-a adus o excursie la Amsterdam pentru a fotografia un eveniment, și cel de fotograf oficial al muzicalului My Fair Lady organizat de Grand Cinema, care a avut o abordare foarte interesanta cu o proba practica contra timp. Bilanțul general a fost de peste 20000 de imagini editate. Multe dintre imaginile mele sunt publicate atât in albume pe pagina oficială de FB, cât și pe Instagram. ============================================== 


PETRUȚ CĂLINESCU 
fotografie documentară
2016 a fost un an cam bun pentru mine. Am reușit să arunc (pe pamânt, nu la gunoi) semințele unor idei care îmi lâncezeau de mult în cap. Împreună cu alți fotografi, am înfiintat Centrul de Fotografie Documentară, unde grupăm intr-o arhiva digitală propriile proiecte fotografice, precum și pe cele pe care le consideram reușite din spațiul românesc. Am lansat cu o expoziție de grup la Amzei Market Makers, iar site-ul va fi online in curand. 
PeriferiaB, alt proiect lansat in toamna, în desfașurare și el, culege și mapează poveștile periferiei Bucureștiului și a modului în care acesta se extinde. Am reușit să îmi fac pofta și de o călătorie externă în Congo (job pentru un ONG international), finalizată cum nu se putea mai bine: o carte foto tiparită și lucrată de Radu Manelici & Fabrik. Între timp, am adaugat un alt capitol unui proiect de suflet, Marea Neagră, care va deveni și el în curând o carte. Se mișcă lucrurile în domeniul fotografiei documetare și menționez rapid doar câteva lucruri bune, făcute de alții:  In/Out Transylvania Photo Festival la Cluj și documentaria.ro   
============================================== 


ȘERBAN BONCIOCAT 
fotografie documentară și de arhitectură
Măcar că-mi va fi trecut una-alta prin minte și-am uitat, că am proiectat pe realități concrete sau eșafodat pe gărgăuni, în anul ce-a trecut m-am răsucit între nimicuri arzătoare, frecușuri administrative, căscat de gură, frunzărit, hălăduit bine temperat sau perpelit în așteptări de tot soiul. Un pic delăsător, fără speteaza unui „Proiect” precis, vreo cine știe ce „Luptă” sau „Concept”, m-am lăsat purtat, mai curând șterpelit de o uzură zilnică măruntă, împănată și cu opinteală și cu tihna caldă, câteodată vicleană, a târgușorului simpatic, capitală de județ, în care-s strămutat (știi, eu nu-s de-aici, eu-s parvenit...). 

A fost un timp deopotrivă năuc, vlăguitor, de scotoceală, convențional, șabatic și strașnic de iute curgător. Aici, în orășel și pe-o rază bunișoară în preajma lui, nu mai e pic de industrie, mașini sânt taman cât trebuie, avioane mai deloc, iar lunca considerabilă și totodată sălbatică a râului urbei e declarată rezervație naturală și protejată ca atare, ceea ce face că nu prea e „poluție”. La așa huzur vin, cu treabă, sumedenii de păsăreturi și cuibăresc tot ce se poate cuibări. Dar dincolo de toate acestea, dincolo și mai ales deasupra tuturor variabilelor ce-ar putea ritma viața de zi cu zi, aici cerurile fac legea. Dacă există o Vâlvă a norilor, pe aci își face mendrele; stai pironit și cu sufletul la gură să vezi cu ce design de nori se mai strecoară sau câte curcubeie mai trântește peste zi. Înfățișarea cerului celui de toate zilele are aici un curator zmucit, puber și totodată pisălog, un colorist sucit, dar aristocratic și mămos. 

Am întors-o pe toate fețele: bună avuție ar fi aici un Muzeu (Universal, vezi bine) al Văzduhurilor. Cu nerușinare, pe lângă rafturi, gemuri, dosărele și cumpărături, asta am facut, m-am holbat la cer, cum de mult nu mi-am mai dat răgaz. De m-ar ține ochii cât mai mult.  Iar din luna mai, lângă toate astea am mai căpătat și un prunc. Plocon. Și am început să fac și fotografii cu oameni.  
============================================== 


SORIN NAINER 
fotografie de advertising 
Bună ziua. Nu imi doresc să par "hater" dar ce spun aici despre mine nu înseamnă că dumneavoastra, cititorii o să mă cunoasteți. Din punctul meu de vedere, în cel mai bun caz, o să vă formați o imagine despre mine care va fi legată de propiile dumneavoastra tipare si referințe asupra a cea ce înseamna conceptul de fotograf. Cu alte cuvinte enumerarea unor evenimente din instoria mea personală nu inseamnă mai nimic  și cu siguranța nu sunt mai deosebite față de alte istorii persoale a fiecaruia dintre noi, oamenii.  Un alt lucru care mi se pare la fel de neinsemnat este și fotografia mea potret. Aș putea alege fotografia aceea alb-negru de efect care, deasemenea, ar putea fi imaginea pe care dumneavoastra așteptați să o vedeți de la un fotograf dar și asta ar însemna pentru mine că nu o să mă cunoasteți mai bine. Din contră, s-ar putea ca imaginea pe care o să o construiți sa fie chiar mai departe de adevăr. 

Așadar am ales acest portret făcut cu camera mea, în timpul unui job recent pentr o companie Americana ce produce la noi în țară echipament pentru industria petrolieră, foarte performant, cu ajutorul unor oameni de foarte bună calitate atât in meserie dar și în caracter. Grafic front mă intreaba ce mi-a placut și ce nu la 2016 și conform unor așteptări aș fi zis de expoziție, sau de faptul că am lucrat la Sieranevada și e plin internetul de fotografiile mele dar cu adevărat nu astea sunt descriptive sau cel mai aproape sufletește de mine, deși sunt importante. Pentru mine e mai frumos că am petrecut la 12 noaptea cu copii mei, că am fost în Grecia cu barca, sau că m-am desparțit dar și impăcat cu iubita mea și alte asemenea care după cum spuneam nu sunt nici mai mult nici mai puțin diferite  cu alte istorii ale altor oameni ca toți oamenii.  

În partea cealaltă, a lucrurilor care nu îmi plac găsesc înjositor, hilar dar și de așteptat că PSD a ajuns la guvernare din nou, că încă mor oameni în atrocități de război și alte asemenea cu ale dumneavoastră (SPER!), oameni ca toți oamenii. Deci, am încrederea că așa mă cunoasteți mai bine decât prin enumerarea unor evenimente care pe mine m-au adus sau m-au facut sa aleg acest mediu de comunicare artistică.  
Site-ul meu e www.nainer.ro, neterminat dar amuzant sper, facebook e deschis pentru toți… Contactul direct cu siguranța ne va face să ne cunoaștem mai bine dacă considerați Numai bine. Să aveți anul 2017 cât mai plin sufletește! 
==============================================


VLAD BÂSCĂ
fotografie documentară 
Rareori îmi amintesc câte un vis, pe cele mai multe le dau uitării, așa cum fac cu multe întâmplări din viața mea. Dar, atunci când totuși rețin vreunul, de obicei e un peisaj apocaliptic, în care lumea pare că se sfârșește, iar eu îmi caut instinctiv aparatul de fotografiat, ca și cum fotografia ar putea asigura supraviețuirea.  
Nu m-am întors niciodată cu fotografii din visele mele, dar anul trecut (2016) m-a purtat prin visele celor pe care i-am cunoscut, și am reușit să surprind în imagini o bună parte din ele. Am documentat viețile unor oameni din comunități din ce în ce mai depopulate din Delta Dunării, zonă pe care am frecventat-o destul de des în ultimii cinci ani. Am început anul sărbătorind (inclusiv prin fotografie) Crăciunul pe rit vechi, alături de comunitatea de ucraineni (haholi) din Letea. A urmat Paștele, cu lipovenii din Sfiștofca. În luna mai am revenit în Delta Dunării cu o Bursa pentru Jurnalism Civic, din partea fundației OvidiuRo, despre accesul la educație timpurie din comuna CA Rosetti și despre proiectul „Fiecare copil în grădiniță”. La sfârșitul aceleiași luni am avut expozitie la Arcub, tot despre oamenii și obiceiurile lor din Delta Dunării, la BlackSea Arts Festival. La început de iunie am fost la unul dintre cele mai dragi festivaluri de film documentar de la Tulcea, Pelicam. Vara, am făcut fotografii când la mare, când la ocean, mai mult la mare distanță de casă, iar toamna m-a surprins plăcut lucrând ca fotograf de platou la filmul „Soldații”, în Ferentari, regizat de Ivana Mlavedonic după cartea cu același nume, scrisă de Adi Schiop. Am mai publicat vise și pentru LiceulCosmic, un experiment de dizolvare a realității în ficțiune găzduit de Casa Jurnalistului. Sfârșitul de an m-a prins tot în Deltă, când Luna a fost la perigeu, cel mai aproape de Pământ, mai mare și mai luminoasă decât în ultimul secol. N-a urmat nimic apocaliptic, lumea continuă să existe în visele din fotografii. 
==============================================


ciprian isaceste licențiat în grafică (Universitatea de Arte, București). Cofondator al Atelierului de grafică, în anul 2005. În anul 2010 pornește Graphicfront, proiect ce include printre altele și seria cărților Grafică fără computer. Lucrează ca graphic designer specializat în publicații și grafică de eveniment (Street Delivery, CNDB, diverse festivaluri). Pe alocuri mai gândește și realizează design de obiect expozițional și gestionează diverse proiecte de echipă.
Vizualizări: 1791

 

 


Tags:

 

 

Graphicfront vă recomandă ca opiniile exprimate să fie scurte şi la obiect. În general, nu trebuie să depăşească lungimea articolului original. Comentatorii trebuie să manifeste respect faţă de ceilalţi participanţi la discuţie şi să folosească un limbaj corect şi civilizat. Graphicfront îşi rezervă dreptul de a modifica sau respinge comentariile care nu întrunesc aceste cerinţe.

nume

adresa e-mail

introduceţi exact codul din imagine

trimite