15.02.2016 călin torsan
Tata este în spital. Vârsta și neputința l-au înfășurat în scutecele copilăriei, așa că trebuie schimbat de două ori pe zi. Muncă generoasă și grea, asumată de infirmiere parțial, numai în ceea ce privește greutatea ei. Pentru vizitele zilnice am grijă de ceva mărunțiș. Îl folosesc la automatul cu cafea. Totodată sunt atent să pregătesc și bancnotele de 5 și de 10 lei, cu care refac gesturile asistentelor, mereu întrerupte la jumătate. Când foile tipărite cu chipurile lui Enescu și Grigorescu se scurg în buzunarele halatelor albe, femeile își recapătă zâmbetul și jargonul diminutival, prin care cred că pot micșora suferința. Cu toată înțelegerea pentru situația lor să zicem de neinvidiat, îndrăznesc să le rog din acest colț de ficțiune: reveniți dracului la natura umană! 5 lei... Spălați-vă de zoaiele unde v-ați năclăit conștiința! 10 lei...
În unele nopți, luna sclipește deasupra spitalelor ca un bănuț de argint. Poate fi ortul popii, tulburând visele bolnavilor și lepădat în buzunarul alb al dimineților.

Foto
Cosmin Manolache

călin torsanAcru și rece ca o salată de boeuf. Grețos ca maioneza. Bun de sărbători și rău în timpul anului. În loc de ochi, măsline. În loc de buze, feliuțe de gogoșar.
Vizualizări: 494

 

 


Tags:  

 

 

Graphicfront vă recomandă ca opiniile exprimate să fie scurte şi la obiect. În general, nu trebuie să depăşească lungimea articolului original. Comentatorii trebuie să manifeste respect faţă de ceilalţi participanţi la discuţie şi să folosească un limbaj corect şi civilizat. Graphicfront îşi rezervă dreptul de a modifica sau respinge comentariile care nu întrunesc aceste cerinţe.

nume

adresa e-mail

introduceţi exact codul din imagine

trimite