03.02.2011 alina mușătoiu

În 2000, la uzina "Aurul" din Baia Mare, se spărgea un iaz de decantare. Au curs atunci tone de steril cu cianură şi metale grele în Dunăre şi apoi în Tisa, pe teritoriul Ungariei. A fost unul dintre cele mai grave accidente ecologice din Europa, distrugând nu doar un întreg ecosistem pe teritoriul maghiar, ci şi încrederea că un astfel de dezastru nu s-ar mai putea repeta. S-a repetat după fix 10 ani. În toamna lui 2010, la Kolontar (Ungaria), 9 oameni au murit şi 120 au fost răniţi din cauza unei scurgeri masive de reziduuri cianurizate. Poluarea s-a extins până în Dunăre, pe teritoriul românesc.


Cianura e inofensivă, nu-i aşa? Nu, chiar dacă de asta încearcă să ne convingă şi compania româno-canadiană RMGC, care insistă de 14 ani să deschidă proiectul minier pe bază de cianuri de la Roşia Montană.
Regizorul Tibor Kocsis a făcut un documentar despre această poveste: "New ElDorado" prezintă viaţa sătenilor care au rămas în Roşia Montană, în ciuda presiunilor. Aici sunt rădăcinile lor. Aici le sunt îngropaţi morţii, aici merg în bisericile vechi de peste două secole, aici sunt munţii cu monumente naturale şi galerii miniere romane, vechi de 2000 de ani. “Sunt trei lucruri care nu se vând niciodată: casa părintească, biserica şi cimitirul. Şi compania n-a înţeles treaba asta", spune, în film, dl. Zeno, unul dintre cei mai aprigi oponenţi ai proiectului RMGC.


E normal să nu înţeleagă. Pentru corporaţie nu contează distrugerea unor monumente unice în Europa, nici a celei mai vechi aşezări româneşti şi nici a celor patru munţi care înconjoară Roşia Montană. Contează doar cele 300 de tone de aur şi cele 1.600 de argint pe care vrea să le extragă, lăsând în loc un lac imens de cianură şi un peisaj selenar. Este un pariu din care România iese masiv în pierdere, oricum am lua-o: financiar, ecologic sau cultural.

Cei care şi-au vândut casele, regretă acum şi vor să se întoarcă, însă nu mai au unde. Cei rămaşi s-au împărţit de-a lungul anilor în două tabere. S-au dezbinat familii, s-au vândut şi strămutat morţi (până şi viaţa de după moarte are un preţ), iar mulţi oameni au murit de inimă rea. Nu e o poveste. Este o realitate pe care roşienii o trăiesc de aproape 15 ani.


Aceeaşi realitate o trăiesc şi locuitorii din Bergama, o zonă din Turcia vestită pentru două lucruri: vestigiile antice excepţionale ale Pergamonului şi conflictul de 20 de ani cu o companie minieră canadiano-australiană. Povestea lor e prezentată în documentarul "Alethea": în 1989, compania Eurogold începe un proiect pe bază de cianuri în Bergama, otrăveşte pământul, animalele mor, iar cazurile de cancer se înmulţesc rapid. Angajaţii companiei sunt obligaţi să înoate în lacul de cianură şi să bea din el în faţa presei. Unul dintre angajaţi povesteşte că, un an mai târziu, e diagnosticat cu cancer şi concediat. Localnicii organizează proteste în continuu: nu vor cianuri, exproprieri sau boli incurabile. Deşi până şi Curtea Europeană a Drepturilor Omului le-a dat dreptate în 2006, compania continuă şi azi să distrugă zona. Ar putea fi nişte "amintiri din viitorul Roşiei Montane".


Vino să afli mai multe despre pericolele mineritului cu cianuri şi despre Roşia Montană. Vino să vezi ambele documentare pe 6 februarie, de la ora 16.15, la Clubul Ţăranului, în cadrul Zilei Roşiei Montane, când îi aniversăm cei 1880 de ani de atestare istorică. Ca bonus, dezbateri, expoziţie foto cu imagini de arhivă şi două concerte cu The dAdA şi Partizan. :) Totul, cu intrare liberă.

Foto: Dokweb.net, Nacikaptan.com, Călin Capros, Alina Mușătoiu, Iksv.org
alina mușătoiua terminat cursurile facultăţii de Jurnalism şi Ştiinţele Comunicării (Univ. Bucureşti). A lucrat ca traducător, copywriter şi redactor pentru câteva posturi TV (Money Channel, Pro Cinema), reviste (Zile şi Nopţi) site-uri (HotNews.ro)
Vizualizări: 912

 

 


Tags:  

 

 

stefan mardale

05.02.2011 la 08:56

Foarte bun exemplul! Companiei miniere i-as spune "Euroglod".

Reply

ciprian

07.02.2011 la 10:00

- răspuns pentru stefan mardale -

Stefane, daca erai ieri in sala ai fi vazut la ce dimensiuni pot ajunge inconstienta, nesimtirea si coruptia umana. Desigur ca toti stim asta, dar din cand in cand trebuie sa facem un refresh stiintei noastre. Cat despre eveniment, ce sa zic...a fost unul reusit, s-a terminat cu veselie, beutura si maini pe sus. Am uitat cu totii ca inainte cu trei ore vedeam moarte si disperare pe ecranul ala. Nu stiu ce zic organizatorii, nu stiu ce ar trebui facut...Un prieten zicea ca nu asta e calea. Ca ar trebui constituita o divizie de lunetisti care sa scoata din sistem cativa oameni si pe urma totul ar merge mai bine... eu zic ca la cate lucruri avem noi de salvat in tara am avea nevoie de nenumarate divizii de lunetisti....

Reply

clara

07.02.2011 la 10:07

Da - probabil ca e o lupta deja pierduta, avand in vedere lipsa de solidaritate care bantuie pe la noi si culoarea banului (vorba lu Artanu') pe de alta parte.rnFilmul New ElDorado se mai poate vedea undeva? Ruleaza/se poate cumpara? Dincolo de povestea tragica, e un film chiar bine facut. rnPacat ca nu a fost ieri mai multa lume, macar sa se cunoasca mai bine aceste lucruri.

Reply

Alina Musatoiu

09.02.2011 la 16:25

- răspuns pentru clara -

Clara, filmul New El Dorado ruleaza in Bucuresti in fiecare 6 ale lunii. La inceputul lui martie, intra pe blogul luptapentrurosiamontana.wordpress.com ca sa afli unde se va organiza proiectia. Intrarea e libera.

In rest, Rosia Montana inseamna acum, asa cum a remarcat Ciprian, si disperare, dar si bucurie. Proiectia filmelor de pe 6 februarie a facut parte dintr-un eveniment mai mare (in care au intrat si concertele) organizat pentru a aniversa ceva frumos: implinirea a 1880 de ani de atestarea istorica a Rosiei. E normal sa prezinti situatia tragica din prezent prin acele filme, dar e normal sa te si bucuri pe de alta parte de "ziua asta de nastere", sa canti, sa razi, sa bei o bere. Cel mai important insa, sa te informezi. Organizatorii au incercat sa dea din toate cate putin. Poate ca nu asta e calea in opinia multor oameni, dar alta mai eficienta si in urma careia sa nu faci puscarie nu am gasit :) Ca sa nu mai zic ca a raspunde la rau cu rau te pune pe acelasi nivel cu "inamicul" tau

Cu siguranta, la eveniment au fost lucruri care puteau merge mai bine, asa ca astept(am) "critici constructive", ca data viitoare sa iasa mai bine. Last but not least, multumim mult ca ati fost acolo! :)

Reply

Graphicfront vă recomandă ca opiniile exprimate să fie scurte şi la obiect. În general, nu trebuie să depăşească lungimea articolului original. Comentatorii trebuie să manifeste respect faţă de ceilalţi participanţi la discuţie şi să folosească un limbaj corect şi civilizat. Graphicfront îşi rezervă dreptul de a modifica sau respinge comentariile care nu întrunesc aceste cerinţe.

nume

adresa e-mail

introduceţi exact codul din imagine

trimite