15.04.2012 anamaria iuga
Trei zile ține sărbătoarea Învierii Domnului, trei zile și o noapte care se pot petrece în patru sate diferite, cu patru obiceiuri. Te simți ca în povești, aici, în nordul României. Peste tot, de la fiecare casă vine miros de pască, iar cojile ouălor folosite pentru pască se pun în pomii fructiferi, ca să dea roadă bună. Cel puțin așa se întâmplă în Șurdești.
În noaptea de Înviere, în Țara Chioarului, la Groși se fac focuri pe dealuri la miez de noapte și se strigă peste sat Hristos a inviat! De pe dealul vecin se răspunde în cor, Adevarat a înviat! Abia mai apoi, când clopotul de la biserică bate de miezul nopții, oamenii se adună cu toții la slujba de Înviere și înconjoară biserica.


În timpul zilei de duminică, în ziua de Paști, în zona Lăpușului, în unele sate, printre care și în Dobric, se adună toți oamenii din sat la biserică, la Moșii de Paști. Vin în cele mai bune straie, cu cele mai bune bucături, dar și cu colaci pe care îi dau de pomană și cu vase noi, cumpărate că să fie date de pomană, de sufletul celor care n-au mai apucat să sărbătorească împreună cu noi aceste Paști. După rugăciunea de binecuvântare a bucatelor, întreaga comunitate își aduce aminte de morții din familiile fiecăruia: se face schimb de vase, se dau pomene, ouă roșii. Toate de sufletul morților. Urmează apoi, ca într-o adevărată comunitate, o masă comună, în jurul mesei moșilor (lespezi mari de piatră așezate în curtea bisericii). Sărbătoarea e celebrată nu doar în familie, ci în comunitate, o bună ocazie să te întâlnești cu toți cei pe care poate nu i-ai văzut de mult timp. Abia după această masă comună și după ce se dau pomene peste mormintele celor decedați, sătenii merg acasă pentru a sta în familie.


A doua zi de Paști, luni, în Țara Chioarului, în Șurdești, e sărbătoare mare: acum e sărbătorit cel mai harnic om din sat, cel care a ieșit primul la arat. Obiceiul e denumit Udătoriul și are o istorie aparte: în perioada colectivizării a fost interzis, fiind abandonat în multe din satele transilvănene. După 1989, la insistențele sătenilor, în Șurdești, obiceiul s-a reluat, odată cu el fiind revitalizat și portul popular. La obicei participă în special ceata de feciori, cei care au roluri precise și importante, dar și oameni căsătoriți, care iau mereu partea celui sărbătorit. Descris pe scurt, obiceiul începe de la biserică, unde, după încheierea slujbei, sunt consacrați prin ridicare și ovaționare toți cei care au un rol important în obicei. Mai apoi, la casa sărbătoritului, ceata de feciori trebuie să găsească un bănuț ascuns într-un perimetru dat.  Abia după ce e găsit bănuțul poate să pornească alaiul, în față cu Udătoriul, sărbătoritul, care e așezat pe un plug (pus pe un căruț cu două roți și tras de doi boi). Alaiul se îndreaptă spre apă, unde cel sărbătorit, iar mai apoi și feciorii sunt udați, ca să fie un an rodnic. Petrecerea și voia bună urmează abia apoi, și poate ține până târziu, dar nu înainte de a fi pedepsiți cei care nu au respectat cerințele postului (feciorii care au mers la fete, cei care, fiind căsătoriți, au dansat cu fete nemăritate în timpul obiceiului). Pedeapsa constă în bătaia în talpa piciorului cu un mai din lemn, un mai de spălat haine.


În cea de-a treia zi a sărbătorii pascale, ziua de luni, într-un alt sat, în Țara Lăpușului, în Rogoz, are loc în fiecare an Sâmbra oilor. Acum se adună laolaltă oile tuturor proprietarilor, se pornesc stânile și se măsoară laptele, pentru a vedea cât de multă brânză are fiecare de luat în timpul anului de la stână. Un motiv de petrecere câmpenească, de voie bună și de sărbătoare. În mijlocul stânii, ca pavăză, stă o cruce mare, făcută din pomi înverziți. Totul e pus sub protecția crucii.
Peste tot ești întâmpinat cu ouă roșii, ca să ciocnești un ou de Paști.



anamaria iugaeste etnolog la Muzeul Tăranului Român. Și-a susținut doctoratul cu o teză despre Camera îmbrăcată țărănește pe Valea Izei, Maramureș. Alte cercetări: practici agricole, etnografia fânului, obiceiuri de peste an.
Vizualizări: 1473

 

 


Tags:        

 

 

Ciprian

15.04.2012 la 16:12

Este foarte interesant cum "blocul" ca forma de locuire a distrus practic ideea de comunitate si chiar comunitatea insasi. Cei mai multi dintre oamenii in varsta care locuiesc azi in blocuri au notiunea traiului la tara ei provenind din mediul rural. Ori i-a adus Bucurestiul la munca, ori i-au mutat comunistii din casele in care se nascusera, la bloc. Cu toate acestea scara blocului, liftul, bara de batut covoare sau drumul la ghena nu au reusit sa-i uneasca cat de cat. Ei pot trai linistiti fara sa stie unul de celalalt, unul la 8, unul la 2, zeci de ani. In doua blocuri pot trai tot atatia oameni cat intr-o comuna. Paradoxal, desi traiesc intr-un perimetru mult mai mic cam tot atatia oameni, ei nu reusesc nici macar sa se apropie de tipul de comunitate de care vorbeste Ana mai sus. Unii considera ca acest tip de intimitate e chiar un castig al lumii moderne. E clar ca individul s-a schimbat fundamental, e absolut firesc sa se intample asa....totusi mi se pare ca exista o componenta umana absolut necesara comunicarii care s-a pierdut...Hristos a inviat! :)

Reply

ordotoxu

16.04.2012 la 19:25

bai voi astia care nu va place orasul vedeavas ca va stropeste sefu cu apa daca sunteti harnici la job...io n ustiu dece mai stati in bucuresti daca nu va place.pun pariu ca ai stat pe facebook in loc sa mergeti la inviere...asa toti ne pricepem sa dam cu vorba.....

Reply

T

17.04.2012 la 10:58

După cum se poate vedea, componenta umană nu s-a pierdut. E doar puțin confuză și nu știe gramatică. E de apreciat însă curajul cu care trece peste aceste două mici impedimente și alege să se exprime. E clar că undeva acolo există o problemă, iar comunicarea, fie ea și defectuoasă, poate duce la rezolvarea ei. Prin urmare, înainte de a potopi emitentul cu atribute, n-ar strica să încercăm să-l înțelegem și să-i fim aproape. N-o face din răutate, e doar un strigăt disperat. Să îi dam o mână de ajutor. Să-i arătăm cu calm și drag unde greșește. Comunitatea presupune oameni diferiți care se dezvoltă împreună. Unii sunt mai vrednici, alții mai puțin experimentați. E de datoria primilor să îi ajute pe cei din urmă, Evoluția unuia e spre binele tuturor. Adevărat a înviat!

Reply

Ana

17.04.2012 la 13:32

- răspuns pentru Ciprian -

Adevarat a inviat!
Intr-adevar, in ultimii ani, chiar si la sat comunitatea isi pierde din importanta, insa la ocazii speciale (obiceiuri, sarbatori mari), se reconstituie imediat, ca si cand nici nu ar fi existat vreo ruptura.
Comunitatea de la bloc e o comunitate artificiala, fortata. Poate din cauza aceasta de cele mai multe ori nu exista. E adevarat, depinde si de marimea blocului, de timpul in care s-au mutat oamenii in apartamente (intoteauna m-a uimit cum la bloc nu cunosti poate nici numele vecinilor tai). E o problema foarte complexa, cu multe aspecte, care merita studiata din punct de vedere sociologic: vecinatatea la bloc. Exista cateva studii de antropologie urbana, insa, poate, putin promovate.
Cred, insa, ca ravna omului de a se integra intr-o comunitate e foarte mare. La sarbatorile mari, multi merg acasa, la parinti, la bunici, la tara, sa sarbatoreasca impreuna cu familia extinsa.

Reply

stefan mardale

09.05.2012 la 11:52

In Maramures, spre norocul locuitorilor, colectivizarea a fost incercata pe alocuri, unde s-a putut, abia in ultimii ani ai sado-comunismului. Din nefericire in alte zone ea a fost completa inca din 1962, ducand la o uratire atat exterioara cat mai ales interioara a taranilor.

Reply

Graphicfront vă recomandă ca opiniile exprimate să fie scurte şi la obiect. În general, nu trebuie să depăşească lungimea articolului original. Comentatorii trebuie să manifeste respect faţă de ceilalţi participanţi la discuţie şi să folosească un limbaj corect şi civilizat. Graphicfront îşi rezervă dreptul de a modifica sau respinge comentariile care nu întrunesc aceste cerinţe.

nume

adresa e-mail

introduceţi exact codul din imagine

trimite