19.02.2013 angelo mitchievici

Ce a însemnat cinematograful pentru societăţile închise pentru ţările din spatele Cortinei de Fier? Ceea ce a reprezentat cumva gaura făcută în scândura care-i separa pe nudiştii bărbaţi de nudistele femei. Cinematograful este această gaură în zid, este o invitaţie la voyeurism. De o parte este lagărul socialist guvernat de o morala puritană a bastonului, de cealaltă parte putredul regim capitalism, atât de dezirabil în dezordinea sa gangsterească. Imperlismul infam arată foarte bine. Sute de mii de ochi se holbează la pânza albă pe care rulează filmul american, fiecare doreşte să putrezească în iadul capitalist, să trăiască din plin în corupţia occidentală decât să prospere în paradisul comunist. Cinematograful este în anii ’60 filmul francez cu Alain Resnais, François Truffaut, Louis Malle, filmul italian cu Fellini, Luchino Visconti, Michelangelo Antonioni, Vittorio de Sica etc, este filmul rusesc cu Zboară cocorii, Siberiada, etc.


În anii ’80 toate acestea dispar, cinematograful de artă lasă locul westernurilor spaghetti şi unui consumerism strecurat printre fabulele despre răul capitalist. El devine practic o ședinţă de voyeurism, un mod de a visa cu ochii deschişi, un vis de opiu fară opiu, un paradis artificial accesibil şi celui mai sărac. În el se amestecă melodrama filmului indian cu sau fără Raj Kapoor cu supergalacticul Război al stelelor. Oricât de modest arată o sală de cinematograf, oricât de murdară poate fi, şi poate fi, oricât de urât miroase clasa muncitoare înghesuită de-a valma, stând şi în picioare să vadă filmul, ceva magic se petrece în această cameră obscură, ceva similar visului de evadare al marilor carnasiere care patrulează zidurile cuştii. Fiecare cartier îşi are cinematograful lui. Un bilet costă 5 sau 6 lei. Pentru filmele de succes ele sunt vândute la suprapreţ cu 12 lei. Există cozi la casa de bilete. Cinematograful trăieşte perioada sa de glorie, cu săli arhipline, cu bilete în picioare, cu tranzacţionări capitaliste a biletelor. El reprezintă mirajul unei evadări imposibile, o supapă prin care aburul dorinţei ţâşneşte zgomotos afară.

Mai multe imagini la ARHIVA GF


angelo mitchievicieste lector universitar dr., cronicar de film şi redactor al revistelor România literară, Ex Ponto. Text, imagine, metatext şi director al departamentului „Ideologie şi cultură” din cadrul IICCMER (Institutul de Investigare a Crimelor Comunismului şi Memoria Exilului Românesc). Este autor si coautor al unor carti de istorie si teorie literara, critica de film, dar si al unei serii de texte dedicate comunismului.
Vizualizări: 1248

 

 


Tags:         

 

 

stefan

20.02.2013 la 09:24

Inghesuiala din ultimul deceniu ceausist a fost posibila si datorita reducerii programului la tv. Daca adaugam slaba calitate a programelor de radio ce iti mai ramanea sa faci. In acest obsedant deceniu au aparut si manelele moderne. Au aparut si s-au dezvoltat fara sa fie difuzate pe radio sau tv. Cine nu crede, este rugat sa citeasca acest material http://agonia.ro/index.php/personals/163917/Povestea_manelei_moderne

Reply

Paul S.

20.02.2013 la 16:48

Mda, primul comentariu nu mi-a fost aprobat pt ca ar fi fost jignitor, desi nu continea nimic ultragiant, si am fost invitat sa aduc argumente. Ok, sa deschidem lectia atunci:rDomnul Mitchievici incearca sa defineasca o functie a cinematografului in anii declarativ luminosi, dar tenebrosi, ai comunismului. Laudabil, dar prestatia sa este neintiligibila, insotita si de false informatii.rn1.Eu nu inteleg cum poti scrie despre cinemaul american si apoi sa invoci brusc un cinema de arta european? Cinematografia americana a fost multi ani cenzurata (celebrul cod Hays a fost in vigoare pana in anii 60), apoi a fost bulversata de vanatoarea de comunisti initiata de "vigilentul" insalubru McCarthy care a bulversat Hollywoodul. Printre victime a fost si Chaplin care s-a exilat in Elvetia, declarand ca se va mai intoarce in America cand aceasta il va avea presedinte pe Iisus Christos. Pe tema asta realizat si un film in 1957, Un rege la NY, care abia peste 10 ani a fost admis in cinematografele din state. rnrn2. Iarasi nu inteleg cum un film poate fi cu regizorul sau?! "filmul francez CU Truffaut" sau filmul francez DE X, Y, Z?!rnrn3. fimele rusesti invocate ca apartinand decadei '60 sunt din alte timpuri. Siberiada din 1979, Zboara cocorii din 1957.rnrn4. Cinematograful de arta nu dispare de pe ecranele romanesti in anii 80 cum declara aiuritor autorul. In Bucuresti rulau filme de Antonioni & co. in cele doua cinemateci, iar noutatile "de arta" erau vazute destul de des la cateva cinematografe de cartier, cel mai cunoscut era "Viitorul", iar filmele indiene au fost "trendy" in anii `70, deja in `80 erau un fel de stigmat manelistic daca te duceai la ele. Stiu ca mai rulau in cinematografele din cartierele marginase.rnrn5. pe comunisti, ca si pe capitalisti, ii interesa banul. erau rulate in nestire filmele cu Piedone, Sandokan, Locotenentul Bullit (asta e chiar un film reper pt intreaga cinematografie mondiala) si multe comedii americane, franceze doar pt a fi profitabile cinematografele. Daca romanasii erau doritori de Ingmar Bergman sunt sigur ca ar fi rulat peste tot.rnrn6. Pretul biletelor erau cam 3 lei la filmele reluate si 5 lei cele noi.rnrn7. Gloria salilor de cinema a existat si in perioada interbelica, in anii `30 Bucurestiul depasise peste 50 de asemenea sali, unde covorul de seminte facea parte din decorul inerent. Acest miraj cinefag este explicabil simplu: in lipsa unei alte oferte accesibile, cinematograful era cea mai facila cale de evadare din cotidian si de alert consum emotional. rnrnO analiza serioasa a consumului cinematografic se poate face oricand, cu date concrete (nr de filme rulate, tara de origine, numar de specatori), ele exista si pot fi martore intr-un articol scris fara neaparat un fast metaforic, dar cand nici nu esti capabil sa aduci in discutie titluri de filme care sa corespunda perioadei de care vorbesti, decent ar fi sa nu mai incepi sa scrii.

Reply

alex

20.02.2013 la 21:07

- răspuns pentru Paul S. -

De ce atata aroganta si agresivitate in acest comentariu, din care oricum nu prea se intelege nimic? Cum ramane cu "Comentatorii trebuie să manifeste respect faţă de ceilalţi participanţi la discuţie şi să folosească un limbaj corect şi civilizat" ?

Reply

Paul S.

21.02.2013 la 00:05

- răspuns pentru alex -

dragule, nu e vina mea ca acest spatiu comentativ nu arata ca un panou de administratie. si iarasi nu e vina mea ca nu reusesti tu sa-l citesti, dar te inteleg ca ai reusit sa-l interpretezi ca arogant si agresiv. oare cum ai ajuns la concluzia asta daca singur spui ca nu l-ai inteles?! :))

Reply

Tudor

21.02.2013 la 17:47

- răspuns pentru Paul S. -

“Iarasi nu inteleg cum un film poate fi cu regizorul sau?! "filmul francez CU Truffaut" sau filmul francez DE X, Y, Z?!rnrn3.”

Neîntelegerea dumneavoastră se datorează confuziei pe care o faceți între produsul finit (ex: Fahrenheit 451 DE Truffaut) cu categoria din care face parte (ex: filmul francez CU [reprezentantii sai:] Resnais, Truffaut, Malle).

În al doilea rand, raționamentul cu Piedone, Sandokan și Bergman scârțâie din mai multe motive.
Reformulați așa: dacă românașii erau așa doritori de Lucian Pintilie, sunt sigur că ar fi rulat peste tot.
Parcă nu mai face sens, nu?

Reply

Paul S.

22.02.2013 la 03:50

Oricum ar fi, in limba romana suna foarte malformat varianta de exprimare "filmul francez cu Truffaut". Putea spune f lejer "filmul francez al lui Truffaut".
Iar Lucian Pintilie nu prea a facut filme, de ce sa-l invoc? Era cautat pe la teatru.

Reply

Graphicfront vă recomandă ca opiniile exprimate să fie scurte şi la obiect. În general, nu trebuie să depăşească lungimea articolului original. Comentatorii trebuie să manifeste respect faţă de ceilalţi participanţi la discuţie şi să folosească un limbaj corect şi civilizat. Graphicfront îşi rezervă dreptul de a modifica sau respinge comentariile care nu întrunesc aceste cerinţe.

nume

adresa e-mail

introduceţi exact codul din imagine

trimite