12.12.2016 călin torsan
Se întâmplă să fiu cel care a aruncat o ultimă privire asupra acestei cărți, capul său limpede, vânătorul scăpărilor de redactare a ei. Bineînțeles, asta a presupus și analiza fiecărei fotografii în parte: am avut grijă ca explicațiile potrivite să fie amplasate corect, în dreptul imaginilor cuvenite.După ce am realizat întreaga operațiune, m-a încercat sentimentul straniu că am refăcut, prin mijlocirea demersului vizual propus, întregul traseu al primelor vârste – copilăria și adolescența. Iconografia acelor ani zăcea uitată și prăfuită în cuibarul minții mele, fiind gata să zămislească, în sclipirile primelor raze ale soarelui aducerilor aminte, omul crud care eram pe vremea aceea și întregul decor ce mă cuprindea. Desigur, acesta poate fi începutul unui discurs asupra puterii pe care o răspândește fiecare imagine, dar nu la asta mă voi opri. Tot atât de clar este amănuntul că numai trecutul poate fi recompus și invocat cu ajutorul icoanelor, al fantasmelor de tot felul. Nu este și cazul prezentului, pentru că atributul său principal, acțiunea, nu poate concentra cu acuratețe cadrele mișcate din care este alcătuit. Mai mult, viitorul este și el o sălbăticiune greu de cuprins cu privirea, deși, culmea, tot ochiul, însă acela tainic, al minții, este organul care îl poate anticipa, configurându-l după tipare aflate la îndemână.  Măturând cu atenție fiecare cotlon al acestui text ilustrat, mi-am dat seama că pe lângă chipurile oamenilor care se aflau alături de mine în acei ani de care mi-am amintit, aceste semne și însemne pregătite să îmi vorbească, să spună ceva despre lume, m-au înconjurat în fiecare zi din viață, ca niște spirite încercând să-mi deslușească Înțelesul. Au fost mereu pe aproape, glăsuind cu guri rotunjite de borcan sau conservă, lămurindu-mă – odată cu portarii lor – despre destinațiile principalelor clădiri ale orașului, făcându-mi cu ochiul de pe frontispiciile gazetelor și din adâncurile paginilor de gardă sau sclipind, sub forma unor picături de metal, de pe piepturile celor mai grozavi dintre noi. Cu cana de cafea în mână, m-am așezat pe gânduri lângă foile care mă așteptau împestrițate, odată cu ursulețul șezând în popou și care tot continua să lucreze, de câteva decenii – nu multe –, la echilibrul sticlei sale cu răcoritoare. 
Caimacul fierbinte m-a încărcat cu energia necesară, lăsând să muncească nestingherită în mine – atunci când numărul prea mare de glife îmi copleșise atenția – tensiunea cu care am dus corectura la capăt. Voltaj necesar, ce mi-a adus aminte de slovele caligrafiate pe bateriile produse la Timișoara, în fabrica Elba. Al căror zvâc înroșind filamente îmi însoțise foșnetul caietelor pentru teme, de fiecare dată când întunericul cuprindea întregul cartier, din rațiuni economice bâlbâite. Născocitori nevinovați de sigle pe atunci, graficienii, artiștii plastici sau arhitecții acelor ani țeseau, fără să știe, cu fiecare linie frântă, cu fiecare arc de cerc, urzeala unui trecut care abia acuma se poate descâlci. Dintre copertele acestui tom coboară fire nevăzute, dar lipicioase, de păianjen. Când Dumnezeu i-a pus crucea pe spate, se cheamă că și-a branduit făptura. A încercat și El, atunci, cu degetul, oceanul cu obrazul smead, al trecutului. Ca graficienii despre care tocmai pomeneam.

Mai multe imagini cu cartea aici.
 
Cartea mai poate fi găsită în librăriile Carturești, Anthony Frost, Kyralina.
călin torsanAcru și rece ca o salată de boeuf. Grețos ca maioneza. Bun de sărbători și rău în timpul anului. În loc de ochi, măsline. În loc de buze, feliuțe de gogoșar.
Vizualizări: 448

 

 


Tags:

 

 

Graphicfront vă recomandă ca opiniile exprimate să fie scurte şi la obiect. În general, nu trebuie să depăşească lungimea articolului original. Comentatorii trebuie să manifeste respect faţă de ceilalţi participanţi la discuţie şi să folosească un limbaj corect şi civilizat. Graphicfront îşi rezervă dreptul de a modifica sau respinge comentariile care nu întrunesc aceste cerinţe.

nume

adresa e-mail

introduceţi exact codul din imagine

trimite