11.09.2014 ciprian isac
Piesele pentru bicicletă erau la mare preț înainte de 89. În toate sensurile. Cine avea, le procura greu, nu le dădea decât în momentul în care găsea altele și dacă se hotăra să le vândă, le dădea scump. Știu cel puțin un exemplu de astfel de înrăit al biclelor, (deși eu aș spune mai degrabă "îmbunat al biclelor") la care ajungeau piesele și nu mai plecau. Le ținea toate pentru el. De drag, nu de altceva. Vorbesc desigur de emblematicul Constantin Petrean alias Coclys, care și pictează. (despre care aveam să aflu peste ani că era fratele profesorului nostru de Arta scrisului din facultate. Nu s-a coborât de pe bicicletă niciodată, dacă-l vezi înțeegi asta din prima, nu-i dai deloc vârsta pe care o are) Din altă categorie, sau din aceeași, erau și cei care modelau în duraluminiu pipe, butuci cu flanșe, folii cu mulți dinți, etc. Combinatul CSH avea tehnica, fabricile de avioane aveau duraluminiul, oamenii aveau tot ce le trebuia. Aflu, de pildă că era un om în Reșita care facea folii de duraluminiu cu adaptor pentru pedalier cu trei șuruburi, pe care le puteai avea intr-o saptămână cu plata ramburs. Deci roata se învârtea. Aici nu pot să nu-l amintesc pe Ciprian Cozma, care ne-a uimit ani de-a rândul cu piesele facute de el. Ele puteau sta liniștit lângă orice echipament italienesc, nemțesc sau japonez. Aveau design, candoare și erau rezistente.
Se înțelege cumva de ce unii și-au pastrat peste ani bicicletele, le folosesc și acum, le curăță și le face plăcere să vorbească despre ele și despre cum le-au facut rost. Asta era exprimarea acelor vremuri: "am făcut rost" de cutare lucru.
Unde vreau să ajung de fapt e orașul Deva din 23 august 2014, la întâlnirea noastră, unde cam un sfert din biciclete au fost alea de acu 25-30 de ani. În fața lor, cele noi păleau, nici nu m-am uitat la ele. A fost emoționant să reîntâlnesc acei călăreți împreună cu caii lor de-atunci. E chiar reconfortant să vezi că mai exista lucruri stabile în această lume în care totul se rotește, totul se vinde, nimic nu mai e făcut să dureze.
Pe drum am mai aflat că trei din acele biciclete erau ale lui Lucian Bologa, inițiatorul acestei întâlniri. El are nouă de toate în colecția lui. Tot un încăpățânat al vremurilor în care trăiește, pentru că acum le găsești greu din alte motive.
Nu mai lungesc vorba, aveți mai jos vreo sută de fotografii din acea zi, din acele vremuri. Bucurați-vă de ele și dacă aveți nevoie de vreuna în format high res, trimite-ți un mail la info@graphicfront.ro

Mai multe despre acestă lume aici, pe FB/ Ciclism de altădată.
Poze de arhivă pe Ciclism de altădată
Mai multe despre întâlnirea din 23 august, Daciada Reloaded aici.

foto Ciprian Isac
ciprian isaceste licențiat în grafică (Universitatea de Arte, București). Cofondator al Atelierului de grafică, în anul 2005. În anul 2010 pornește Graphicfront, proiect ce include printre altele și seria cărților Grafică fără computer. Lucrează ca graphic designer specializat în publicații și grafică de eveniment (Romanian Design Week, Street Delivery, CNDB, etc). Pe alocuri mai gândește și realizează design de obiect expozițional și gestionează diverse proiecte de echipă.
Vizualizări: 1000

 

 


 

 

Graphicfront vă recomandă ca opiniile exprimate să fie scurte şi la obiect. În general, nu trebuie să depăşească lungimea articolului original. Comentatorii trebuie să manifeste respect faţă de ceilalţi participanţi la discuţie şi să folosească un limbaj corect şi civilizat. Graphicfront îşi rezervă dreptul de a modifica sau respinge comentariile care nu întrunesc aceste cerinţe.

nume

adresa e-mail

introduceţi exact codul din imagine

trimite