19.02.2013 angelo mitchievici

What did the cinema mean to the closed societies of the countries from behind the Iron Curtain? It represented the hole in the fence separating the male nudists from the female nudists. The cinema is that hole in the wall, it is an invitation to voyeurism. On the one hand, it is the socialist labour camp governed by the puritan morality of the whip; on the other the corrupt capitalist regime, so desirable in its gangsterist disorder. Disreputable imperialism is very attractive. Thousands of eyes staring at the silver screen showing an American film, all wishing they could rot in capitalist hell, enjoy a life of western corruption rather than prosper in the communist paradise. The cinema in the 1960s meant French films by Alain Resnais, François Truffaut and Louis Malle, Italian films by Fellini, Luchino Visconti, Michelangelo Antonioni and Vittorio de Sica, and Russian films like The Cranes are Flying, Siberiade, etc.


This all disappeared in the 1980s, as art house cinema made way for spaghetti westerns and a consumerism that made itself heard through the fables about the evils of capitalism. It essentially became an act of voyeurism, a way of dreaming with your eyes open, an opium dream without the opium, an artificial paradise that was also accessible to less well off. It combined the melodrama of an Indian film with Raj Kapoor with the supergalactic Star Wars. However modest the cinema hall, however dirty (and that it certainly could be), however malodorous the working class hoards watching the film standing up, there was something magic going on in that dark room, something akin to the dream of escape large carnivores have while pacing the walls of their enclosure. Every district had its own cinema. Tickets went for 5 or 6 lei. For the most popular films they charged the special price of 12 lei. There were queues at the box office. The cinema was experiencing its period of glory, with its overflowing halls, its standing only tickets and capitalist trading of tickets. It provided the illusion of a possible escape, a valve through which the steam of desire noisily gushed out.

More photos on the GF ARCHIVE

angelo mitchieviciis a university lecturer, film critic, the editor of the magazines România literară and Ex Ponto. Text, imagine, metatext, and head of the department of ideology and culture at the IICCMER (The Institute for the Investigation of Communist Crimes and the Memory of the Romanian Exile). He has authored and co-authored a number of books on the subjects of literary history and theory, film criticism, as well as a series of texts about communism.
Views: 740

 

 


Tags:         

 

 

stefan

20.02.2013 la 09:24

Inghesuiala din ultimul deceniu ceausist a fost posibila si datorita reducerii programului la tv. Daca adaugam slaba calitate a programelor de radio ce iti mai ramanea sa faci. In acest obsedant deceniu au aparut si manelele moderne. Au aparut si s-au dezvoltat fara sa fie difuzate pe radio sau tv. Cine nu crede, este rugat sa citeasca acest material http://agonia.ro/index.php/personals/163917/Povestea_manelei_moderne

Reply

Paul S.

20.02.2013 la 16:48

Mda, primul comentariu nu mi-a fost aprobat pt ca ar fi fost jignitor, desi nu continea nimic ultragiant, si am fost invitat sa aduc argumente. Ok, sa deschidem lectia atunci:rDomnul Mitchievici incearca sa defineasca o functie a cinematografului in anii declarativ luminosi, dar tenebrosi, ai comunismului. Laudabil, dar prestatia sa este neintiligibila, insotita si de false informatii.rn1.Eu nu inteleg cum poti scrie despre cinemaul american si apoi sa invoci brusc un cinema de arta european? Cinematografia americana a fost multi ani cenzurata (celebrul cod Hays a fost in vigoare pana in anii 60), apoi a fost bulversata de vanatoarea de comunisti initiata de "vigilentul" insalubru McCarthy care a bulversat Hollywoodul. Printre victime a fost si Chaplin care s-a exilat in Elvetia, declarand ca se va mai intoarce in America cand aceasta il va avea presedinte pe Iisus Christos. Pe tema asta realizat si un film in 1957, Un rege la NY, care abia peste 10 ani a fost admis in cinematografele din state. rnrn2. Iarasi nu inteleg cum un film poate fi cu regizorul sau?! "filmul francez CU Truffaut" sau filmul francez DE X, Y, Z?!rnrn3. fimele rusesti invocate ca apartinand decadei '60 sunt din alte timpuri. Siberiada din 1979, Zboara cocorii din 1957.rnrn4. Cinematograful de arta nu dispare de pe ecranele romanesti in anii 80 cum declara aiuritor autorul. In Bucuresti rulau filme de Antonioni & co. in cele doua cinemateci, iar noutatile "de arta" erau vazute destul de des la cateva cinematografe de cartier, cel mai cunoscut era "Viitorul", iar filmele indiene au fost "trendy" in anii `70, deja in `80 erau un fel de stigmat manelistic daca te duceai la ele. Stiu ca mai rulau in cinematografele din cartierele marginase.rnrn5. pe comunisti, ca si pe capitalisti, ii interesa banul. erau rulate in nestire filmele cu Piedone, Sandokan, Locotenentul Bullit (asta e chiar un film reper pt intreaga cinematografie mondiala) si multe comedii americane, franceze doar pt a fi profitabile cinematografele. Daca romanasii erau doritori de Ingmar Bergman sunt sigur ca ar fi rulat peste tot.rnrn6. Pretul biletelor erau cam 3 lei la filmele reluate si 5 lei cele noi.rnrn7. Gloria salilor de cinema a existat si in perioada interbelica, in anii `30 Bucurestiul depasise peste 50 de asemenea sali, unde covorul de seminte facea parte din decorul inerent. Acest miraj cinefag este explicabil simplu: in lipsa unei alte oferte accesibile, cinematograful era cea mai facila cale de evadare din cotidian si de alert consum emotional. rnrnO analiza serioasa a consumului cinematografic se poate face oricand, cu date concrete (nr de filme rulate, tara de origine, numar de specatori), ele exista si pot fi martore intr-un articol scris fara neaparat un fast metaforic, dar cand nici nu esti capabil sa aduci in discutie titluri de filme care sa corespunda perioadei de care vorbesti, decent ar fi sa nu mai incepi sa scrii.

Reply

alex

20.02.2013 la 21:07

- reply to Paul S. -

De ce atata aroganta si agresivitate in acest comentariu, din care oricum nu prea se intelege nimic? Cum ramane cu "Comentatorii trebuie să manifeste respect faţă de ceilalţi participanţi la discuţie şi să folosească un limbaj corect şi civilizat" ?

Reply

Paul S.

21.02.2013 la 00:05

- reply to alex -

dragule, nu e vina mea ca acest spatiu comentativ nu arata ca un panou de administratie. si iarasi nu e vina mea ca nu reusesti tu sa-l citesti, dar te inteleg ca ai reusit sa-l interpretezi ca arogant si agresiv. oare cum ai ajuns la concluzia asta daca singur spui ca nu l-ai inteles?! :))

Reply

Tudor

21.02.2013 la 17:47

- reply to Paul S. -

“Iarasi nu inteleg cum un film poate fi cu regizorul sau?! "filmul francez CU Truffaut" sau filmul francez DE X, Y, Z?!rnrn3.”

Neîntelegerea dumneavoastră se datorează confuziei pe care o faceți între produsul finit (ex: Fahrenheit 451 DE Truffaut) cu categoria din care face parte (ex: filmul francez CU [reprezentantii sai:] Resnais, Truffaut, Malle).

În al doilea rand, raționamentul cu Piedone, Sandokan și Bergman scârțâie din mai multe motive.
Reformulați așa: dacă românașii erau așa doritori de Lucian Pintilie, sunt sigur că ar fi rulat peste tot.
Parcă nu mai face sens, nu?

Reply

Paul S.

22.02.2013 la 03:50

Oricum ar fi, in limba romana suna foarte malformat varianta de exprimare "filmul francez cu Truffaut". Putea spune f lejer "filmul francez al lui Truffaut".
Iar Lucian Pintilie nu prea a facut filme, de ce sa-l invoc? Era cautat pe la teatru.

Reply

Graphicfront encourages comments to be short and to the point; as a general rule, they should not run longer than the original post. Comments should show a courteous regard for the presence of other voices in the discussion. We reserve the right to edit or delete comments that do not adhere to this standard.

name

e-mail

please enter the code from image

send