07.01.2011 alina musatoiu

Reading and hearing different stories about communism, I always had the feeling I was learning about some fascinating form of evil, a force so powerful it could transform man into a non-entity. You became something else. Not somebody else, for that would imply a person, which automatically presupposes a conscience, while the New Man had this “pointless growth” extracted.

Precisely because it was such an atrocity, I can't understand how people born after 89 are ignorant of even the most basic facts about communism. Ask them about Gheorghiu-Dej or Bodnarenko and they say those are good jokes. I find it all the harder to understand given that the starvation, crimes, camps and beatings happened only a few decades ago. They're here, just around the corner, a little dusty and, unfortunately, probably a bit tedious for young people today.


This is why I was pleased to hear about the film Portrait of the Fighter as a Young Man. It tells the little-known story of the Făgăraş Group, an anti-communist resistance movement led by Ion Gavrilă Ogoranu and made up mainly of students. From their hiding places in the mountains, the group fought against communism for almost 10 years, and despite the eventual capture of all its members, Ogoranu remained in hiding from the Securitate for almost 30 years.


A lot has been said about the film: that's it too long (two and a half hours), that the actors are unconvincing (the supporting actors Ion Constantin and Mihai Bendeac, however, deserve praise for their authentic portrayals of Securitate officers); that the plot is not consistent (the director, Constantin Popescu, had his work cut out summarising the documents he studied for the film dating from 1945 to 1965). But if you ask me, the film is well worth seeing for various reasons:

−    Firstly, to learn about the existence of this anti-communist group, which was constantly hunted down by the Securitate (it is said that throughout the period of the group's existence, between 1947 and 1960, the Securitate used large numbers of its best forces to track them down);
−    Then, for the brutal but faithful depiction of the Securitate's methods of “persuasion” (you feel the pain as if it's happening to you in the scene where a captured partisan, refusing to divulge any information about the group, has his teeth and nails extracted);
−    Last but not least, because it reminds you of a number of forgotten notions: honour, loyalty and the strength of an angel, the angel that helps you to achieve difficult things you thought yourself incapable of, but whose purpose is pure and true. (This explains the quotation from Rainer Maria Rilke that opens the film: “Every angel is terrifying”.);
−    Finally, for the incredible scenery – mountains, meadows, forests and lakes that provide consolation for all the bloodshed.


It may have its shortcomings, but it's still a must-see on account of the subject it broaches. What's more, this is only the first in a trilogy entitled Almost Silence; the following two parts will tell the story of Elisabeta Rizea, another anti-communist fighter, and the Arnăuţoiu brothers and the Muscel Outlaws partisan group.
alina musatoiugraduated from the Faculty of Journalism and Communication Sciences (University of Bucharest). She has worked as a translator, copywriter and editor for various television stations (Money Channel, ProCinema), magazines (Zile şi Nopţi) and websites (HotNews.ro)
Views: 855

 

 


Tags:  

 

 

alex

07.01.2011 la 16:32

S-a mai facut, in 1991, "Undeva in Est", de Nicolae Margineanu, dupa romanul "Fetele tacerii" de Augustin Buzura. Din pacate, ambele pelicule renunta la nuante si prefera sa trateze schematic tema rezistentei, fiind asemanatoare cu filmele de propaganda comuniste, dar cu semn schimbat. Luptatorii din munti sunt invariabil pozitivi, perfecti, eroi fara prihana, pe cand comunistii care-i vaneaza sunt fara exceptie ticalosi si criminali. Nu cred ca lucrurile au stat asa. Nu ni se spune deloc - si asta ar fi fost cu adevarat interesant - ce gandeau personajele, ce voiau, ce-i durea, ce le placea si ce nu, cine cu cine era prieten si multe alte lucruri din care sa intelegem cum era de fapt acest "luptator la tinerete" in viata de zi cu zi. Personajele sunt puse ca piesele de sah pe tabla si stim dinainte in ce fel se va misca fiecare - nu e posibila nici o surpriza, nici o omeneasca si fireasca schimbare.

Ar fi meritat tratat cu atentie si fara partizanat si aspectul ideologic al rezistentei din anii 50: multi dintre tinerii luptatori de atunci erau ori legionari, ori cel putin simpatizanti. Si acest lucru ne duce la o concluzie plina de tristete: pentru ce luptau acesti oameni ? Daca ar fi reusit, prin absurd, sa intoarca roata istoriei si sa scape tara de comunisti, ce-ar fi pus ei in loc ? Democratie parlamentara, drepturile omului, libertatea cuvantului ? Putin probabil. Din pacate, in ura fata de asemenea concepte "burgheze", "retrograde" se asemanau cu comunistii de care fugeau prin paduri. Trist si tragic.

Reply

clara

08.01.2011 la 21:36

- reply to alex -

Sunt de acord cu ce scrie in articol - e important ca acest film exista. Cu toate imperfectiunile pe care le-o fi avand. E atat de ingrozitor ce a permis sistemul comunist (mai ales in acea perioada) si e foarte bine ca acest lucru sa se stie. Va mai trece mult timp pana se vor cunoaste nuantele si pana va fi pus fiecare la locul lui corect, fie el criminal comunist complet dezumanizat sau luptator care a omorat si el dar pentru un ideal. E atat de saracita tara asta de demnitate si de solidaritate si de niste modele si idealuri rezonabile, incat constientizarea existentei acestor tineri nu poate fi decat salutata. Si daca teribilele crime petrecute in acea perioada sunt cutremuratoare (sa nu uitam si de ce se intampla la Pitesti, canal etc), toate mutatiile la nivel de mentalitate, toata lipsa de respect fata de persoana si de valori profunde inoculata sistematic atata timp de comunism sunt lucruri la fel de tragice, si sechele de care nu vom scapa prea curand. Traim asta zilnic.
Sigur ca au fost si lucruri normale si de bun simt in viata de zi cu zi din comunism (vezi site-ul acesta!) iar haosul zilelor de acum poate este inferior in multe privinte - dar acest film se refera la lucruri de nivel mai profund si mai exact la niste acte care nu sunt discutabile; nu cred ca e bine sa confundam sau sa contraargumentam cu lucrurile bune petrecute in perioada comunista sau cu deviatiile si crimele legionarilor. Multi dintre acesti tineri tocmai ca nu erau legionari - dar poate ca nu cunosc eu suficient..
S-a intamplat sa cresc tocmai in zona acestor sate, din pacate stiu atat de putine - dar am avut ocazia sa aud despre intamplari si oameni chinuiti si persecutati de foarte tineri si
aceste lucruri chiar asa au fost. Cat de periculos putea fi un tanar la 17 ani arestat la liceu ca sa fie tarat apoi in cele mai groaznice inchisori? Erau oameni simpli, multi dintre ei greco-catolici. Asta era unul dintre motivele reale ale arestarilor.
Filmul e simplu, curat, nu mi s-a parut prea lung. Nici patetic. Nu e o capodopera, dar are valoare documentara fara discutie.

Reply

Alina Musatoiu

09.01.2011 la 16:02

- reply to alex -

E adevarat, ar fi meritat mentionata si apartenenta la miscarea legionara, dar nu cred ca asta a fost motivatia regizorului cand a facut filmul, ci probabil mai mult sa evidentieze niste trasaturi de caracter: "Am fost atît de impresionat de curajul acelor oameni, de puterea lor de a fi statornici în ideile în care credeau cu tărie, de hotărîrea lor, de vigoarea şi puterea de a îndura cele mai cumplite chinuri, doar pentru că erau împotriva unei idei pe care o considerau greşită (comunismul adică) şi împotriva guvernării sovietice a ţării, încît am decis că trebuie să citesc tot ce puteam găsi şi să încep să scriu un scenariu despre ei, despre confruntarea dintre aceste două forţe aflate în opoziţie: comuniştii şi idealiştii de tot felul care vroiau să îi oprească." (Constantin Popescu).

E drept ca pe alocuri se simte lipsa de obiectivitate si ca se omit sau chiar se schimba anumite detalii, dar filmul nu a fost catalogat drept documentar, cred ca e mai mult o "docudrama" care respecta, sa zicem, 80% din realitate, iar restul devine romanta. Sunt curioasa, apropo de asta, cum o sa fie facute urmatoarele doua parti.

Apoi, legat de partea umana, personala a partizanilor, filmul se bazeaza pe documente de arhiva, adica pe fapte si mai putin pe pareri/descrieri subiective ale partizanilor. Probabil ca din cauza asta lipsesc detaliile de care spui.

Ultimul lucru pe care as fi vrut sa il adaug in articol si de care a adus aminte si Clara: fenomenul Pitesti, respectiv popularizarea lui. Regizorul Sorin Iliesu incearca de ceva timp sa termine "Genocidul sufletelor", un documentar despre experimentul comunistilor de la Pitesti. Nu reuseste insa, pentru ca nu are suficiente finante (coincidenta sau nu, filmul nu a primit sponsorizare in Romania). Asa ca, momentan, terminarea si difuzarea documentarului depind exclusiv de donatiile noastre. Cei interesati pot afla mai multe pe /www.experimentulpitesti.org.

Reply

alex

10.01.2011 la 23:06

Inainte de-a vedea filmul, dar auzind despre ce e vorba in el, mi-a placut foarte mult titlul. Chiar daca e o parafraza dupa titlul unei carti, e bine gasit si, cel putin mie, mi-a creat (prea) mari asteptari. Ce bine, mi-am zis, ca aduce cineva in atentie sumbrii ani 50, ce bine ca mai ridica cineva praful de pe problema comunismului romanesc, a carui analiza atenta ne-ar explica multe dintre aspectele societatii noastre de azi. Si ce subiect perfect pentru un film: tineri care lupta eroic - pretext pentru cadre spectaculoase, actiune, suspans, tensiune psihologica... Abia asteptam sa vad cum sunt pusi fata in fata tinerii refugiati in munti cu urmaritorii lor, tot tineri si ei si tot luptatori... Ma asteptam sa vad un adevarat "Portret al luptatorului", fie el partizan, fie recrut pus sa indeplineasca niste ordine. Oare ce gandea Ogoranu cand tragea in baietii care-l urmareau ? Dar soldatii, ce credeau in adancul lor despre "banditii" din munti ? Pana unde patrundea propaganda in sufletul lor ?

Din pacate, filmul nu raspunde deloc acestor intrebari. Si a spune azi despre un film ca principalul sau merit e ca exista mi se pare ca e mai rau decat a spune de-a dreptul ca e slab. Da, are meritul ca vorbeste despre o parte importanta a istoriei recente, dar n-ar fi firesc ca, tocmai din acest motiv, sa pretindem ca subiectul sa fie tratat la inaltimea importantei sale ? Filmul a aparut in 2010, nu acum 10-15 ani cand cinematografia romaneasca inca zacea sub dinozaurii nicolaiesti si danieliuci. Azi ne-am obisnuit, spectatori pretentiosi si nerecunoscatori, cu cel putin 3-4 filme romanesti excelente in fiecare an, cu premii peste premii, cu TIFF si Sfantul Gheorghe... Un subiect ca rezistenta armata anticomunista merita mult mai mult.

@Alina
Mi-a placut ce-ai spus: "[...] nu înţeleg cum de comunismul e, mai nou, un soi de banc."

Nici eu nu inteleg si ma irita tendinta tot mai mare de-a extrage din comunismul romanesc doar anumite aspecte si de-a le prezenta ca fiind "cool". Ma enerveaza reclamele "amuzante" inspirate din comunism, petrecerile tematice din unele cluburi ("de-a soimii patriei", "de pionierii" - n-am fost, dar am vazut ad-urile in B24), promo-urile "revolutionare" ale unor radiouri care se cred inteligente...

Dar cel mai tare ma enerveaza hippiotul cu chitara de la Obor care, exact cand trec inapoi de la piata cu plasele de o tona in maini, baga tare "El Comandante Che Guevara" - bine-i fac traficantii de telefoane furate si tigancile cu tigari de contrabanda cand il mai reped: "Bai Hrusca, du-te, frate, mai lasa-ne!"

Pe 27 ianuarie promit ca revad filmul (la HBO). Salutari :-)

Reply

ciprian

11.01.2011 la 09:49

- reply to alex -

Adevarat ce spui, insa trebuie sa recunoastem ca la noi cam toate lucrurile se intampla cu un oarecare retard. In cinematografie regizorilor li s-au parut mai important ca in film sa se injure sau sa se alerge cu camera pe umar dupa subiect, in loc sa se spuna lucruri, vezi Marfa si banii si alte filme. N-a existat si mi-e teama ca nu exista nici acum exercitiul exercitarii unei libertati de exprimare. Cei care au fost relaxati dupa revolutie, au inceput sa fure, n-au fost din zona creatiei sau a documentarii. Oricum, faptul ca filmele romanesti se bucura de unele premii pe-afara nu mi se pare o validare a valorii lor artistice. De cele mai multe ori frapeaza subiectul si nu constructia lucrarii in sine. Astept cu nerabdare epuizarea subiectelor care ne-au traumatizat in vremea comunismului.

Reply

stefan mardale

11.01.2011 la 10:59

Acum 12 ani am cunoscut pe santier un muncitor batran in prag de pensie. Periodic disputa "meciuri" ideologice cu un inginer de varsta apropiata care avea vederi de stanga foarte bine fondate. Acesta din urma il cam dovedea cu argumente logice. Batranul scapa mereu cu o intrebare "domnu' inginer, daca legionarii au facut zeci de mii de ani de puscarie pentru 6 luni de guvernare, ce-ar merita comunistii pentru 50 de ani"? Asta il inchidea de fiecare data pe inginerul care recunostea dezastrul economic intamplat mai ales in ultimii 15 ani ai ceausismului.
Ce nu se cunoaste la nivelul omului de rand, majoritar, si au fost interese uriase sa nu se cunoasca, e dezastrul economic lasat de Ceasca. De cel spiritual s-a vazut imediat dupa revolutie, asta pentru cine mai ramasese cu un dram de judecata. Un popor nu poate fi tampit in cativa ani. Tampirea a crescut din 1971 dupa ce incepuse de dupa al doilea macel mondial; ea continua si in ziua de astazi.

Reply

Graphicfront encourages comments to be short and to the point; as a general rule, they should not run longer than the original post. Comments should show a courteous regard for the presence of other voices in the discussion. We reserve the right to edit or delete comments that do not adhere to this standard.

name

e-mail

please enter the code from image

send